Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Mosh-Neagu]

Ovidiu, de departe se vede cum stau lucrurile cu tine personal. Tu poti sa ne pui la dispozitie mii de "Ce spune...". Cand tu insuti nu poti duce crucea despre care vorbesti, n-o pune pe spatele altora. Topicul acesta este un soi de flecareala, iar pentru unii slava desarta sau sminteala. Nu are nici un sens polemica. Ceea ce a fost de spus, s-a spus, ba chiar cu mult mai mult decat era necesar. Deja, insistenta cu care se revine asupra unor aspecte devine suspecta. Si-apoi, din experienta stiu ca niciodata sa nu spui "niciodata". Accepta ceea ce altora li se intampla si nu te pozitiona ca pe o persoana cu merite deosebite pentru ceea ce esti tu in stare. Pana la mantuirea finala, drumul e lung si cuprinde capcane nebanuite.
Si-apoi, ipotetic vorbind, daca un el si o ea, casatoriti fiind, reusesc sa faca absolut totul exact cum ne cere Dumnezeu, (iar cand spun "exact" ma refer la parerea lui Dumnezeu, nu parerea omului subiectiv) atunci acei oameni ar fi pe marginea unui hau gata sa-i inghita. De ce? Pai daca ai constiinta imaculata ca pe toate le faci bine si foarte bine fata de Dumnezeu, fata de Biserica si fata de semeni, ce motiv mai ai sa te smeresti? Nu cumva mintea este gata sa te ridice la rang de SFANT?
Fiecare caz este unicat, iar sfaturile nu pot fi generalizate. Din punctul meu de vedre, care fara ipocrizie, ma recunosc un mare pacatos, sa ma ajute Dumnezeu sa le fac pe toate celelalte bine si foarte bine, si sa ramana "impreunarea protejata" singurul meu pacat, pentru care sa gasesc acea motivatie REALA in sufletul meu, ca sa ma smeresc. Sa nu se inteleaga ca trebuie neaparat sa pacatuim, pentru ca Dumnezeu sa aiba ce ne ierta. Dar cand lucrezi cu mierea, iar Dumnezeu ti-a dat simtul gustului, e greu sa nu te lingi pe degete din cand in cand, chiar daca stii ca ai diabet...