Marea inselaciune a sectei adventiste: "moartea pune capat constientei"

[andravenache]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Formulaţi întrebări punctuale şi am să încerc să vă răspund. Atâta cât am priceput eu din ce m-a învăţat Biserica Catolică şi atâta cât ştie ea însăşi. Fiindcă un lucru e limpede: în ceea ce priveşte Ultimele Realităţi, nici Biserica nu poate răspunde la toate întrebările. Ea ne poate învăţa ceea ce a primit la rândul ei, ca revelaţie dumnezeiască. Şi ceea ce, prin efortul raţiunii umane (mai limitată în această privinţă decât în oricare alta) socoteşte drept probabil. Numai în primele cazuri, cel al descoperirilor dumnezeieşti, avem certitudine dogmatică, care e certitudinea absolută a credinţei (sententia de fide divina sau de fide apostholica, după caz), pe când în cealaltă situaţie vorbim de concluzii ale unor minţi luminate (sententia de fide definita). Rangul unei învăţături (care corespunde "gradului ei de certitudine" ca să spun aşa) e un subiect despre care am mai vorbit tangenţial, deşi ar merita un topic dedicat. Pe acesta, deocamdată atât.

În ceea ce priveşte faptul că sufletul omului, odată creat, este indelebil (nu poate fi extinct, aneantizat, distrus în realitatea lui obiectivă), acesta este un adevăr de nivel dogmatic. Altfel spus, mai degrabă ne îndoim că soarele ar străluci decât să ne îndoim de asemenea adevăr. Se cheamă "dogma nemuririi sufletului". E ceva atât de banal pentru credinţă, încât a ajuns subiect de vorbire în glumă, ca atunci când auzim "la ce te gândeşti ?" "La nemurirea sufletului".

O sa incerc sa formulez cateva intrebari (nu toate) - desi, trebuie sa spun ca nu stiu cat de mult imi veti putea dumneavoastra raspunde, fiind catolic. Trebuie sa va spun ca in ceea ce priveste existenta purgatoriului in care credeti dumneavoastra sunt foarte sceptica, dar, daca veti veni cu argumente convingatoare .... o sa incerc sa fiu deschisa.

Cele doua variante pe care le-am postat eu sunt despre parerea: ortodocsilor si a adventistilor (caci ele erau dezbatute aici).

- Pe de-o parte, fiind nascuta intr-o familie ortodoxa, stiam de obiceiurile de a face pomeni, parasase s.a.m.d., insa adevarul e ca bunica mea (o femeie de la tara) nu a stiut niciodata sa imi explice motivul, spunandu-mi ca "ii da mortului" : un cort, scaun, masa, haine, mancare, apa, etc. - ca sa aiba pe lumea cealalta. Nu puteam sa nu ma intreb ce fel de Dumnezeu este acela care daca, sa zicem ca moare un om bun dar care nu are urmasi, il lasa sa traiasca in viata vesnica fara strictul necesar....
- Cautand explicatii, am gasit asa cum ati vazut, acel articol - care banuiesc, dupa denumirea site-ului (sfaturi ortodoxe) ca este o parere oficiala a Bisericii Ortodoxe (iar daca nu e asa, as vrea sa stiu care e) si, sincera sa fiu, am fost foarte surprinsa intrucat nu erau explicatiile la care ma asteptam. Astfel, o sa punctez mai jos cateva chestii care mie mi se par .... ne-ortodoxe:
* "Cand veni ceasul mortii mele, duhurile cele rele ma inconjurara din toate partile. [...] Eram nimicita de groaza cand, deodata, am vazut doi ingeri stand la dreapta patului meu si vederea lor imi dadu indrazneala. Abia atunci demonii se indepartara putin de patul meu. Unul din ingeri intreba cu manie pe demoni: "Pentru ce ajungeti voi intotdeauna inaintea noastra langa patul muribunzilor, pentru a inspaimanta si tulbura pe tot sufletul ce se pregateste a se desparti de trupul sau? " - Sincer, aceasta parte introductiva mi se pare desprinsa dintr-un film comercial .....Adica nu mi se pare credibila (Daca ar fi asa, ar insemna ca: ingerii rai sunt mai harnici decat cei buni, Satana are informatori mai buni decat Dumnezeu sau cine stie ce alte motive - de ajung tot cei rai primii?!)
* Personificare mortii - ma duce deasemenea cu gandul la imaginatia umana. Moartea NU este un personaj - sau cel putin, eu nu am citit niciunde in Biblie ca Dumnezeu ar fi creat un personaj cu numele asta.
* Partea cu vamile - ma duce cu gandul la mitologia greaca, unde lumea morților era bine delimitată de lumea celor vii, pătrunderea unui om viu pe tărâmul lui Hades fiind aproape imposibilă. Acest lucru s-a realizat însă, de câteva ori prin intermediul lui Heracles, dar și al lui Orfeu. Lumea morților era despărțită de cealaltă lume prin râul Styx, legătura fiind făcută printr-o barcă condusă de Charon. Grecii îngropau câteva monede împreună cu defunctul pentru a avea cu ce să îl plătească pe Charon, altfel mortul rămânea un an întreg pe mal, între viață și moarte.
* Presupunand ca nu imi pun intrebarile de mai sus si ca dau crezare faptului ca asa se intampla --> sa spunem ca inteleg toate obiceiurile de pana la 40 de zile, dar .... celelalte? (la 6 luni, 1 an, 2 ani ...7 ani)

Apoi, ma mai intreb:
- Pacatele spovedite - au fost sau nu iertate? Vor fi ele puse in balanta?
- Sa spunem ca eu ajung in Rai dar o persoana la care tin ajunge in Iad. Avand in vedere ca Lazar l-a vazut pe bogat in Iad, pot sa presupun ca si eu o sa ii vad pe cei dragi chinuindu-se? Daca da.... cat de fericita voi fi eu in Rai?
- Cat de corect este ca eu care am un numar mediu de pacate sa ajung in Iad, impreuna cu un criminal si violator in serie si impreuna cu un om bun (deci cu mai putine pacate ca mine) dar necredincios (sau, sa zicem ne-ortodox) si toti trei sa ne chinuim un timp infinit? Plus ca daca eu mor inaintea violatorului, ma voi chinui mai mult timp (adica inclusiv perioada cat el mai traieste pe pamant).
- In pilda cu bogatul si cu Lazar, Iisus ne spune ca nu exista nici o posibilitate ca bogatul sa fie scos din Iad si sa ajunga in Rai. Cum se potriveste acest lucru cu credinta ortodoxa despre rugaciunile si milosteniile pentru cei morti?

... si ar mai fi.... dar ma opresc momentan (ca sa pot pune intrebari si depre celalalt punct de vedere)

[Illuminatu]

În prealabil postat de andravenache

O sa incerc sa formulez cateva intrebari (nu toate) -

Doamna Venache, va rog sa acceptati un sfat: daca sunteti ortodoxa cel mai bine si duhovnicesc este sa consultati un preot. Intrebarile sunt complexe si nu cred ca veti fi prea lamurita cu niste raspunsuri care, din pure motive tehnice nu pot sa acopere o asa de larga plaja de informatie.
Plus de asta, intrebarile sunt duhovnicesti si raspunsurile la ele implica o relatie duhovniceasca cu cineva care are pregatirea duhovniceasca necesara. Iar de calitatea raspunsurilor primite ar putea sa atarne poate chiar calea credintei Dvoastre.

Aici ati nimerit pe un camp de lupta dogmatica unde duhovnicia nu numai ca lipseste, dar chiar este considerata de sectari un punct slab in viata de credinta.

[preamultadezbinare]

În prealabil postat de andravenache

O sa incerc sa formulez cateva intrebari (nu toate) - desi, trebuie sa spun ca nu stiu cat de mult imi veti putea dumneavoastra raspunde, fiind catolic. Trebuie sa va spun ca in ceea ce priveste existenta purgatoriului in care credeti dumneavoastra sunt foarte sceptica, dar, daca veti veni cu argumente convingatoare .... o sa incerc sa fiu deschisa.

Cele doua variante pe care le-am postat eu sunt despre parerea: ortodocsilor si a adventistilor (caci ele erau dezbatute aici).

- Pe de-o parte, fiind nascuta intr-o familie ortodoxa, stiam de obiceiurile de a face pomeni, parasase s.a.m.d., insa adevarul e ca bunica mea (o femeie de la tara) nu a stiut niciodata sa imi explice motivul, spunandu-mi ca "ii da mortului" : un cort, scaun, masa, haine, mancare, apa, etc. - ca sa aiba pe lumea cealalta. Nu puteam sa nu ma intreb ce fel de Dumnezeu este acela care daca, sa zicem ca moare un om bun dar care nu are urmasi, il lasa sa traiasca in viata vesnica fara strictul necesar....
- Cautand explicatii, am gasit asa cum ati vazut, acel articol - care banuiesc, dupa denumirea site-ului (sfaturi ortodoxe) ca este o parere oficiala a Bisericii Ortodoxe (iar daca nu e asa, as vrea sa stiu care e) si, sincera sa fiu, am fost foarte surprinsa intrucat nu erau explicatiile la care ma asteptam. Astfel, o sa punctez mai jos cateva chestii care mie mi se par .... ne-ortodoxe:
* "Cand veni ceasul mortii mele, duhurile cele rele ma inconjurara din toate partile. [...] Eram nimicita de groaza cand, deodata, am vazut doi ingeri stand la dreapta patului meu si vederea lor imi dadu indrazneala. Abia atunci demonii se indepartara putin de patul meu. Unul din ingeri intreba cu manie pe demoni: "Pentru ce ajungeti voi intotdeauna inaintea noastra langa patul muribunzilor, pentru a inspaimanta si tulbura pe tot sufletul ce se pregateste a se desparti de trupul sau? " - Sincer, aceasta parte introductiva mi se pare desprinsa dintr-un film comercial .....Adica nu mi se pare credibila (Daca ar fi asa, ar insemna ca: ingerii rai sunt mai harnici decat cei buni, Satana are informatori mai buni decat Dumnezeu sau cine stie ce alte motive - de ajung tot cei rai primii?!)
* Personificare mortii - ma duce deasemenea cu gandul la imaginatia umana. Moartea NU este un personaj - sau cel putin, eu nu am citit niciunde in Biblie ca Dumnezeu ar fi creat un personaj cu numele asta.
* Partea cu vamile - ma duce cu gandul la mitologia greaca, unde lumea morților era bine delimitată de lumea celor vii, pătrunderea unui om viu pe tărâmul lui Hades fiind aproape imposibilă. Acest lucru s-a realizat însă, de câteva ori prin intermediul lui Heracles, dar și al lui Orfeu. Lumea morților era despărțită de cealaltă lume prin râul Styx, legătura fiind făcută printr-o barcă condusă de Charon. Grecii îngropau câteva monede împreună cu defunctul pentru a avea cu ce să îl plătească pe Charon, altfel mortul rămânea un an întreg pe mal, între viață și moarte.
* Presupunand ca nu imi pun intrebarile de mai sus si ca dau crezare faptului ca asa se intampla --> sa spunem ca inteleg toate obiceiurile de pana la 40 de zile, dar .... celelalte? (la 6 luni, 1 an, 2 ani ...7 ani)

Apoi, ma mai intreb:
- Pacatele spovedite - au fost sau nu iertate? Vor fi ele puse in balanta?
- Sa spunem ca eu ajung in Rai dar o persoana la care tin ajunge in Iad. Avand in vedere ca Lazar l-a vazut pe bogat in Iad, pot sa presupun ca si eu o sa ii vad pe cei dragi chinuindu-se? Daca da.... cat de fericita voi fi eu in Rai?
- Cat de corect este ca eu care am un numar mediu de pacate sa ajung in Iad, impreuna cu un criminal si violator in serie si impreuna cu un om bun (deci cu mai putine pacate ca mine) dar necredincios (sau, sa zicem ne-ortodox) si toti trei sa ne chinuim un timp infinit? Plus ca daca eu mor inaintea violatorului, ma voi chinui mai mult timp (adica inclusiv perioada cat el mai traieste pe pamant).
- In pilda cu bogatul si cu Lazar, Iisus ne spune ca nu exista nici o posibilitate ca bogatul sa fie scos din Iad si sa ajunga in Rai. Cum se potriveste acest lucru cu credinta ortodoxa despre rugaciunile si milosteniile pentru cei morti?

... si ar mai fi.... dar ma opresc momentan (ca sa pot pune intrebari si depre celalalt punct de vedere)

Adevarul e ca informatiile concrete despre ceea ce se presupune a fi dincolo de moarte sunt atat de putine si de interpretabile...Iar religia ortodoxa a construit un intreg esafodaj de norme si ritualuri care trebuie respectate cand moare cineva,si care NU se regasesc in biblie(pomeni ,parastase,etc).De ce nu putem pur si simplu sa dam ceva de pomana celor nevoiasi atunci cand ii intalnim?De ce trebuie la anumite intervale?De ce trebuie sa-i chemam la masa pe vecini,rude si cunoscuti,cand Cristos a spus cand dam o masa sa-i chemam pe cei nevoiasi,de la care nu putem astepta nicio rasplata pe lumea aceasta?Unde regasim toate acestea in invatatura lui Cristos?
pe de alta parte,daca dincolo de moarte nu mai e nimic("sufletul",sau ceva de genul acestuia),CE ANUME INVIAZA(VA INVIA)?Corpul a fost de mult mancat de viermi.Unde e informatia?(adica personalitatea umana respectiva)?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de andravenache

- Pe de-o parte, fiind nascuta intr-o familie ortodoxa, stiam de obiceiurile de a face pomeni, parasase s.a.m.d., insa adevarul e ca bunica mea (o femeie de la tara) nu a stiut niciodata sa imi explice motivul, spunandu-mi ca "ii da mortului" : un cort, scaun, masa, haine, mancare, apa, etc. - ca sa aiba pe lumea cealalta.

Bunica dv avea, într-o anumită măsură, dreptate. Ceea ce este util să reţinem din ceea ce credea bunica este că cei morţi ar putea pleca de aici într-o asemenea stare, încât faptele noastre bune făcute în amintirea lor să le fie, cumva, utile.

Asta nu înseamnă că, dacă eu dau un pian unui copil talentat, dar sărac, mortul va beneficia de un pian la care să cânte în lumea invizibilelor. Ci asta înseamnă că o faptă bună a mea, de exemplu a da un pian unui copil talentat, dar sărac, se "contabilizează" în balanţa lui, în lumea de dincolo. Acest fapt nu are importanţă dacă mortul este în rai, de unde nu poate fi retrogradat. Nici dacă este în iad, fiindcă în iad va rămânea în veci de veci. Dar, dacă este într-o stare intermediară în care îşi achită datoriile neachitate pe pământ, până ce sufletul lui va fi purgat, atunci chestia cu pianul ar putea să îl ajute.

Nu puteam sa nu ma intreb ce fel de Dumnezeu este acela care daca, sa zicem ca moare un om bun dar care nu are urmasi, il lasa sa traiasca in viata vesnica fara strictul necesar....

Felul în care moare cineva este un efect al harului (graţiei). Oamenii despre care Dumnezeu consideră că merită salvaţi, vor muri întotdeauna cu urmaşi, după spirit sau după trup, care să facă fapte de credinţă utile lor.

- Cautand explicatii, am gasit asa cum ati vazut, acel articol - care banuiesc, dupa denumirea site-ului (sfaturi ortodoxe) ca este o parere oficiala a Bisericii Ortodoxe (iar daca nu e asa, as vrea sa stiu care e) si, sincera sa fiu, am fost foarte surprinsa intrucat nu erau explicatiile la care ma asteptam. Astfel, o sa punctez mai jos cateva chestii care mie mi se par .... ne-ortodoxe:
* "Cand veni ceasul mortii mele, duhurile cele rele ma inconjurara din toate partile. [...] Eram nimicita de groaza cand, deodata, am vazut doi ingeri stand la dreapta patului meu si vederea lor imi dadu indrazneala. Abia atunci demonii se indepartara putin de patul meu. Unul din ingeri intreba cu manie pe demoni: "Pentru ce ajungeti voi intotdeauna inaintea noastra langa patul muribunzilor, pentru a inspaimanta si tulbura pe tot sufletul ce se pregateste a se desparti de trupul sau? " - Sincer, aceasta parte introductiva mi se pare desprinsa dintr-un film comercial .....Adica nu mi se pare credibila (Daca ar fi asa, ar insemna ca: ingerii rai sunt mai harnici decat cei buni, Satana are informatori mai buni decat Dumnezeu sau cine stie ce alte motive - de ajung tot cei rai primii?!)
* Personificare mortii - ma duce deasemenea cu gandul la imaginatia umana. Moartea NU este un personaj - sau cel putin, eu nu am citit niciunde in Biblie ca Dumnezeu ar fi creat un personaj cu numele asta.

Cel puţin din fragmentul citat, nu reiese că moartea ar fi persoană. Atributul cel mai specific al persoanei este voinţa proprie. Persoane sunt: Dumnezeu treimic, îngerii şi oamenii. Moartea, alte fenomene, animalele, nu am auzit să aibă voinţă proprie. Deci, nu sunt persoane.

* Partea cu vamile - ma duce cu gandul la mitologia greaca, (...).

Învăţătura despre vămile văzduhului nu este de nivel dogmatic, după cum recunosc majoritatea ortodocşilor. Niciun Papă şi niciun Conciliu nu ştiu să fi definit această învăţătură în termeni care să angajeze infailibilitatea. Ea este foarte departe de a avea larga susţinere a celor înzestraţi cu capacitatea de a învăţa în Biserică. Prin urmare, este o părere (=opinie teologică), cel mult o teologumenă (= o învăţătură susţinută de un număr considerabil de învăţători ai Bisericii), iar nu o dogmă.

* Presupunand ca nu imi pun intrebarile de mai sus si ca dau crezare faptului ca asa se intampla --> sa spunem ca inteleg toate obiceiurile de pana la 40 de zile, dar .... celelalte? (la 6 luni, 1 an, 2 ani ...7 ani)

Aceste pomeni au sens în cazul în care sufletul celui mort se află în purgatoriu. Noi nu ştim, în asemenea caz, cât timp (în echivalent de ani pământeşti) se află acel suflet acolo. Ajutorul nostru accelerează purgaţia lui.

Apoi, ma mai intreb:
- Pacatele spovedite - au fost sau nu iertate? Vor fi ele puse in balanta?

Toate păcatele spovedite, sau chiar şi cele uitate neintenţionat la spovadă, precum şi păcatele uitate în mod voit, dar care sunt mici şi pentru care ne căim sunt iertate în ceea ce priveşte urmările lor spirituale dacă sunt îndeplinite următoarele două condiţii: 1) spovada a fost validă şi 2) sufletul s-a aflat în dispoziţia necesară. Prin urmare, nimeni din cei care fac o bună spovadă nu poate ajunge în iad, dacă între momentul absolvirii şi momentul morţii nu a mai făcut un păcat de moarte.

Pe de altă parte, faptul că eu m-am spovedit nu înseamnă că am şi reparat răul făcut. Aici este o deosebire între iertarea acordată prin Botez, care este iertare de păcate atât în privinţa urmărilor lor spirituale (asupra sufletului) cât şi a urmărilor lor temporale (în lume, în istorie) şi iertarea acordată prin Sfântul Sacrament al Spovezii, care absolvă doar urmările spirituale. De aceea, cel care moarte bine spovedit, absolvit, dar care, din neglijenţa lui nu şi-a făcut canonul de pocăinţă, nu a făcut indulgenţe, nu a făcut alte fapte de credinţă şi nu a căutat să repare în alt fel răul făcut în lume, va ajunge în rai după ce mai întâi îşi plăteşte datoriile. Aici e locul în care viii pot ajuta ENORM. Noi nu ne putem închipui ce înseamna chiar şi o singură zi de suferinţe purgatoriale. Bietul suflet ! Dacă ar fi ştiut la rândul lui ! Dacă ar fi spus acele rugăciuni prescrise, pe care le-a tot amânat ! Dacă ar fi dăruit ceva unui sărac în locul celui pe care l-a păgubit şi care e de negăsit ! Dacă ar fi făcut un pelerinaj despre care ştia că Biserica îi acordă indulgenţă ! În loc să plătească atunci, deşi ar fi fost atât de uşor, plăteşte acum, prin chinuri egale ca intensitate celor din iad. Atâta doar, că nu sunt veşnice. Ar putea dura un an, doi ani, sau şapte ani. Dar un pahar cu apă, un singur pahar cu apă dat unui însetat pe pământ ar putea scurta această suferinţă cu cine ştie cât !

- Sa spunem ca eu ajung in Rai dar o persoana la care tin ajunge in Iad. Avand in vedere ca Lazar l-a vazut pe bogat in Iad, pot sa presupun ca si eu o sa ii vad pe cei dragi chinuindu-se?

Nu, în cazul bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr s-a făcut o excepţie. Ştim acest lucru din studiul mai amănunţit al parabolei. Situaţia obişnuită este aceea în care între rai şi iad nu e nicio legătură (este "prăpastie"). În concluzie, cei din iad nu îi văd pe cei din rai bucurându-se. Nici cei din rai nu îi văd pe damnaţi chinuindu-se. Cu toate că ştiu, fiecare, de starea sufletului celuilalt. Odată, la Judecata de Apoi, când "toate se vor da în vileag" vor şti şi motivele care au dus la stările respective.

Daca da.... cat de fericita voi fi eu in Rai?

Foarte fericită anume mai fericită decât vă puteţi închipui, fiindcă nu seamănă cu nicio fericire de pe pământ. Pe pământ, fericirea cuiva care ştie că altul suferă nu poate fi completă, pe când în rai poate fi completă şi toţi îl laudă de Domnul. Acest lucru este din cauză că, în timp ce fericirea pe pământ este o fericire naturală, în rai vom beneficia de o fericire supranaturală.

- Cat de corect este ca eu care am un numar mediu de pacate sa ajung in Iad, impreuna cu un criminal si violator in serie si impreuna cu un om bun (deci cu mai putine pacate ca mine) dar necredincios (sau, sa zicem ne-ortodox) si toti trei sa ne chinuim un timp infinit?

Nu are nicio importanţă numărul de păcate. Ci starea sufletului. Toţi cei care se vor prezenta în stare de graţie vor fi salvaţi. Toţi cei care se vor prezenta în stare căzută vor fi damnaţi. Starea căzută poate fi "obţinută" chiar şi printr-un singur păcat de moarte (aşa cum e crima sau violul, ori "simpla" înjurătură de cele sfinte).

Plus ca daca eu mor inaintea violatorului, ma voi chinui mai mult timp (adica inclusiv perioada cat el mai traieste pe pamant).

Infinit minus opt (ani) este egal cu infinit.

- In pilda cu bogatul si cu Lazar, Iisus ne spune ca nu exista nici o posibilitate ca bogatul sa fie scos din Iad si sa ajunga in Rai. Cum se potriveste acest lucru cu credinta ortodoxa despre rugaciunile si milosteniile pentru cei morti?

Bogatul nemilostiv nu se află în purgatoriu (sau, cum ar spune ortodocşii, în vămi spre rai) ci se află în iad, fiind damnat. Deci, oricâte milostenii sau rugăciuni ar face viii pentru el, nu vor avea efect.

În speranţa că, dacă nu ajută, măcar clarifică,
M.D.

[alexander228]

[quote=Mihnea Dragomir;473570]Bunica dv avea, într-o anumită măsură, dreptate. Ceea ce este util să reţinem din ceea ce credea bunica este că cei morţi ar putea pleca de aici într-o asemenea stare, încât faptele noastre bune făcute în amintirea lor să le fie, cumva, utile.

Asta nu înseamnă că, dacă eu dau un pian unui copil talentat, dar sărac, mortul va beneficia de un pian la care să cânte în lumea invizibilelor. Ci asta înseamnă că o faptă bună a mea, de exemplu a da un pian unui copil talentat, dar sărac, se "contabilizează" în balanţa lui, în lumea de dincolo. Acest fapt nu are importanţă dacă mortul este în rai, de unde nu poate fi retrogradat. Nici dacă este în iad, fiindcă în iad va rămânea în veci de veci. Dar, dacă este într-o stare intermediară în care îşi achită datoriile neachitate pe pământ, până ce sufletul lui va fi purgat, atunci chestia cu pianul ar putea să îl ajute.

[alexander228]

adica faptele mele il mantuie pe mort ?

[AlinB]

În prealabil postat de alexander228

adica faptele mele il mantuie pe mort ?

Sa zicem ca mai degraba credinta, dar credinta fara fapte..se stie.

Si asta doar depinde de starea in care e, stare care in definitiv nu o putem cunoaste cu certitudine.

Dar stii cum se zice: credinta, nadejdea si dragostea.

Cred ca ai auzit de formula asta.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de AlinB

Sa zicem ca mai degraba credinta, dar credinta fara fapte..se stie.

Credinţa, da credinţa lui din timpul vieţii. Dar fapte, ce fapte mai face pe timpul morţii?

În prealabil postat de AlinB

Si asta doar depinde de starea in care e, stare care in definitiv nu o putem cunoaste cu certitudine.

Dogma nemuririi sufletului se bazează pe această incertitudine? Mă uimeşte sinceritatea ta!

[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

Credinţa,
Dogma nemuririi sufletului se bazează pe această incertitudine? Mă uimeşte sinceritatea ta!

iar esti smecher! A zis Alin una ca asta? Cand s-a referit la stare a spus ca nu stie nimeni daca persoana s-a mantuit sau nu, daca sufletul lui este in iad sau rai

[AlinB]

În prealabil postat de osutafaraunu

Credinţa, da credinţa lui din timpul vieţii. Dar fapte, ce fapte mai face pe timpul morţii?

Era vorba de cel care se roaga pentru cel decedat.

Dogma nemuririi sufletului se bazează pe această incertitudine? Mă uimeşte sinceritatea ta!

Adica pui o intrebare si tot tu iti raspunzi?
Felicitari pentru dialog, tipic adventist.