Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Eugen7]

În prealabil postat de Fani71

Asa formulat, da, primza parte. Dar concluzia ta nu mi se pare corecta: sotii care opresc rosul firesc PENTRU a culege doar placerea senzoriala.. da, exista si un asemenea egoism poate. Dar daca opresc rosul firesc doar pentru ca au deja atati copii cat pot creste (fiecare isi vede limitele candva) sau pentru ca sotia are o boala care ii pune in pericol viata daca mai naste, sa zicem, si opresc rodul firesc din aceste motive, dar vor sa continuie 'scopul impreunarii sexuale care este manifestarea dragostei' (cum zici mai sus), unde este problema?

Problema este ca multi vad in asta doar goana dupa placere. Nu cred ca este. Este dorinta de a continua sa iti manifesti dragostea si in acest fel.

Draga Fani, am precizat intr-o postare ca este "delicat" cazul familiilor care au deja 4,5,6 copii... Nu sunt in masura sa formulez o concluzie lapidara nici pro nici contra concluziei tale din asertiunea de mai sus.

Nu seamna o situatie cu alta. Sunt cazuri de familii care au lasat plannig-ul familial in seamna lui Dunezeu (asa cum este firesc) si au pruci si la varste inaintate (al 5-lea prunc la varste peste 40 ani).
Consider ca trebuie avut in vedere ca activitatea sexuala fireasca sa nu conduca la impatimire sexuala, dependenta sexuala...

Harul lui Dumnezeu lucreaza... unele cupluri in mod firesc opresc impreunarea sexuala (dupa al 5-lea, al 6-lea prunc) ca asa vor ei, ca asa simt... altele continuta impreunarea si nu mai au copii... sau mai au.
Sunt de parere ca bucuria si fericirea sunt doar in manifestarile firesti, altfel intervine "judecata constiintei"...

Consider ca aceste probleme trebuiesc discutate cu preotul duhovnic, caci nu este o "formula" generala ci fiecare cuplu trebuie analizat in parte. Nu trebuie "sa ne grabim sa punem juguri cu anevoie de purtat"... sa nu uitam de indemnul Sfantului Pavel care afrma inechivoc: "din cauza defranarii fiecare sa se casatoreasca", deci scopul casatoria este mantuirea... si trebuie avuta in vedere neputinta omului. Unii ajung la un comportament firesc (inclusiv sexual) mai repede... altii mai tarziu. Sa nu uitam ca scopul casatoriei este mantuirea.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruaisca Domnul Iisus Hristos.

Eugen, eu m-am referit la plăcerea căutată, şi nu la cea simţită în mod firesc când eşti intim cu soţul/soţia. M-am referit la cei care caută doar plăcerea şi nu ţin cont de rodul iubirii.

[Eugen7]

În prealabil postat de ovidiu b.

Eugen, eu m-am referit la plăcerea căutată, şi nu la cea simţită în mod firesc când eşti intim cu soţul/soţia. M-am referit la cei care caută doar plăcerea şi nu ţin cont de rodul iubirii.

Bun asa frate Ovidiu. Precizarea este binevenita si elocventa.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

În prealabil postat de Eugen7

Bun asa frate Ovidiu. Precizarea este binevenita si elocventa

Mă bucur că ai înţeles ideea.

[Eugen7]

În prealabil postat de ovidiu b.

Mă bucur că ai înţeles ideea.

Ne bucuram impreuna... duhovniceste in primul rand.
Doamne ajuta.

[Cornel Urs]

În prealabil postat de ovidiu b.

Eugen, eu m-am referit la plăcerea căutată, şi nu la cea simţită în mod firesc când eşti intim cu soţul/soţia. M-am referit la cei care caută doar plăcerea şi nu ţin cont de rodul iubirii.

...rodul iubirii fiind, asa cum s-a spus, copiii.

sper ca Fani a inteles.

[Eugen7]

În prealabil postat de Cornel Urs

...rodul iubirii fiind, asa cum s-a spus, copiii.
sper ca Fani a inteles.

Frate Cornel Urs, rodul iubirii in casatorie nu sunt doar copii, ci in primul rand mantuirea tuturor membrilor familiei (chiar daca familia este formata doar din cei 2 soti).
Asadar, chiar daca copiii lipsesc din rodul iubirii sotilor (din motive de boala fiziologica) sa ajute Dumnezeu cu harul Sau ca mantuirea, ca rod al iubirii sotilor in conlucrare cu harul Duhului Sfant, sa nu lipseasca din nici o casatorie.

Spun asta pentru ca si asa durerea sotilor care se iubesc firesc insa nu pot avea priunci din motive de boala fiziologica... este foarte mare (cu neputinta de descris). Ei nu trebuie sa pice in deznadejde sa considere ca si-au ratat viata sau au ratat casatoria (mai ales partenerul care este sanatos, care poate avea prunci).

Astfel retinem, rodul iubirii sotilor in taina casatoriei este:
1) mantuirea sotilor prin colucrare cu harul Duhului Sfant
2) zamislirea, nasterea si cresterea pruncilor evident tot in conlucrare cu harul Duhului Sfant.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

[Fani71]

În prealabil postat de Eugen7

Draga Fani, am precizat intr-o postare ca este "delicat" cazul familiilor care au deja 4,5,6 copii... Nu sunt in masura sa formulez o concluzie lapidara nici pro nici contra concluziei tale din asertiunea de mai sus.

Nu seamna o situatie cu alta. Sunt cazuri de familii care au lasat plannig-ul familial in seamna lui Dunezeu (asa cum este firesc) si au pruci si la varste inaintate (al 5-lea prunc la varste peste 40 ani).
Consider ca trebuie avut in vedere ca activitatea sexuala fireasca sa nu conduca la impatimire sexuala, dependenta sexuala...

Harul lui Dumnezeu lucreaza... unele cupluri in mod firesc opresc impreunarea sexuala (dupa al 5-lea, al 6-lea prunc) ca asa vor ei, ca asa simt... altele continuta impreunarea si nu mai au copii... sau mai au.
Sunt de parere ca bucuria si fericirea sunt doar in manifestarile firesti, altfel intervine "judecata constiintei"...

Consider ca aceste probleme trebuiesc discutate cu preotul duhovnic, caci nu este o "formula" generala ci fiecare cuplu trebuie analizat in parte. Nu trebuie "sa ne grabim sa punem juguri cu anevoie de purtat"... sa nu uitam de indemnul Sfantului Pavel care afrma inechivoc: "din cauza defranarii fiecare sa se casatoreasca", deci scopul casatoria este mantuirea... si trebuie avuta in vedere neputinta omului. Unii ajung la un comportament firesc (inclusiv sexual) mai repede... altii mai tarziu. Sa nu uitam ca scopul casatoriei este mantuirea.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruaisca Domnul Iisus Hristos.

Exact, cred ca aceste lucruri depind de la caz la caz.
Ce vroiam eu sa spun este tocmai ca nu insemana ca daca ai deja copii si nu mai vrei, trebuie sa practici de acum abstinenta totala, aceasta fiind singura cale.
Iar la unii 4, 5 copii este mult, la altii din divrese motive unul sau doi este destul.

[Eugen7]

În prealabil postat de Fani71

Exact, cred ca aceste lucruri depind de la caz la caz.

Asa este.

În prealabil postat de Fani71

Ce vroiam eu sa spun este tocmai ca nu insemana ca daca ai deja copii si nu mai vrei, trebuie sa practici de acum abstinenta totala, aceasta fiind singura cale.
Iar la unii 4, 5 copii este mult, la altii din divrese motive unul sau doi este destul.

Draga Fani71, aceste aspecte consider ca este adecvat sa fie discutate cu preotul duhovnic.

Evident ca abstinenta totala nu este singura cale... caci neputinta personala, bolile personale (trupesti si sufletesti) ne pot periclita mantuirea, atat a noastra cat si a familiei si a copiilor. (Unele persoane sunt din fire cu un libido mai mare, altele cu un libido mai mic... Un libido mai mare nu inseamna neaparat boala ci doar o energie mai mare care trebuie canalizata adecvat catre mantuire... si nu risipire pe o directie care duce la robie sexuala. De asemenea un libido mai mic nu inseamna "semn al sfinteniei" caci si cei care au activitate sexuala mai rara pot fi "robiti sexual"... precum cei care au activite sexuala mai deasa pot evita robia sexuala...)

Dar nici toate motivele sub care ne "ascundem" noi nu sunt intodeauna "adevarate". De multe ori suntem ca Adam si Eva care fugim de responsabilitate incercand sa dam vina indirect pe Dumnezeu "ca EL e vinovat ca ne-a facut asa", ceea ce este dracesc...
Consider ca daca cautam conlucrarea cu harului Duhului Sfant, vom reusi in toate caci Hristos Iisus spune "harul MEU se desavarseste in slabiciuni" adica acolo unde omul stie sigur ca nu poate tot acolo stie sigur ca poate vedea ajutorul harului lui Dumnezeu "caci la Dumnezeu toate sunt cu putinta" (Luca 1,37).

Fiecare om este unic, are neputintele sale... doar preotul duhovnic poate ajuta cu harul lui Dumnezeu pe cei doi soti ca nu cuva sa isi pericliteze mantuirea. De multe ori cautam bucuria si fericirea in familie acolo unde nu este (indepartarea de voia lui Dumnezeu) considerand din egosim si mandrie ca noi stim mai bine decat Dumnezeu... unde este fericirea, bucuria si calea spre mantuirea atat a familiei cat si a nostra personala.

Te rog sa nu ma intelegi gresit. Nu sunt adeptul nici al acriviei nici al laxismului in ceea ce priveste viata sexuala de familie, ci sunt adeptul discernamantului duhovnicesc, considerand ca activitatea sexuala in familie trebuie sa fie "reglata" duhovniceste in functie de fiecare familie, impreuna cu preotul Duhovnic si harul Duhului Sfant. Fiecare familie are crucea ei... si dupa "Golgota" urmeanza "Taborul".

Astfel consider adecvat ca nu trebuie sa ne grabim sa "punem sarcini cu anevoie de purtat" dar nici sa incercam sa il facem pe Hristos Iisus sa isi schimbe voia Sa dupa voia noastra... adica in loc sa ne hristificam noi, sa facem "Hristosi mincinosi" dupa bunul nostru plac (precum Biserica crestina a homosexualilor... etc.)

Sfantul Ioan Scararul spune ca unele persone sunt din fire mai aplecate catre vietuire virtuoasa, iar altele au o fire mai "dezordonata" mai aplecata catre "patimi" insa considera ca cei patimasi care se lupta sa fie virtuosi, chiar daca mai cad, sunt mai de apreciat decat ceialti...
Astfel Sfantul Ioan Scararul indeamna la discernamant duhovnicesc.

Nu intotdeauna cantitatea aduce fericirea si bucuria, ci calitatea, lucrul (activitatea) bine facuta, fireasca.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

[andreicosmovici]

În prealabil postat de Eugen7

Asa este.
Draga Fani71, aceste aspecte consider ca este adecvat sa fie discutate cu preotul duhovnic.

Mă iertaţi, dar nu este singulară atitudinea următoare: eu întreb ceva, şi mi se răspunde cu ideea următoare: "aceste aspecte consider ca este adecvat sa fie discutate cu preotul duhovnic".

Ok, dar aici este un forum. Cineva pune o intrebare, şi altcineva, dacă doreşte, răspunde. Credeţi că întrebând pe forum, greşim împotriva duhovnicilor, sau a ideii că duhovnicii, într-un final, reglează chestiuni de o anumită complexitate? În ce mă priveşte, sfatul duhovnicului rămâne la fel de preţios, chiar dacă pun o întrebare şi pe forum.

De aceea trebuie să existe responsabilitate atunci când răspundem unei întrebări. Să dozăm cât scriem (mai ales), şi ce scriem (adică nu ne înţepăm). Nu găsesc folos să mi se tot spună "du-te şi discută asta cu duhovnicul". Ştiu asta, şi tocmai de aceea scriu: fiindcă sunt deschis să aflu şi alte răspunsuri. Ştiu că nu trebuie să ocolesc sfatul duhovnicului, sau să-l înlocuiesc. Dar doresc să aflu şi alte păreri. Chestiunea lansată de mine în acest topic are caracter general, chiar dacă există aspecte ale problemei care mă pot privi în mod direct. Deci, putem discuta (doar) până la un punct despre subiect, ceea ce cred (şi sper) că şi facem. Nu este oare şi responsabilitatea noastră să încercăm să căutăm, să cerem răspunsuri în fel şi chip? Altfel, sincer, nu mai văd rostul unui forum. Sau al unei discuţii între prieteni, sau în privat. Sau în cadrul unui grup catehetic, în propria parohie.