Cine a zis... (recunoasteti citatul)?

[viorels]

1. ORIGINEA ŞI CAUZELE SUFERINŢEIimages
images
--------------------------------------------------------,
Calea mântuirii care duce la viaţa veşnică este strâmtă şi grea (Matei 7, 14). Aceasta este arătată atât prin exemplul Sfânt al Domnului nostru Iisus Hristos cât şi prin Sfânta Lui învăţătură. Domnul le-a spus ucenicilor Săi şi celor ce L-au urmat că în lume, adică în viaţa pământească, necazurile vor avea (cf. Ioan 16, 33; 15, 18; 16, 2-3). (...) De aici înţelegem limpede că tristeţea şi suferinţa sunt îngăduite de Dumnezeu în timpul vieţii pământeşti pentru adevăraţii Săi slujitori " (Episcopul Ignatie Briancianinov, Arena). Dar de ce se întâmplă acestea toate? De ce suferinţa şi bolile care ne însoţesc, sunt, îngăduite" pentru noi? Învăţătura Sfinţilor Părinţi ne arată cum trebuie înţeleasă suferinţa în contextul stării primului om creat şi apoi a căderii lui în păcat. Dintru început nu a existat suferinţă, nici boală, nici moarte în lume. Omul era, străin păcatului, necazurilor, grijilor şi nevoilor fireşti " (Sfântul Simeon Noul Teolog, 45).

Dacă Adam şi Eva nu ar fi păcătuit, ar fi ajuns la ce mai desăvârşită slavă şi, scihmbaţi fiind s-ar fi apropiat de Dumnezeu (...), iar bucuria şi desfătarea de care ne-am fi umplut atunci, prin comuniunea dintre noi, ar fi fost cu adevărat de negrăit şi dincolo de cugetarea omenească" (Ibid.). Şi dacă n-ar fi existat suferinţă, n-ar fi existat nici boală şi prin urmare, n-ar fi existat nici moatea. Dar, atunci când omul a fost ademenit şi înşelat de către diavol. (...) Dumnezeu s-a apropiat de om, aşa cum se apropie un doctor de un bolnav" (Sfântul Ioan Gură Aur, a zis... Dumnezeu S-a pogorât în Eden, în răcoarea serii şi a strigat: Adame, unde eşti? (Fac. 3, 9). Prima Lui manifestare faţă de om după săvârşirea păcatului nu a venit ca din partea unui Judecător răzbunător, ci ca din partea unui Doctor înţelept în căutarea pacientului Său, fiind că Dumnezeu, când află un păcătos, nu se gândeşte cu să-l facă pe om să plătească, înaintea Sa. Dumnezeu voieşte să-l vindece pe om de păcate făcându-l sănătos şi bun" (Sfântul Ioan Gură de Aur, (Ibid.) Omul, făptura, cedase ispitei de fi ca şi Dumnezeu Creatorul -ceea ce este împotriva oricărei raţiuni sau posibilităţi. Acest prim păcat a adus cu sine nu, îndumnezeirea", ci suferinţa boala şi moartea - şi nu din întâmplare", ci dintr-o raţiune îndreptătoare: pentru ca omul să poată înţelege neîdoit că el nu poate fi, ca Dumnezeu".

Deaceea, Doctorul ceresc, a predat trupul [omului nesfârşitelor suferinţe şi boli, pentru ca omul să înveţe chiar din firea sa că nu trebuie să primească, niciodată acest gând în inima sa" adică să nu dorească să fie omul ca Dumnezeu". (Sfântul Ioan Gură de Aur, zice: Dumnezeu a zis Evei: în dureri vei naşte copii (Fac. 3, 16). Iar lui Adam: blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale. (...) În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat (Fac. 3,17-19).

Este foarte important să înţelegem acest lucru încă de la început, dacă nu vom pricepe acest adevăr despre omul căzut, nici din ceea ce ne învaţă Sfinţii Părinţi nu va mai avea vreun înţeles. Pe de altă parte, dacă înţelegem acete aspecte, vom fi în stare să aflăm multe, alte lucruri despre noi înşine. Îl vom putea cunoaşte pe Dumnezeu, slăvindu-L ca, Creator" (Sfântul Vasile cel Mare, zice..., păcatul naşte răul, iar răul naşte suferinţa - scrie prf. Andreyev; chiar dacă Adam şi Eva ne-au adus acestă suferinţă, totuşi pentru noi, este o binecuvântare, deoarece ne determină să ne dăm seama, cât de vătămătoare este necredinţa în Dumnezeu, atât pentru sufletele cât şi pentru trupurile noastre" (Apologetică creştină ortodoxă).