Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Eugen7]

În prealabil postat de Fani71

Se poate discuta la infinit teoretic despre cat de bine este si pios sa ai multi copii.

Nu cantitatea conteaza ci calitatea.

Da este bine sa ne dorim hristificarea, sfintenia noastra si a familiei noastre, a copiilor nostri... insa fiecare isi cunoaste atat puterile sale cat si faptul ca "La Dumnezeu toate sunt cu putinta" (Luca 1,37) si ca "harul lui Dumnezeu in slabiciuni se desavarseste"...

Sunt multi oamni care toarna copii si apoi ii abandnoneaza... lasa pe altii straini sa ii creasca... e trist, e tragic... sunt copii care ajung la sinucidere din cauza lipsei dragostei parintilor. Nu doresc sa intru in amanunte...

Vai de parintii care considera ca "se mantuie prin nasterea de prunci". Doamne fereste o asemnea gandire draceasca. Asemnea parinti nu isi pot iubi copiii ci fie ii vad ca o povara fie in vad ca mijloc de a ajuge la un scop... si astfel isi neglijeaza indatoririle lor de parinti... mai ales cele duhovnicesti, dragoste...

În prealabil postat de Fani71

Binele moral este adesea relativ in aceasta lume.

Asta doar cand binele si raul, adica firescul si nefirescul sunt bine amestecate de duhurile dracesti... asa cum se intampla in contemporaneitate cand sub numele de "vital" fiecare isi justifica actiunile...

Binele duhovnicesc este evident pentru cei care au "vedere duhovniceasca", discernamant duhovnicesc...

În prealabil postat de Fani71

Pentru unl e bine sa se faca calugar, pentru altul sa se casatoreasca. [...]

A face mai mult, uneori, poate insemna a face prea mult si a cadea pe urma. De unde multele, multele exemple de familii cu copii multi dar neiubiti, alungati, chinuiti etc, de care nu numai ca am citit in ziare, dar pe care le-am intalnit personal.

Si sgur, se intalnesc si exemple luminoase de familii numeroase cu copii fericiti si impliniti, pentru ca au fost foecare iubiti de parinti. Imi vine in minte ce zice de fiecare data parintele catolic Guy Gillbert, un om pentru care am admiratie, care provine dintr-o familie de 15 copii. Ca parintii i-au iubit pe fiecare ca si cum ar fi fost singuri. Jos palaria- dar eu nu as fi in stare. Mie mi-e greu si cu doi, in creuzetul concret al vietii mele. Asta e motiv si de smerenie, si de rugaciune: da-mi, Doamne, dragoste adevarata si putere! Si daca reusesc sa ii iubesc si sa le fiu adevarata mama si sotie, atunci poate eu am facut voia lui Dumnezeu, la nivelul meu.
Fiecare sa-si stie masura.. Si sa ia hotarari in consecinta, caci de asta ne-a dat Dumnezeu libertate.

Draga Fani71, sunt intru totul de acord cu expunerea ta.

Doresc sa preciez totusi ca deciziile tale sa fie luate impreuna cu preotul duhovnic. Sunt situatii si situatii...

Spre exemplu un bun antrenor isi da seama de ce performante sunt capabili elevii sai, si pe unii ii "chinuie" ridicand stacheta, insa cand acestia ajung campioni uita de "tot chinul antrenamentelor"... iar pe altii ii sfatuieste sa nu isi aleaga tinte peste puterile lor.

Un alt exemplu... pot fi campion la box, dar una este sa fii campion profesionist la categoria grea... si alta este sa fii campion la categoria musca... dar tot campion esti.
Consider ca asa este si cu familia: trebuie sa fim campioni la "categoria" de sfintenie, hristificare, conlucrare cu harul Duhului Sfant, pe care o alegem... insa este bine sa nu alegem singuri, caci un om care are aptitudini pentru box profesionist nu va fi acceptat niciodata la categoria "musca"... si reciproc; si mai mult un campion la box care simte ca poate mai mult... nu va fi fericit, multumit, implinit... altul care se multumeste cu putin va fi ridiculizat de ceilalti, caci poate mai mult insa se leneveste...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

[Fani71]

În prealabil postat de Eugen7

Nu cantitatea conteaza ci calitatea.

Da este bine sa ne dorim hristificarea, sfintenia noastra si a familiei noastre, a copiilor nostri... insa fiecare isi cunoaste atat puterile sale cat si faptul ca "La Dumnezeu toate sunt cu putinta" (Luca 1,37) si ca "harul lui Dumnezeu in slabiciuni se desavarseste"...

Sunt multi oamni care toarna copii si apoi ii abandnoneaza... lasa pe altii straini sa ii creasca... e trist, e tragic... sunt copii care ajung la sinucidere din cauza lipsei dragostei parintilor. Nu doresc sa intru in amanunte...

Vai de parintii care considera ca "se mantuie prin nasterea de prunci". Doamne fereste o asemnea gandire draceasca. Asemnea parinti nu isi pot iubi copiii ci fie ii vad ca o povara fie in vad ca mijloc de a ajuge la un scop... si astfel isi neglijeaza indatoririle lor de parinti... mai ales cele duhovnicesti, dragoste...


Asta doar cand binele si raul, adica firescul si nefirescul sunt bine amestecate de duhurile dracesti... asa cum se intampla in contemporaneitate cand sub numele de "vital" fiecare isi justifica actiunile...

Binele duhovnicesc este evident pentru cei care au "vedere duhovniceasca", discernamant duhovnicesc...



Draga Fani71, sunt intru totul de acord cu expunerea ta.

Doresc sa preciez totusi ca deciziile tale sa fie luate impreuna cu preotul duhovnic. Sunt situatii si situatii...

Spre exemplu un bun antrenor isi da seama de ce performante sunt capabili elevii sai, si pe unii ii "chinuie" ridicand stacheta, insa cand acestia ajung campioni uita de "tot chinul antrenamentelor"... iar pe altii ii sfatuieste sa nu isi aleaga tinte peste puterile lor.

Un alt exemplu... pot fi campion la box, dar una este sa fii campion profesionist la categoria grea... si alta este sa fii campion la categoria musca... dar tot campion esti.
Consider ca asa este si cu familia: trebuie sa fim campioni la "categoria" de sfintenie, hristificare, conlucrare cu harul Duhului Sfant, pe care o alegem... insa este bine sa nu alegem singuri, caci un om care are aptitudini pentru box profesionist nu va fi acceptat niciodata la categoria "musca"... si reciproc; si mai mult un campion la box care simte ca poate mai mult... nu va fi fericit, multumit, implinit... altul care se multumeste cu putin va fi ridiculizat de ceilalti, caci poate mai mult insa se leneveste...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

De acord cu ce scrii.
Sigur ca am vorbit si cu parintele duhovnic. Daca am scris mai sus ca duhovnicum nu intra in dormitor, nu inseamna ca nu ma las sfatuita si indrumata de el. Vroiam doar sa zic ca sunt si hotarari pe care cei doi soti le pot, si trebuie, sa le ia singuri, si nu mi se pare frumos, corect, just, curat samd, sa i se dea duhovnicului detalii intime a relatiei dintre soti. Si mai ales ca nu este bine, normal, curat, etc, ca el sa intrebe, sa se bage in astfel de lucruri.

Si oricicine ar fi acei parinti mult respectati, mi se pare revoltator cand scriu astfel de lucruri despre relatia dintre soti, sa o compare cu prostitutia atunci cand sotii vor sa isi continuie si relatia trupeasca, CURATA in sine, si care exprima dragostea lor si unirea intru Hristos, si ea, numai pentru ca se feresc sa mai aiba copii.
Cred ca fac mult rau raspandind astfel de invataturi. Foarte mult rau, indepartand oameni de Biserica; oameni curati, credinciosi, care nu sunt chemati pentru abstinenta totala. Si poate ii va intreba Dumnezeu la judecata de ce au smintit pe unii mai mici..

As vrea sa mai adaug, nu ca raspuns direct, ci poate indirect la ceea ce scrii aici, si ca raspuns la ce a scris altcineva, parca, mai sus, cand a dat exemple de sfinti care si-au parasit sotia, sau nu au trait trupeste cu ea (din cauza ca au fost fortati sa se casatoreasca, de altfel).
Este o problema cu darea de exemplu a sfintilor. Vietile sfintilor nu sunt importante pentru ca ar trebui sa ii luam de exemplu si sa copiem viata lor. Sunt importante pentru ca ne arata ce face sfintenia lui Dumnezeu cand omul concret intra in comuniune cu el. Asta ne poate ajuta sa Il iubim mai mult, si sa ii iubim si pe sfinti. Si ne poate incuraja sa il lasam pe Dumnezeu sa intre si in viata noastra, sa ne sfinteasca. Dar El o va face in alt fel, intr-un fel unic. Nu inseamna, deci, ca daca unii s-au sfintit calugarindu-se sau traind ca fratii cu nevasta, asta este un exemplu de urmat. Ba chiar as zice ca nu este, pentru ca este un caz foarte extrem, bun pentru foarte putini.
Daca deschidem vietile sfintilor si incercam sa urmam exemple de la ei, eu cred ca riscam sa facem mare harababura in viata noastra. Pentru ca acea cale specifica poate nu ni se potriveste NOUA. Nu suntem noi facuti sa devenim campioni la box, ci la altceva, poate..
Sa il lasam pe Dumnezeu sa ne arate calea noastra specifica de sfintenie.
Si cred ca exista cai de sfintenie si pentru oamenii casatoriti care isi traiesc relatia conjugala si trupeste, si nu numai pentru a avea copii. Daca nu, cadem in platonismul si maniheismul cel mai pur si pana la urma, cotit, tot zicem ca trupul este rau, sexualitatea este rea si este incompatibila cu mantuirea.. idee condamnata de Biserica.