Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[stefan florin]

În prealabil postat de Demetrius

Bine-nteles ca nu. Dumnezeu a creat tentatia numai dupa ce i-a dat omului puterea de a rezista ei. Asa cum spune si Cezar:

12. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. (1Cor6,12)

deci si placerea ne este ingaduita tot de Dumnezeu...numai ca nu trebuie sa ne facem din placere un scop in viata. Atunci cum ramane cu afirmatia lui Antonie cel Mare care spune ca placerea este o tumora, mai ales ca TOT ce a creeat Dumnezeu a fost FOARTE BUN?

În prealabil postat de stefan florin

deci si placerea ne este ingaduita tot de Dumnezeu...numai ca nu trebuie sa ne facem din placere un scop in viata. Atunci cum ramane cu afirmatia lui Antonie cel Mare care spune ca placerea este o tumora, mai ales ca TOT ce a creeat Dumnezeu a fost FOARTE BUN?

Asa spune Sfantul? Mai intai multumesc pentru informatie, nu stiam aceasta precizare.
Nu stiu cuvantul, contextul lui, de unde poate ar reiesi in ce sens afirma aceasta. Poate ca Sfantul se refera la cei care au fost deja "rosi" de placerile devenite patimi, precum cancerosii sunt "rosi" de o tumora... Ei nereusind sa se sustraga tendintei de a spori raporturile cu placerea, dupa modelul cresterii bulgarelui de zapada...
Dar e o simpla ipoteza, un gand care ne poate trece cu usurinta prin minte. Fara a citi intregul cuvant al Sfantului nu prea avem siguranta intelegerii si speranta sa ne lamurim.
Poti preciza textul si sursa, pentru aprofundare?

[stefan florin]

În prealabil postat de ioan cezar

Asa spune Sfantul? Mai intai multumesc pentru informatie, nu stiam aceasta precizare.
Nu stiu cuvantul, contextul lui, de unde poate ar reiesi in ce sens afirma aceasta. Poate ca Sfantul se refera la cei care au fost deja "rosi" de placerile devenite patimi, precum cancerosii sunt "rosi" de o tumora... Ei nereusind sa se sustraga tendintei de a spori raporturile cu placerea, dupa modelul cresterii bulgarelui de zapada...
Dar e o simpla ipoteza, un gand care ne poate trece cu usurinta prin minte. Fara a citi intregul cuvant al Sfantului nu prea avem siguranta intelegerii si speranta sa ne lamurim.
Poti preciza textul si sursa, pentru aprofundare?

nu eu am postat aceste cuvinte ale lui Antonie cel Mare ci Miha-anca, eu doar le-am comentat. O rog in schimb pe ea sa detalieze mai bine contextul in care acest parinte a spus cuvintele de mai sus

În prealabil postat de stefan florin

nu eu am postat aceste cuvinte ale lui Antonie cel Mare ci Miha-anca, eu doar le-am comentat. O rog in schimb pe ea sa detalieze mai bine contextul in care acest parinte a spus cuvintele de mai sus

V-am dat link-ul urmator alaturi de citat. Va rog cititi tot articolul.
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...are-80262.html
Poate desprindeti si alte lucruri interesante.

[Mihailc]

În prealabil postat de stefan florin

deci si placerea ne este ingaduita tot de Dumnezeu...numai ca nu trebuie sa ne facem din placere un scop in viata. Atunci cum ramane cu afirmatia lui Antonie cel Mare care spune ca placerea este o tumora, mai ales ca TOT ce a creeat Dumnezeu a fost FOARTE BUN?

Fragmentul din Antonie cel Mare se referă la două stări extreme, la fel de acaparante pentru om, tristeţea şi plăcerea, ambele fiind calificate ca tumori, nu doar plăcerea. Fiindcă Sfântul Antonie cel Mare a fost un sfânt genial, a folosit cu mare atenţie cuvintele şi, chiar dacă cuvântul tradus în româneşte este un echivalent aproximativ, cuvântul "tumoare" fiind un neologism plantat în limba română de pe filieră latino-franceză, alegerea traducătorului este extrem de potrivită, întrucât iată ce spune definiţia termenului: Țesut nou format care se dezvoltă prin dezvoltarea anormală și patologică a unor celule și care tinde spre autonomie biologică.

Extrapolată la Trupul Bisericii în duhul aceleiaşi analogii, tumoarea înseamnă nimic altceva decât erezia producătoare a cancerului sectar. Iar această maladie extrem de gravă se tratează finalmente prin mijloace chirurgicale prin care se urmăreşte îndepărtatrea ţesutului dezvoltat anormal, implicit a influenţei lui letale asupra funcţionării organismului eclezial.
La la nivelul persoanelor, tumoarea înseamnă patimă ce se poate agrava într-o formă malignă, aducătoare de haos şi moarte duhovnicească. Medicaţia în această situaţie, este similară celei care combate erezia şi metastaza ei, adică secta, la scară eclezială: extirparea.

Însă, faţă de observaţiile Sfântului Antonie cel Mare, putem avea şi noi două tipuri de atitudini extreme, asupra cărora planează în permanenţă suspiciunea de hermeneutică (interpretarea) tumorală:

1. Că sfântul Antonie cel Mare a fost un eremit, iar experienţa lui duhovnicească, ajunsă până la noi prin Tradiţia Bisericii, nu are relevanţă decât pentru ucenicii lui din Sketis sau, cel mult, pentru cinul monahal, prin urmare pe noi nu ne prea interesează ce spune dânsul.

2. Că vorbele sfântului Antonie cel Mare au caracter de normă infailibilă cu aplicaţie generală, indiferent de situaţia şi împrejurările "receptorului".

Dacă izbuteşti să te imunizezi metanoetic la aceste două atitudini extreme faţă de Tradiţie, analoage tristeţii şi plăcerii ca tumori cu potenţial malign, ai şanse foarte mari să vieţuieşti întru perspectiva învierii celei bune!

În prealabil postat de Mihailc

Fragmentul din Antonie cel Mare se referă la două stări extreme, la fel de acaparante pentru om, tristeţea şi plăcerea, ambele fiind calificate ca tumori, nu doar plăcerea. Fiindcă Sfântul Antonie cel Mare a fost un sfânt genial, a folosit cu mare atenţie cuvintele şi, chiar dacă cuvântul tradus în româneşte este un echivalent aproximativ, cuvântul "tumoare" fiind un neologism plantat în limba română de pe filieră latino-franceză, alegerea traducătorului este extrem de potrivită, întrucât iată ce spune definiţia termenului: Țesut nou format care se dezvoltă prin dezvoltarea anormală și patologică a unor celule și care tinde spre autonomie biologică.

Extrapolată la Trupul Bisericii în duhul aceleiaşi analogii, tumoarea înseamnă nimic altceva decât erezia producătoare a cancerului sectar. Iar această maladie extrem de gravă se tratează finalmente prin mijloace chirurgicale prin care se urmăreşte îndepărtatrea ţesutului dezvoltat anormal, implicit a influenţei lui letale asupra funcţionării organismului eclezial.
La la nivelul persoanelor, tumoarea înseamnă patimă ce se poate agrava într-o formă malignă, aducătoare de haos şi moarte duhovnicească. Medicaţia în această situaţie, este similară celei care combate erezia şi metastaza ei, adică secta, la scară eclezială: extirparea.

Însă, faţă de observaţiile Sfântului Antonie cel Mare, putem avea şi noi două tipuri de atitudini extreme, asupra cărora planează în permanenţă suspiciunea de hermeneutică (interpretarea) tumorală:

1. Că sfântul Antonie cel Mare a fost un eremit, iar experienţa lui duhovnicească, ajunsă până la noi prin Tradiţia Bisericii, nu are relevanţă decât pentru ucenicii lui din Sketis sau, cel mult, pentru cinul monahal, prin urmare pe noi nu ne prea interesează ce spune dânsul.

2. Că vorbele sfântului Antonie cel Mare au caracter de normă infailibilă cu aplicaţie generală, indiferent de situaţia şi împrejurările "receptorului".

Dacă izbuteşti să te imunizezi metanoetic la aceste două atitudini extreme faţă de Tradiţie, analoage tristeţii şi plăcerii ca tumori cu potenţial malign, ai şanse foarte mari să vieţuieşti întru perspectiva învierii celei bune!

Foarte frumos, Mihail, iti multumesc!
Domnul fie laudat!

[Demetrius]

În prealabil postat de stefan florin

deci si placerea ne este ingaduita tot de Dumnezeu...numai ca nu trebuie sa ne facem din placere un scop in viata. Atunci cum ramane cu afirmatia lui Antonie cel Mare care spune ca placerea este o tumora, mai ales ca TOT ce a creeat Dumnezeu a fost FOARTE BUN?

Si placerea este ingaduita de Dumnezeu la fel ca si crima, ca daca n-ar fi nu s-ar mai face crime; crima o pot face impotriva altuia, placerea este o crima impotriva mea(tumora-Antonie cel Mare).

[glykys]

O invatatura buna si cuprinzatoare referitoare la acest aspect:
http://www.schituldarvari.ro/index.p...vatatura&id=77

[stefan florin]

În prealabil postat de Demetrius

Si placerea este ingaduita de Dumnezeu la fel ca si crima, ca daca n-ar fi nu s-ar mai face crime; crima o pot face impotriva altuia, placerea este o crima impotriva mea(tumora-Antonie cel Mare).

nu esti atent amice. Am scris mai sus ca placerea a fost creeata TOT de Dumnezeu, doar face parte din fizicul nostru nu? Poti sa negi acest lucru? Daca El a creeat-o, atunci cum sa NU o ingaduie? Cum poate cineva sa demonizeze un lucru creeat de Dumnezeu zicand ca e ceva rau?

[Demetrius]

În prealabil postat de stefan florin

nu esti atent amice. Am scris mai sus ca placerea a fost creeata TOT de Dumnezeu, doar face parte din fizicul nostru nu? Poti sa negi acest lucru? Daca El a creeat-o, atunci cum sa NU o ingaduie? Cum poate cineva sa demonizeze un lucru creeat de Dumnezeu zicand ca e ceva rau?

Sper sa fii tu mai atent, amicele meu, ca sa nu te demonizezi: sfinteste-te cat vrei tu cu toate placerile pe care ti le-a pus Dumnezeu in trupul tau si pe care ti le permite, dar care(dpmdv) te vor ajuta precum un cui in talpa in marsul de pe calea mantuirii.

Daca esti crestin, uita-te la Hristos, care avea si El toate placerile trupesti pe care le ai si tu si-I era permis si Lui. Daca El nu Si-a cautat placerea ca nu-I era de niciun folos, tie iti este?

În prealabil postat de Teodosie

Placerea este de la Dumnezeu ...

Dumnezeu n-a creat placerea trupeasca; placerea trupeasca este o tentatie necurata de a respinge Duhul Sfant, de a refuza transcendenta, de a ramane captiv al unui stadiu primitiv trupesc(material).