Secularizarea din timpul lui A. I. Cuza!

[Mihnea Dragomir]

Este cert că Al Ioan Cuza a accedat la putere susţinut de franc-masonerie. Se cunoaşte şi loja: atotputernica (la acea vreme) lojă "Marele Orient", din care făcea parte şi Napoleon al III-lea.
Fiind farmazon, Cuza a fost un inamic înverşunat al Bisericii Ortodoxe, aşa cum şefii lui erau inamici ai Bisericii Catolice. Sunt mişcări care vizează subversiunea instituţiilor tradiţionale: Biserica, Monarhia, Familia.

Pe de altă parte, dom colonel Cuza a păţit cu Oculta ceea ce, mai târziu, avea să păţească Ceauşescu cu Uniunea Sovietică: a crezut că se poate dispensa de cei care l-au adus la putere şi care, de fapt, făceau jocurile. Înţelegerea a fost să guverneze 7 ani (septenatul, pe modelul farmazonilor de la Paris). Împlinindu-se termenul în anul 1964, omul pur şi simplu nu a vrut să cedeze puterea, instaurând un regim personal (traiect pe care l-a avut şi Napoleon cel Mic, marele lui mentor, care s-a făcut împărat). Masoneriei i-a luat 2 ani să-l dea jos, fiind necesară o coalizare stânga-dreapta, fenomen cunoscut în epocă drept "monstruasa coaliţie" (asemenea coaliţii stânga-dreapta fiind extrem de neobişnuite, dar, dacă-i ordin, cu plăcere !). Atât de mare era dorinţa Ocultei de a-l da jos pe maurul care şi-a făcut datoria, dar care nu vrea să moară, încât reuşita a surprins-o cumva nepregătită, dar, despre asta, cu altă ocazie.