Grijiile pamantesti

[Marius22]

Cele mai multe din grijile pamantesti se nasc in noi din pricina "dajdiei Cezarului", altfel spus, necesitatilor, responsabilitatilor si datoriilor, pe care le presupune viata in societate. Si, pe drept cuvant, dajdia trebuie data.

Grijile ne coplesesc insa atunci cand, uitand de cele ce se cuvin Stapanului Ceresc, ajungem sa nu mai nadajduim nici in ajutorul Sau.

[Tomita]

În prealabil postat de Marius22

Cele mai multe din grijile pamantesti se nasc in noi din pricina "dajdiei Cezarului", altfel spus, necesitatilor, responsabilitatilor si datoriilor, pe care le presupune viata in societate. Si, pe drept cuvant, dajdia trebuie data.

Grijile ne coplesesc insa atunci cand, uitand de cele ce se cuvin Stapanului Ceresc, ajungem sa nu mai nadajduim nici in ajutorul Sau.

Pe langa "dajdia Cezarului" avem griji din propria ambitie/orgoliu/nevoi de socializare/etc. (de a invata personal sau pe altii, de a face ceva util, de a corespunde unor standarde, de a avea unele lucruri fie ele si utile, sa arati cat mai bine, etc.). Uneori dajdia Cezarului e asa de mare ca nu-ti vezi capul de treburi...sunt perioade si perioade in viata omului cu multe incercari...daca ai inima buna si iti dai silinta sa faci ce e bine se micsoreaza si "dajdia".

Trist este ca si atunci cand avem timp pentru a ne apropia de Dumnezeu, nu putem sta in rugaciune sau prea aproape de Cuvant...nu stim sa iubim...si ne place sa gasim griji.

[Marius22]

Foarte interesant ca in limbajul nostru vechi bisericesc este folosit verbul "a se griji" cu sensul de a se Impartasi, a primi Trupul si Sangele lui Hristos. Intr-un fel, aceasta este singura "grija" care ne scapa de celelalte "griji". In ea se manifesta in chip vadit grija lui Dumnezeu pentru noi, lucrarea sa rascumparatoare si mantuitoare.