Casatoria - bucuria si temerile ei

În prealabil postat de Suzana

nu te gandi ca toti/toate suntem ca tine, pacatosi.

eu de exemplu, nu am nimic de ascuns.
nu incerca sa-ti justifici atitudinea permisiva in ceea ce priveste pacatul, nu are rost.

Esti meschina. Nu ti-am gresit cu nimic ca sa ma acuzi de lucruri pe care nu le-am sustinut.

Oricum... nu stiu prin ce sunt mai pacatos decat tine... Dar daca esti fara de pacat loveste-ma!

[Cornel Urs]

UNOOM, si eu am observat, ca, de cand te-ai inscris pe acest forum, nu ai venit cu nicio invatatura buna (ortodoxa), mai mereu ai gasit justificari pentru actele pacatoase. Tu mergi la Spovedanie? la sfanta Liturghie? stii ce se predica in Biserica? de pacatele capitale ai auzit? vrei sa-ti trimit link-uri cu materiale ortodoxe ca sa acumulezi cunostinta? sau poti sa le cauti singur? dar nu mai bine ar fi sa vii duminica la biserica? ce zici?

În prealabil postat de Cornel Urs

Tu mergi la Spovedanie?

Nu.

În prealabil postat de Cornel Urs

la sfanta Liturghie?

Da

În prealabil postat de Cornel Urs

stii ce se predica in Biserica?

Da. (chiar mi-a placut o predica despre filosofii greci care s-au apropiat de notiunea de Dumnezeu inainte de aparitia crestinismului)

În prealabil postat de Cornel Urs

de pacatele capitale ai auzit?

Da. (Iar lista ar trebui marita deoarece este nevoie ca oamenii sa stie ca este pacat capital sa ucizi un animal pe cale de disparitie, sa defrisezi paduri in locuri unde sunt riscuri de alunecari de teren si inundatii, si sa arunci baterii unde nu trebuie deoarece o baterie poate contamina iremediabil un teren pe o raza de cativa metri)

În prealabil postat de Cornel Urs

vrei sa-ti trimit link-uri cu materiale ortodoxe ca sa acumulezi cunostinta? sau poti sa le cauti singur?

Ma intereseaza in acest moment in special materiale despre si ale Mitropolitului Antonie de Suroj (mi s-au parut foarte relevante). Cu ideile parintelui Arsenie Boca nu prea ma impac desi unele sunt geniale.

Sigur ca imi puteti trimite link-uri pe mesaj privat (te avertizez ca iti dau ignore daca imi trimiti link-uri cu teorii ale conspiratiei).

În prealabil postat de Cornel Urs

dar nu mai bine ar fi sa vii duminica la biserica? ce zici?

Duminica trecuta nu am fost la biserica, eram ocupat cu scrierea unui program pentru o placuta arduino si cu realizarea unei scheme electronice. Duminica urmatoarea (si Sambata seara) o am programata pentru mersul la biserica.

Multumesc pentru sfat desi oricum faceam asta!

[Cornel Urs]

foarte bine, ma bucur sa aud ca esti pe calea cea buna, dar trebuie sa te si spovedesti, draga UNNOOM.

În prealabil postat de Cornel Urs

foarte bine, ma bucur sa aud ca esti pe calea cea buna, dar trebuie sa te si spovedesti, draga UNNOOM.

Pe partea de intelegere a si explorare a semnificatiei vietii mele ma apropiu de ortodoxie, pe partea de cunoastere tind sa ader la opinii care sunt contrare in mod radical ortodoxiei. Insa pe parte de traire tind sa le imbin pe amandoua dar nu fac asta in relatie cu biserica ortodoxa ca organizatie (inca nu recurg la practici ortodoxe institutionalizate... nu am incredere... iar asta este strict o opinie personala si promit ca nu o sa ma supar daca primesc critici).

[Cornel Urs]

În prealabil postat de UNNOOM

Pe partea de intelegere a si explorare a semnificatiei vietii mele ma apropiu de ortodoxie, pe partea de cunoastere tind sa ader la opinii care sunt contrare in mod radical ortodoxiei. Insa pe parte de traire tind sa le imbin pe amandoua dar nu fac asta in relatie cu biserica ortodoxa ca organizatie (inca nu recurg la practici ortodoxe institutionalizate... nu am incredere... iar asta este strict o opinie personala si promit ca nu o sa ma supar daca primesc critici).

draga,
eu ma bucur ca te apropii de Biserica ortodoxa si iti urez sa-L cunosti pe Domnul Iisus Hristos si puterea mantuirii Sale.

ceva imi spune ca, odata cu trecerea timpului, te vei maturiza si vei imbratisa cu totul Ortodoxia si vei deveni un fiu destoinic al Bisericii.

inteleg ca inca nu esti casatorit, roaga-te, frecventeaza Biserica, si sunt convins ca Dumnezeu iti va trimite pe cineva (si nu uita, legatura cu preotii, cu duhovnicii dar si cu alti credinciosi este de maxima importanta).

În prealabil postat de UNNOOM

Da. (Iar lista ar trebui marita deoarece este nevoie ca oamenii sa stie ca este pacat capital sa ucizi un animal pe cale de disparitie, sa defrisezi paduri in locuri unde sunt riscuri de alunecari de teren si inundatii, si sa arunci baterii unde nu trebuie deoarece o baterie poate contamina iremediabil un teren pe o raza de cativa metri)

Cata dreptate ai! Macar de ne-am destepta pe ultima suta de metri!

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Cata dreptate ai! Macar de ne-am destepta pe ultima suta de metri!

Nu este tarziu. Japonia recicleaza 70% din deseuri... Romania undeva sub 5%.
De asemenea pe siteul ted.com sunt prezentari video (majoritatea traduse in romana) cu oameni cu initiativa din diferite domenii printre care sunt cateva care au a face cu ecologia!

(o paranteza off-topic... sper ca nu se supara nimeni)

[Solveig]

În prealabil postat de UNNOOM

Ma intereseaza in acest moment in special materiale despre si ale Mitropolitului Antonie de Suroj (mi s-au parut foarte relevante).

Ma bucur cand aud ca Parintele Antonie Bloom este pretuit. Eu am facut o pasiune pentru scrierile lui si mi-am luat si citit (pe nerasuflate) toate cartile scrise de el traduse in romana. Cel mai mult mi-a placut Scoala rugaciunii, pentru ca aveam nevoie de un "manual de initiere" ; am recitit-o periodic, de fiecare data cu tot mai multa uimire.
Iar cartea Viata, boala , moartea a fost prima care mi-a schimbat felul de a vedea relatiile cu cei adormiti M-a mangaiat si mi-a dat increderea ca ne vom revedea si ne vom bucura.
Foarte mult il iubesc pe acest parinte atat de bland si de puternic in acelasi timp. Auzindu-l vorbind simti cum toata fiinta lui vorbeste despre Dumnezeu.
http://www.youtube.com/watch?v=cPZlV5cgR6E

[Ekaterina]

Care sunt sfaturile Sfinţiei Voastre pentru a avea o căsnicie fericită?

Eram mai optimist în tinerețe. Acum sunt mai pesimist. Experiența câtorva zeci de ani de căsnicie, dar mai ales de contact duhovnicesc cu nenumărate familii mi-a temperat mult entuziasmul din tinerețe. Cred și de data aceasta că pentru a avea o căsnicie fericită trebuie mai întâi să vrei cu tot dinadinsul acest lucru. O să vi se pară deranjantă insistența mea asupra acestui aspect, dar tot din experiență vă spun că soții vor mai curând dreptate în familie decât fericire.

Eu îi provoc la spovedanie să spună cu glas tare că vor o căsnicie fericită și cei mai mulți nu pot să spună măcar acest lucru. Am în vedere pe cei care au fost cuprinși de rutina și de inerția căsniciei. Înainte de căsnicie și la început toți spun că își doresc o căsnicie fericită și chiar și-o doresc cu adevărat. După ce s-au confruntat cu concretețea însoțirii, sunt mai curând prinși de dorința obsesivă de a avea dreptate în disputa cu celălalt, de a se îndreptăți. Și în consecință nu văd fericirea decât cu condiția ca să se facă voia lui și celălalt să renunțe la dreptatea sa, să se îndrepte, să fie cum și-l dorește.

Reușita căsniciei depinde de măsura împlinirii personale, iar măsura împlinirii personale este dată de măsura capacității sacrificiului de sine, a jertfelniciei. Căsnicie presupune răspunsul la chemarea sau provocarea esențială a vieții, aceea de a iubi pe celălalt. Ori iubirea celuilalt presupune sacrificiu de sine. Mare provocare este nu să-l ai pe celălalt, ci să i te dai! Dacă această logică este inversată se anulează orice șansă de împlinire în căsnicie, și aceasta devine un chin zadarnic.

Viața omului este un mare dar, o mare taină, un univers extraordinar, o adâncime de nepătruns, o minune. De aceea responsabilitatea lui este uriașă. Investim voință pentru a înfăptui multe lucruri în viața noastră, uneori chiar neînsemnate, dar nu investim aproape nici un strop de voință pentru a iubi. Ne amăgim că dragostea este ceva care vine de la sine. O confundăm cu atracția trupească de cele mai multe ori. Nimic mai greșit! Și totuși majoritatea dintre noi cădem în această capcană. Capabil de iubire nu poate fi cineva confuz, inconștient, care-și duce viața la nivelul instinctelor primare. Pentru a iubi este nevoie de maximă trezvie sufletească, duhovnicească, de simțire curată.

Un alt aspect mai practic și, oarecum, mai la îndemână este așezarea cu fermitate în propria fire. Însoțirea bărbatului cu femeia va fi cu atât mai reușită cu cât bărbatul este mai așezat în firea sa bărbătească, cu cât este mai bărbat și cu cât femeia este mai așezată în firea sa femeiască, cu cât este mai femeie. Dacă cineva întreabă ce înseamnă să te așezi în propria fire, face dovada că nu are simțul și cunoștința propriei firi și aceasta este o problemă.

Asumarea firii începe cu cunoașterea ei. Cunoașterea începe cu anatomia dar nu se termină aici pentru că firea bărbătească este bărbătească în toate componentele ei și ca întreg, după cum și firea femeiască este femeiască în toate componentele ei și ca întreg. Cele mai multe probleme în căsnicie vin de la confuzia care domnește în fiecare dintre subiecți în ceea ce privește specificul propriei firi. Nu este timp să discutăm aici în amănunt acest aspect. Voi spune numai că în ceea ce privește însoțirea cu femeia, bărbatul este dotat cu o fire care să-i slujească darul specific firii sale – specific prin raportare la femei – anume acela de a stăpâni femeia, iar femeia este dotată cu o fire care să slujească supunerea față de bărbat.

Acest lucru poate fi dovedit pornind de la cele mai mici componente ale trupului și ajungând la suma manifestărilor specifice firii. Bărbăția, cum spuneam și mai sus, se manifestă în capacitatea de a stăpâni, care începe cu stăpânirea de sine. Criza familie de astăzi nu vine din căderea femeii de la condiția de a se supune soțului, ci din faptul că bărbații nu ajung să-și activeze darul stăpânirii de sine. Prima care simte că bărbatul nu este stăpân pe sine și deci nu-și poate exercita stăpânirea nici asupra ei, este soția sa. În acest caz, soției îi va veni foarte greu să se supună unui bărbat neputincios, slab, imatur. Soluția ar fi, ca cei doi să-și cunoască foarte bine putințele și neputințele și să se ajute reciproc în a și le depăși. În care caz, fundamentală este înțelegerea. Să arăți celuilalt înțelegere.