Hipnoza... Exista asa ceva in psihologie?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Miha-anca

Raspunsul: prin rugaciunea neintrerupta.

Despre rugaciunea neintrerupta s-a scris mult, inclusiv pe acest forum. Nu am nimic de zis in plus fata de ceea ce s-a postat deja. Avem apoi atata bibliografie pe aceasta tema ca nu ne ajunge o viata intreaga macar sa lecturam ce s-a scris, darmite sa practicam...

Prin rugaciunea singura, insa, nu facem nimic, doamna. DACA NU FACEM O ALEGERE SERIOASA IN NOI INSINE SI NU VIETUIM INNOITI DE ALEGEREA NOASTRA. Regret sa fiu iarasi eu acela care va spune direct si fara ocolisuri: nu rugaciunea ne mantuieste. Ci Hristos. Prin aceasta nu voiesc, desigur, sa minimalizez rostul sfant si sfintitor al rugaciunii, cat sa ma opun conceperii rugaciunii in sine ca pe un leac universal.
Concepem rugaciunea prea des DOAR ca pe rochia mamei... Rostul ei, dincolo de un eveniment la care ne putem gandi in duh cataastrofic (si nu e bine asa), este unul mult mai statornic, deloc spectaculos, insa decisiv in destinul fiecaruia si al tuturor. Seamana cu respiratia: nu e spectaculoasa, dar e vitala. Si dimpotriva, cand respiratia incepe sa atraga atentia, cand devine spectaculoasa ori prea mult pomenita, e clar ca sunt probleme... Mari.

Revedeti va rog materialele postate in legatura cu rugaciunea si amintiti-va cate se contopesc in lucrarea rugaciunii.

Imi pare ca o prezentati ca pe un leac, un fel de dar magic, o aspirina universala care lucreaza singura,
in vreme ce noi putem sa ne vedem linistiti de toate ale noastre, cu seninatate si inocenta, siguri pe mersul nostru (cel de prin gropi si de prin toate strachinile lipsei de constiinta a pacatului si nevredniciei proprii)...

Nu doamna, rugaciunea in sine nu ajuta pe nimeni dintre cei ce se sustrag permanent alegerii oferite de Hristos. Nu e deloc "sesam deschide-te!" pentru talharii lui Ali-baba (cum cred ca suntem mai in toata vremea).



Ceea ce conteaza cu adevarat in legatura cu rugaciunea este, permiteti-mi sa va reamintesc: tinindu-se de lucrarea rugaciunii, prin harul lui Dumnezeu, omul incepe razboiul despatimirii si nadajduieste umil, intalnind treptat tot iadul din sine si din lume, ca va fi izbavit de Dumnezeu.
Asta e tot.


Se duc destui cu rugaciunea-n gura drept in iad, avind inima gatita pentru foc, pe dedesubtul rugaciunii care nu ne e decat fatada, varuiala frumos aranjata peste morminturi de necuratie. Oare de ce uitam mereu aceasta?

Poate ar fi mai bine ca, paralel cu lucrarea rugaciunii si cu vietuirea in Biserica, sa mai invatam smerindu-ne si cateva elemente de vietuire lumeasca in lume (cum ar fi sa spalam vasele, rufele, sa conducem masina, sa scriem si sa citim, sa numim emotiile pe care le traim, sa ne autoreglam conduita interna si externa etc.). Desigur, in acelasi duh evlavios al crestinului dintotdeauna. Care se pliaza suplu, de la epoca la epoca, pe datele concrete ale realitatii care ne solicita resursele personale si colective.

Nu cunosc o tehnica (un leac, o procedura) de a ne feri de un hipnotizator agresiv si priceput (viclean). Nu mi s-a intamplat sa traiesc aceasta si nici nu am invatat la scoala.
Stiu insa ca hipnotizatorul cel mai perfid, care ne taraste zi de zi, clipa de clipa, in mirajele lui este propriul nostru ego narcisic si propria noastra rebeliune si aroganta inaintea lui Dumnezeu.

Inainte sa ma preocupe posibilitatea de a deveni dependent de nu stiu ce hipnotizator, s-ar cuveni sa ma asigur ca am dat raspunsul drept la intrebarea: nu cumva traiesc de zeci de ani intr-o hipnoza continua? Nu cumva hipnotizatorul e pitit in mine insumi si face ce vrea cu mine si cu destinul meu?

Toate datele psihologiei pe care o cunosc, precum si tot ce am cunoscut in Biserica, justifica rostul acestei ultime intrebari si confirma ca raspunsul este, oricat pare de dureros, acesta: DA! Intradevar: in mine, in fiinta mea e pacaleala si pacalitorul. Precum si resursele dezvrajirii tot in mine se afla. Alege!

[cezar_ioan]

Primiti va rog, cu toata dragostea intru Hristos, acest cuvant care marturiseste Adevarul, dincolo de neputintele mele de a bolborosi ceva.
http://www.youtube.com/watch?v=Q3x67GlCzDY

În prealabil postat de cezar_ioan

Despre rugaciunea neintrerupta s-a scris mult, inclusiv pe acest forum. Nu am nimic de zis in plus fata de ceea ce s-a postat deja. Avem apoi atata bibliografie pe aceasta tema ca nu ne ajunge o viata intreaga macar sa lecturam ce s-a scris, darmite sa practicam...

Prin rugaciunea singura, insa, nu facem nimic, doamna. DACA NU FACEM O ALEGERE SERIOASA IN NOI INSINE SI NU VIETUIM INNOITI DE ALEGEREA NOASTRA. Regret sa fiu iarasi eu acela care va spune direct si fara ocolisuri: nu rugaciunea ne mantuieste. Ci Hristos. Prin aceasta nu voiesc, desigur, sa minimalizez rostul sfant si sfintitor al rugaciunii, cat sa ma opun conceperii rugaciunii in sine ca pe un leac universal.
Concepem rugaciunea prea des DOAR ca pe rochia mamei... Rostul ei, dincolo de un eveniment la care ne putem gandi in duh cataastrofic (si nu e bine asa), este unul mult mai statornic, deloc spectaculos, insa decisiv in destinul fiecaruia si al tuturor. Seamana cu respiratia: nu e spectaculoasa, dar e vitala. Si dimpotriva, cand respiratia incepe sa atraga atentia, cand devine spectaculoasa ori prea mult pomenita, e clar ca sunt probleme... Mari.

Revedeti va rog materialele postate in legatura cu rugaciunea si amintiti-va cate se contopesc in lucrarea rugaciunii.

Imi pare ca o prezentati ca pe un leac, un fel de dar magic, o aspirina universala care lucreaza singura,
in vreme ce noi putem sa ne vedem linistiti de toate ale noastre, cu seninatate si inocenta, siguri pe mersul nostru (cel de prin gropi si de prin toate strachinile lipsei de constiinta a pacatului si nevredniciei proprii)...

Nu doamna, rugaciunea in sine nu ajuta pe nimeni dintre cei ce se sustrag permanent alegerii oferite de Hristos. Nu e deloc "sesam deschide-te!" pentru talharii lui Ali-baba (cum cred ca suntem mai in toata vremea).



Ceea ce conteaza cu adevarat in legatura cu rugaciunea este, permiteti-mi sa va reamintesc: tinindu-se de lucrarea rugaciunii, prin harul lui Dumnezeu, omul incepe razboiul despatimirii si nadajduieste umil, intalnind treptat tot iadul din sine si din lume, ca va fi izbavit de Dumnezeu.
Asta e tot.


Se duc destui cu rugaciunea-n gura drept in iad, avind inima gatita pentru foc, pe dedesubtul rugaciunii care nu ne e decat fatada, varuiala frumos aranjata peste morminturi de necuratie. Oare de ce uitam mereu aceasta?

Poate ar fi mai bine ca, paralel cu lucrarea rugaciunii si cu vietuirea in Biserica, sa mai invatam smerindu-ne si cateva elemente de vietuire lumeasca in lume (cum ar fi sa spalam vasele, rufele, sa conducem masina, sa scriem si sa citim, sa numim emotiile pe care le traim, sa ne autoreglam conduita interna si externa etc.). Desigur, in acelasi duh evlavios al crestinului dintotdeauna. Care se pliaza suplu, de la epoca la epoca, pe datele concrete ale realitatii care ne solicita resursele personale si colective.

Nu cunosc o tehnica (un leac, o procedura) de a ne feri de un hipnotizator agresiv si priceput (viclean). Nu mi s-a intamplat sa traiesc aceasta si nici nu am invatat la scoala.
Stiu insa ca hipnotizatorul cel mai perfid, care ne taraste zi de zi, clipa de clipa, in mirajele lui este propriul nostru ego narcisic si propria noastra rebeliune si aroganta inaintea lui Dumnezeu.

Inainte sa ma preocupe posibilitatea de a deveni dependent de nu stiu ce hipnotizator, s-ar cuveni sa ma asigur ca am dat raspunsul drept la intrebarea: nu cumva traiesc de zeci de ani intr-o hipnoza continua? Nu cumva hipnotizatorul e pitit in mine insumi si face ce vrea cu mine si cu destinul meu?

Toate datele psihologiei pe care o cunosc, precum si tot ce am cunoscut in Biserica, justifica rostul acestei ultime intrebari si confirma ca raspunsul este, oricat pare de dureros, acesta: DA! Intradevar: in mine, in fiinta mea e pacaleala si pacalitorul. Precum si resursele dezvrajirii tot in mine se afla. Alege!

Regret, dar nu asta asteptam sa aud. Credeam ca poti sa-mi raspunzi la o intrebare cat se poate de directa si precisa. Presupunerile tale nu sunt raspuns la intrebarea mea.

În prealabil postat de cezar_ioan

Despre rugaciunea neintrerupta s-a scris mult, inclusiv pe acest forum. Nu am nimic de zis in plus fata de ceea ce s-a postat deja. Avem apoi atata bibliografie pe aceasta tema ca nu ne ajunge o viata intreaga macar sa lecturam ce s-a scris, darmite sa practicam...

Prin rugaciunea singura, insa, nu facem nimic, doamna.

Ciudat ceea ce spui, Cezar. Nu ar trebui sa fii atat de sigur cu privire la efectul rugaciunii neintrerupte. Ma intreb ce ne-am face fara rugaciunea neintrerupta!?! Cat de expusi am fi tututor influentelor tot mai nefaste.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Miha-anca

Ciudat ceea ce spui, Cezar. Nu ar trebui sa fii atat de sigur cu privire la efectul rugaciunii neintrerupte. Ma intreb ce ne-am face fara rugaciunea neintrerupta!?! Cat de expusi am fi tututor influentelor tot mai nefaste.

Am mai scris si altceva in acea postare. Cum oare nu ati remarcat?
Mai mult, tocmai spre intarire si inaltarea peste bietele mele vorbe, am adaugat si un link cu mesajul unui om al lui Dumnezeu. Ma asteptam sa puneti accent pe mesajul din primele minute ale cuvantului Parintelui.
Dar ati ales sa evidentiati o propozitie care, rupta din context, poate insemna orice. Inclusiv o dracovenie.
Ce folos va aduce aceasta maniera de dialog? Cui foloseste?
V-as fi recunoscator daca ati fi ceva mai atenta cand imi cititi postarile; ma refer la acelea pe care vi le adresez direct.

În prealabil postat de cezar_ioan

Nu cunosc o tehnica (un leac, o procedura) de a ne feri de un hipnotizator agresiv si priceput (viclean). Nu mi s-a intamplat sa traiesc aceasta si nici nu am invatat la scoala.

Am inteles acest lucru; nu mai e nevoie de alte comentarii. Tocmai de aceea am zis, ca singurul mijloc de a ne apara de tot raul, este rugaciunea neintrerupta. Ea creaza un zid in jurul nostru, prin lumina, care emana din numele Domnului Iisus Hristos, aparandu-ne de agresiunile din afara noastra.
Sunt totodata de acord ca ne apara si de noi, caci atata timp cat spunem Rugaciunea inimii, nu putem gandi ceva rau, ci doar bine.
Nu am vazut nici un link despre Rugaciunea inimii; si ce as fi putut comenta despre acesta, decat doar de bine?!? Dar ar fi fost off-topic, caci aici vorbim despre hipnoza.

Cezar, ar trebui sa nu te superi ca vacarul pe sat. Daca vezi ca ceva a scapat atentiei, nu o lua personal, ci vino tu cu observatiile necesare. Facem cu toii acest lucru, cu dragoste, ca sa nu ranim pe nimeni, nici macar pe noi insine.

[heaven]

Tind sa cred ca toate aceste convingeri conform carora hipnoza care se practica in cadrul psihoterapiei este similara cu un soi de magie neagra in care terapeutul este un vrajitor care ii induce clientului un somn adanc in care il poate pune sa danseze pe sarma,sa ii spele creierul sa sa il transforme intr-un soi de maimutica dresata care executa comenzi se datoreaza doar si numai lipsei de informatie.
In primul rand in cadrul psihologiei moderne,hipnoza clasica,totala este istorie,pentru simplul motiv ca este o procedura periculoasa.Astazi se mai practica doar hipnoza ericksoniana,care se refera doar la o stare usor modificata de constiinta,adica respectivul client este perfect constient de el insusi,de locul si cadrul in care se afla si de absolut tot ceea ce se intampla in cadrul procesului terapeutic si care in acest cadru securizant pentru el,este incurajat in a-si accesa si debloca resurselor interioare si rezolva anumite conflicte interioare,traume etc.
Terapeutul nu impune sau induce nimic,el doar sustine si insoteste clientul sau in a descoperi noi oportunitati si solutii neexplorate.
Se foloseste cu succes si in psihologia clinica,in special in tulburari psihosomatice,stres post traumatic,tulburari sexuale,depresie, anxietate,atac de panica,fobii, etc.

În prealabil postat de heaven

Terapeutul nu impune sau induce nimic,el doar sustine si insoteste clientul sau in a descoperi noi oportunitati si solutii neexplorate.
Se foloseste cu succes si in psihologia clinica,in special in tulburari psihosomatice,stres post traumatic,tulburari sexuale,depresie, anxietate,atac de panica,fobii, etc.

Terapeutul e si el om, nu?, si poate gresi...
In rest, nu are nimeni nimic cu meseria de terapeut.

[heaven]

În prealabil postat de Miha-anca

Terapeutul e si el om, nu?, si poate gresi...
In rest, nu are nimini minmic cu meseria de terapeut.

Nu sunt sigura ca inteleg ce doriti sa imi spuneti prin asta...bineinteles ca absolut oricine poate gresi (ma gandesc ca va referiti acum dpdv profesional) ,indiferent de meseria sau vocatia pe care o are,fie ca este medic,preot,psihoterapeut etc.
Insa din cate am citit mai sus,nu este dezbatuta latura umana supusa greselii,ci aceasta abordare psihoterapeutica.
Ma gandesc ca pentru motivul ca sunt unii medici care au comis mal praxis,asta nu inseamna ca daca ne confruntam cu niste probleme de sanatate ocolim toti medicii.

[antiecumenism]

În prealabil postat de heaven

In primul rand in cadrul psihologiei moderne,hipnoza clasica,totala este istorie,pentru simplul motiv ca este o procedura periculoasa.Astazi se mai practica doar hipnoza ericksoniana,care se refera doar la o stare usor modificata de constiinta,.

Milton H. Erickson
http://ro.wikipedia.org/wiki/Milton_H._Erickson


Transa și mintea subconștientă
Erickson credea că mintea subconștientă ascultă întotdeauna și că indiferent dacă pacientul se este în transă sau nu acestuia i se pot face sugestii care să-l influențeze hipnotic, atăt timp cât aceste sugestii rezonează la nivel subconștient. Pacientul poate să stie acest lucru. sau poate să nici nu bănuiască ce se întâmplă. Erickson observa atent reacțiile pacientului la sugestiile lui indirecte și antrena subconștientul ca acesta să participe activ la procesul terapeutic. Ceea ce aparent era o conversație normală, putea să inducă subiectului o transă, sau să provoace în acesta schimbări terapeutice.
Convingerea că transa are loc în mod natural și frecvent l-a determinat pe Erickson să utilizeze terapeutic acest fapt, chiar când pacientul nu se afla în cabinetul specialistului. De asemenea acesta a descoperit multe tehnici pentru a crește probabilitatea apariției transei. El a dezvoltat tehnici verbale sau nonverbale fiind pionierul ideii că starea de uimire, monopilzre a atenției și confuzie sunt în realitate doar diferite tipuri de transă. ( Aceste fenomene sunt desigur instrumente psihologice principale utilizate de mulți mistici și predicatori religioși, fiind exploatate de evangeliști, lideri de cult și oameni sfinți de toate categoriile). Există mai multe tipuri de transă


Technici indirecte
În timp ce hipnoza clasică este autoritară și directă, stărnind adesea rezistența subiectului, modul de abordare a lui Erickson este permisiv, adaptabil și indirect.. În timp ce un hipnotist clasic ar spune :"intri în transă" un hipnotist Ericksonian ar spune "poți învăța în mod confortabil să intri în transă". În acest mod, el oferă subiectului oportunitatea de a accepta sugestiile cu care acesta este de acord, fiind foarte receptiv pentru beneficiile acesteia. Subiectul știe că nu este manipulat, preluând întru totul răspunderea pentru participarea la propria transformare. Deoarece inducția are loc pe parcursul unei conversații "normale" hipnoza Ericksoniană este cunoscută sub denumirea de Hipnoză Mascată. Erickon susținea că nu este posibil ca mintea conștientă să instruiască mintea subconștientă și că sugestiile autoritare vor fi, probabil întîmpinate cu rezistență. Mintea subconștientă reacționează la oportunități, metafore, simboluri și contradicții. Sugestiile hipnotice efective trebuie formulate "suficient de vag", lăsând spațiu subiectului, astfel încât acesta să umple golurile cu propriile convingeri subconștiente- chiar dacă aceștia nu percep în mod conștient ceea ce se întâmplă


Technica Confuziei


În toate tehnicile mele, aproape în toate există o confuzie.
O persoană confuză are mintea conștientă ocupată și preocupată, fiind mult mai înclinată spre a se orienta prin soluțiile propuse de mintea subconștientă. Persoana confuză intră singură în stări favorabile transei, fiind astfel gata de a fi condusă în transă fără a opune nici cea mai mică rezistență
………………………………………………………………………………..
Obama se foloseste de hipnoza ericksoniana si de tehnicile NLP in discursurile sale


http://bataiosu.wordpress.com/2008/1...ursurile-sale/
O examinare atenta a discursurilor lui Barack Obama, presedinte al SUA, participant la intrunirea Clubului Bilderberg din 2008, ne dezvaluie tehnicile subtile de manipulare folosite de acesta pentru a influenta comportamentul celor cu care intra in contact.
Documentul intocmit de psihologi, si pe care il puteti descarca de aici, contine peste 60 de pagini in care se arata care sunt acele tehnici folosite de expertii NLP (Programare Neuro-Lingvistica) si de specialistii in hinpoza ericksoniana (ce se adreseaza atat constientului, cat si subconstientului subiectului) si utilizate denoul agent al Ocultei pentru a impune popoarelor lumii Noua Ordine Mondiala