Un chestionar cosmologic original

[neica_nimeni_altul]

7. Cine a propus ideile pe baza cărora ştiinţa a formulat teoria Big-Bang-ului? Învăţătura Sfintei Scripturi, literatura şi gândirea patristică au avut vreun rol în formarea celui care a propus această teorie, dar asupra teoriei însăşi?

„Georges Henri Lemaître (n. 17 iulie 1894, Charleroi - d. 20 iunie 1966, Geneva) a fost un preot romano-catolic şi fizician belgian, întemeietor al teoriei Big-Bang. Preotul romano-catolic născut la Charleroi a fost primul cercetător care a formulat prin calcule matematice pe baza teoriei relativităţii generalizate a lui Albert Einstein, teoria ca universul nu este static ci este in continua expansiune.

Lemaître însuşi şi-a descris teoria sa ca "oul cosmic care explodează în momentul creaţiei". Aceasta a devenit mai bine cunoscută sub numele de "teoria Big Bang", un termen peiorativ inventat de Fred Hoyle. Cu toate acestea Lemaître, ca preot, credea că Universul şi deci şi Pământul au fost create de către Dumnezeu.[1]” (extras din http://ro.wikipedia.org/wiki/Georges_Lema%C3%AEtre)

„Lemaître, fiind primul autor ştiinţific care promovând o cosmogonie ce presupune o singularitate iniţială, a păstrat mult timp tăcerea faţă de tema identificării atomului primitiv cu primul stadiu al creaţiei.

Când a rupt tăcerea faţă de acest subiect, el a declarat, vorbind de teoria sa că: "este în întregime străină oricărei probleme metafizice sau religioase, că ea îi lasă materialistului libertatea de a nega orice fiinţă transcendentă şi că pentru credincios, ea exclude orice încercare de familiaritate cu Dumnezeu în acord cu spusele lui Isaia, vorbind despre Dumnezeul ascuns". (Adrian Lemeni Teoria cosmologică a Big Bang-ului)

Cum o fi putut „maestrul monsenior” iezuit să împace această teorie cu Scriptura şi Părinţii numai el şi Dumnezeu ştie. Teoria expusă de el în mediile ştiinţifice face total abstracţie de Dumnezeu, este o teorie ştiinţifică atee şi nimic mai mult!

vezi continuarea ...

[neica_nimeni_altul]

8. Există concordanţă între cosmogonia Sfintei Scripturi şi cosmologia ştiinţifică conform teoriei Big Bang-ului? Enumeraţi câteva concordanţe în caz afirmativ, sau neconcordanţe în caz contrar.

R: Răspunsul este clar: nu există concordanţă, ci discordanţă.

„Menţionez totuşi ca relaţionarea directă a creaţiei cu o singularitate iniţială poartă în ea germenii unei concepţii filosofice implicite. Obsesia începutului material al universului exprimă în fond o optică filosofică asupra lumii: fie una teistă, dar nu obligatoriu de sorginte creştină (Dumnezeu a creat lumea, primul contact fiind singularitatea, pe urma S-a retras, lumea devenind din acea singularitate iniţială), fie o concepţie ultradeterministă (destinul lumii este conţinut şi se desfăşoară în conformitate cu datele iniţiale ale singularităţii)." (Adrian Lemeni Teoria cosmologică a Big-Bang-ului)

Câteva neconcordanţe (incompatibilităţi):
- „teoria” înseamnă privirea, contemplarea lui Dumnezeu. Ştiinţa are teo-rii şi teo-teme care îl ignoră complet sau îl exclud pe Dumnezeu, deci într-un cuvânt sunt ateiste sau cel puţin agnostice. „Big-bang-ul” face parte dintre acestea, „inechivoc”.
- Conform unui principiu filosofic/metafizic ex nihilo nihil. Credincioasă acestuia, ştiinţa nu poate concepe sub nici o formă o „creaţie din nimic”. Contrar presupunerilor pripite şi superficiale ale unora (cum ar fi, cu tot respectul, şi autorul acestui chestionar!), big-bang-ul nu înseamnă crearea din nimic, ci doar introduce noţiuni ca „atom primordial”, „singularitate iniţială”, etc., simple modele imaginare ce nu au nimic de a face cu revelaţia.
- în concluzie: nici Creatorul nu este mărturisit (doar aşa, în şoaptă şi implicit, unii insinuează privat credinţa într-o forţă, „dumnezeu”, „inteligenţă”, ceva superior…), şi nici modul în care s-a petrecut naşterea universului, cosmogeneza, facerea lumii, nu este cel scripturistic. Q.E.D.

vezi continuarea ...

[neica_nimeni_altul]

9. Universul este finit sau infinit? Are limite spaţiale? Dar limite temporale? Argumentaţi cu citate scripturistice dacă Universul are sfârşit sau nu?

R: Universul este finit şi are limite spaţiale, fiind aşa cum s-a spus, o sferă mărginită de apele de deasupra:

„Învăţaţii profani numesc corp tare, corpul care este solid şi plin, în opoziţie cu corpul geometric; corpul geometric îşi are existenţa numai în dimensiuni, adică în lăţime, adâncime şi înălţime; corpul tare, pe lângă dimensi¬uni, are şi rezistenţă. Scriptura obişnuieşte să nu¬mească «întăritură» ceea ce este tare şi rezistent; de multe ori foloseşte acest cuvânt despre aerul condensat, ca atunci când spune: «Eu întărind tunetul» (Amos IV, 13)… Şi aici, dar, socotim că acest cuvânt a fost pus pentru a arăta o natură tare, în stare să ţină apa, care alunecă şi se împrăştie uşor.” (Sfântul Vasile Hexaimeron)

La fel grăieşte şi Fericitul Augustin:
„Cu acest raţionament unii învăţaţi de-ai noştri atacă poziţia celor ce refuză să creadă că există ape deasupra cerurilor în timp ce susţin că steaua a cărei traiectorie este în înalturile cerului este rece. Astfel ei vor sili pe necredincios să admită că apa se găseşte acolo nu într-un stadiu vaporos ci sub forma gheţii. Dar orice natură ar avea apa şi orice fel ar fi de existenţă a ei acolo, noi trebuie să nu punem la îndoială că ea se află în acel loc. Autoritatea Scripturii în această privinţă este mai mare decât orice ingeniozitate omenească.”

„Aşadar, când voia să zică „cerul cerului”, a zis „cerurile cerurilor”, ceea ce însemnează cerul de deasupra tăriei; iar când spune „apele de deasupra cerurilor” (la fel), potrivit obiceiului limbii evreieşti, este numit cu pluralul „ceruri” fie aerul şi tăria, fie cele şapte zone ale tăriei, fie tăria.” (Sfântul Ioan Damaschin Dogmatica)

Fiind creat, universul are evident şi limite temporale, prima fiind începutul său. Citatele scripturistice se găsesc din abundenţă, Cartea Apocalipsei întreagă vorbeşte de sfârşitul lumii acesteia, sunt lucruri deja arhicunoscute în Biserică de toţi credincioşii.

vezi continuarea ...

[neica_nimeni_altul]

10. Ce spune teologia ortodoxă despre cauza existenţei universului? Dar ştiinţa (contemporană)?
Argumentaţi răspunsul cu citate scripturistice şi patristice.

R: Cauza existenţei universului este Dumnezeu, Creatorul tuturor şi „Cauza cauzelor” ca să spunem aşa.

“La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.” (Facerea 1,1)
„Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte.” (Facerea 1,31).

Sfântul Ioan Damaschin afirmă că Dumnezeirea „este mai presus de toate, este în afară de orice fiinţă, pentru că este suprafiinţială, mai presus de cele ce sunt” (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I, cap 8.), amintindu-ne că “în aceste învăţături am fost instruiţi din cuvintele sfinte, după cum a zis dumnezeiescul Dionisie Areopagitul: Dumnezeu este cauza şi principiul tuturor, este fiinţa existenţelor, viaţa vieţuitoarelor, raţiunea existenţelor raţionale, spiritualitatea existenţelor spirituale”( Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I, cap 12.)

Ştiinţa (contemporană) fiind atee sau agnostică, emite teorii ateiste despre cauza universului care fie apare din întâmplare (prin ciocnire a doua universuri paralele), fie din cauze naturale, opunându-se astfel revelaţiei dumnezeieşti.

vezi continuarea ...

[neica_nimeni_altul]

11. Care este centrul universului din punct de vedere al scopului? Argumentaţi răspunsul teologic ortodox cu citate scripturistice. Ce afirmă „Principiul antropic” şi unde apare el?

R: Omul este cununa creaţiei. Universul este antropocentric, mai precis este Hristocentric.
“Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate. Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate.” (Coloseni 1,16-18)

„În fizică şi cosmologie, principiul antropic (din greacă anthropos - om) este un argument filosofic cum că observaţiile din Universul fizic trebuie să fie compatibile cu viaţa conştientă care le observă. Susţinătorii argumentului motivează că astfel se explică de ce Universul are exact vârsta şi constantele fizice fundamentale care fac posibilă apariţia şi găzduirea vieţii conştiente. Principiul a fost formulat în 1961 de către astronomul Robert Dicke (1916-1997), care s-a bazat pe unele lucrări ale fizicianului englez Paul Dirac: "Universul are proprietăţile pe care le are şi pe care omul le poate observa, deoarece, dacă ar fi avut alte proprietăţi, omul nu ar fi existat." (extras din http://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_antropic)

vezi continuarea ...

[neica_nimeni_altul]

12. Ce este timpul? Precizaţi daca este posibil, definiţii de dicţionar ale timpului?

R: Decât definiţiile sterile de dicţionar, cu mult mai ziditoare sunt cuvintele Sfinţilor:

„Când însă trebuia adusă între existenţa şi lumea aceasta – mai întâi o şcoală şi ca un loc de învăţătură a sufletelor omeneşti, apoi, ca să spun pe scurt, ca o locuinţă potrivită tuturor celor supuşi naşterii şi stricăciunii -, atunci, de aceeaşi natură cu lumea, cu vieţuitoarele şi plantele din lume, a adus la existenţă şi scurgerea timpului, care se grăbeşte totdeauna, trece mai departe şi nu-şi opreşte deloc drumul… De la acest fapt a pornit Moise pentru a vorbi despre lume, învăţându-ne cu înţelepciune despre facerea lumii, zicând: «de început au făcut», adică: la începutul acesta al timpului.” (Sfântul Vasile cel Mare Hexaimeron)

Fericitul Augustin afirmă că lumea şi timpul au fost create împreună: „lumea nu a fost creată în timp, ci odată cu timpul”. Lumea nu poate exista în afara timpului, procul dubio mundus non factus est in tempore sed cum tempore (P.L. 41, 322).

„Aşadar, eu doresc să ştiu puterea şi natura timpului cu care măsurăm mişcările corpurilor şi zicem, de pildă, că acea mişcare este de două ori mai lungă decât aceasta. Nu cercetez faptul că o zi se numeşte nu numai rămânerea soarelui deasupra pământului, aşa precum altceva este ziua şi altceva este noaptea, dar chiar mişcarea lui în cerc de la răsărit la apus, aşa cum zicem: «Atâtea zile au trecut» – căci cu nopţile lor se numesc atâtea zile şi nu sunt socotite izolat spaţiile nopţilor -, aşadar dat fiindcă o zi se împlineşte prin mişcarea în cerc a soarelui de la răsărit la apus, întreb, oare mişcarea însăşi este o zi sau întârzierea însăşi în care se face mişcarea, sau şi una şi alta? Căci dacă ziua ar fi prima schimbare, atunci nu ar mai exista ziua, chiar dacă soarele ar fi făcut acea cursă în atâta spaţiu de timp cât este durata unei ore. Dacă este a doua schimbare, atunci nu ar mai exista ziua, dacă durata de la răsăritul soarelui până la celălalt ră¬sărit ar fi atât de scurtă cât de scurtă este durata unei ore, atunci soarele ar face ocolul de douăzeci şi patru de ori, ca să se împlinească o zi. Dacă este, însă, şi una şi cealaltă nu s-ar mai numi zi dacă soarele ar face tot înconjurul circuitului său în interval de o oră, nu s-ar mai numi zi nici aceea dacă soarele ar înceta şi ar trece atâta timp cât pune de obicei soarele ca să facă tot înconjurul de la o dimineaţă până la cealaltă dimineaţă.

Aşadar, eu nu întreb ce este realitatea care se cheamă zi, şi ce este timpul, pe care, măsurând circuitul soarelui, am putea spune că el 1-a făcut în jumătate de spaţiu a timpului trecut, mai puţin decât de obicei, dacă ar fi trecut într-un atât de mare spaţiu de timp, cât trec douăsprezece ore. Dacă am compara ambele timpuri, l-am numi pe acela simplu, pe acesta dublu, chiar dacă uneori soarele, de la răsărit până la răsărit, ar face circuitul când în acela simplu, când în acesta dublu.

Aşadar, nimeni să nu-mi spună că timpurile sunt mişcările corpurilor cereşti, pentru că odată, când soarele se oprise după dorinţa cuiva, ca să termine un război victorios, soarele stătea, dar timpul mergea. În adevăr, acea luptă a fost purtată şi terminată în spaţiul său de timp, care să-i fie de ajuns…

Aşadar timpul nu este mişcarea corpului.” (Fericitul Augustin Confessiones)

vezi continuarea ...

[neica_nimeni_altul]

12. Ce este timpul propriu?

R: Acesta nu pare a fi o întrebare din domeniul teologiei dogmatice, sărim peste.

13. Care este definiţia timpului în fizică? De ce doar această definiţie este potrivită pentru cosmologie (şi cosmogonie)?

R: Nu înţelegem sensul acestei întrebări. Pentru ce cosmologie (şi cosmogonie) este potrivită „doar această definiţie a fizicii”? Întrucât ni se pare evident că nu poate fi vorba de cosmologia (şi cosmogonia) bisericească, trecem mai departe.

14. Ce este dilatarea temporală? Ce teorie ştiinţifică o explică? Precizaţi dovezile practice care arată fără echivoc dilatarea temporală (conform relativităţii restrânse şi relativităţii generalizate).

R: Deja s-a ieşit din cadrul „teologiei dogmatice” şi s-a intrat pe alt tărâm, unul ştiinţific laic, profan, secularizat. Se poate eventual parcurge ca hobby în timpul liber, dar examen la aşa ceva?

vezi continuarea ...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de neica_nimeni_altul

12. Ce este timpul? Precizaţi daca este posibil, definiţii de dicţionar ale timpului?

R: Decât definiţiile sterile de dicţionar, cu mult mai ziditoare sunt cuvintele Sfinţilor:

Despre timp sunt multe de spus, dar putin cunoscute inca si prea putin acceptate pentru nivelul nostru destul de limitat.
Pe un alt topic, cu ceva ani in urma (pe cand figuram sub un alt user-name) indrazneam sa vorbesc despre "teleportare", dar nu cea din filmele SF, ci cea pe care ne-o pune la dispozitie istoria Sfintilor nostri Parinti. Astfel, Sf Ioan Rusul, trimite cu ajutorul rugaciunilor catre Mantuitorul Hristos, stapanului sau pagan, aflat in pelerinaj la Mecca, o farfurie cu pilaf cald, din partea stapanei casei. Aceasta farfurie exista si astazi, asezata alaturi de sfintele moaste ale Sf Ioan Rusul.
Din anumite surse, se pare ca Parintele Arsenie Boca, a "calatorit" tot cu ajutorul rugaciunii, in timp ce era inchis la canal, la inmormantarea mamei lui, in cealalta extremitate a tarii, langa Hunedoara.
Din tot ce-am intalnit eu pana in prezent, se pare ca aceste "calatorii" sunt ingaduite de Dumnezeu in anumite conjuncturi, dar numai cu efect instantaneu, sau temporal catre viitor, niciodata inapoi in trecut. Cel putin doua sunt cazurile cunoscute, cand un ostenitor al unei manastiri, il tot ruga pe Dumnezeu sa-i arate cum sa inteleaga el Psalmul 89 unde este scris „Ca o mie de ani inaintea ochilor Tai sunt ca ziua de ieri, care a trecut si ca straja noptii”? Si atunci Dumnezeu "l-a binecuvantat" cu cateva ceasuri "prelungite", astfel incat, cand s-a intors din padure de unde abia plecase, deja trecuse (parca) vreo 300 de ani, iar in manastire acum erau de departe alte generatii de monahi, care, cercetandu-l, l-au gasit in arhivele pastrate de-alungul timpului. Deasemenea, mai avem exemplul "Sfintilor adormiti", care au fost ziditi intr-o pestera, si abia dupa foarte multi ani, cand cineva a cumparat pamantul care cuprindea si pestera cu pricina, si a poruncit sa fie daramat zidul, sfintii s-au trezit ca si cum ar fi dormit o noapte, si unul dintre ei a plecat sa cumpere din sat "de-ale gurii", cu bani din vremuri stravechi... Asa s-a descoperit ca, fara stirea lor, Dumnezeu i-a adormit intr-un somn "de veci", sau mai degraba i-a "teleportat" cumva in viitor, exact in ziua in care cineva avea sa darame peretele zidit. Acesti "Sfinti adormiti" sunt consemnati in sinaxar pe 4 august si putem afla mai multe despre ei aici.
Asadar, timpul mai are multe taine ascunse, despre care poate vom afla intr-un viitor nu foarte indepartat.

[neica_nimeni_altul]

În prealabil postat de neica_nimeni_altul

9. Universul este finit sau infinit? Are limite spaţiale? Dar limite temporale?

Doar Dumnezeu nu are limite si este atemporal, in rest, orice a fost creat de El este atat limitat cat si temporal.
Pe cale de consecinta, Universul fiind creat de Dumezeu, este atat limitat cat si temporal.

Infinit (din latină infinitas — nemărginit) se referă la mai multe concepte distincte, de obicei legate de ideea de „fără sfârșit” sau „mai mare decât cel mai mare lucru la care te poți gândi”, care apar în filozofie, matematică, teologie, dar și în viața cotidiană.

Stiinta actuala ne ofera perspectiva disparitiei intregului sistem galactic, deoarece presupune ca acesta se roteste in jurul unei gauri negre care "inghite" tot ce se misca in jurul ei, prin urmare este o chestiune de timp pana cand vom fi inghititi de gaurica neagra.

[neica_nimeni_altul]

În prealabil postat de neica_nimeni_altul

8. Există concordanţă între cosmogonia Sfintei Scripturi şi cosmologia ştiinţifică conform teoriei Big Bang-ului? Enumeraţi câteva concordanţe în caz afirmativ, sau neconcordanţe în caz contrar.

R: Răspunsul este clar: nu există concordanţă, ci discordanţă.

Este evident ca nu exista concordanta nici macar intre teoria Big-Bang (istorica) si actuala Teorie M, care descrie aparitia singularitatii si functionarea matematica in 10+1 dimensiuni a universului paralel ... atat de paralel incat atunci cand se ciocneste produce Big-Bang-uri, ies scantei! Mai nou, am vazut pe Discovery ca inclusiv fulgerele se explica cu aceasta Teorie M.

Daca ne straduim (experimental), putem cauta concordante intre Dogmatica Sf Ioan Damaschin si actuala Teorie M, dar este posibil sa devina evident cat de inutil ne-am pierde timpul. Acela care va descoperi vreo "concordanta" intre Dogmatica si Teoria M va fi propus pentru Premiul Nobel,... de catre comunitatea celor care promoveaza dialogul (raportul) stiinta / religie = 0 (zero) ... :))

"Intr-o carte provocatoare intitulata "The Grand Design", scrisa in colaborare cu fizicianul american Leonard Mlodinow si aparuta pe data de 9 septembrie 2010, profesorul Stephen Hawking afirma ca fizica moderna (Teoria M) ca stiinta nu trebuie sa lase niciun loc lui Dumnezeu in ecuatia aparitiei Universului, iar stiinta (Teoria M) poate explica singura originea tuturor lucrurilor."

Obs: Este posibil ca Eugen7 G, in fapt, sa ne prezinte propria viziune materialist-dialectica asupra Facerii Universului ?

Credinţa şi filozofia ateilor se numeşte materialism-dialectic, adică teoria relativităţii cunoaşterii umane, care sugerează reflectarea materiei în veşnică dezvoltare. Filozofia marxismului este materialismul. MATERIALISMUL s-a dovedit a fi singura filozofie consecventă, credincioasă tuturor teoriilor darwiniste despre ştiinţele naturii şi ostilă tuturor credinţelor religioase. Materialismul dialectic este o concepţie "ştiinţifică" de ansamblu asupra lumii şi, totodată, o metodă revoluţionară de cunoaştere şi de transformare a realităţii.

Eugen7 mai este activ pe acest forum, ce o fi patit ?