Cei care au apetit pentru cenzuri, de orice fel, cei care nu pot trai decat ca sclavi (ai unei ideologii sau a alteia)
sunt sclavi si in crestinism.
Pe acestia se sprijina miscarile de dezbinare a duhului crestin.
Dragostea, insa, este eliberare din orice fel de sclavie, din orice fel de cenzura.
Cand Domnul spune "Adevarul va va face liberi", se refera desigur la Dragoste. La iesirea omului din sclavia mintii doborate de instinctele primare si de fantasmele puterii. La o eliberare a omului prin afundarea in tihna iubitoare a inimii, acolo unde este tronul Lui.
Ideologiile sunt adevar fara Dragoste. Facaturi mintale scornite pentru a impune tirania instinctelor de dominatie ale unora, pe seama instinctelor de dominare ale altora, care ravnesc aceeasi putere, acelasi ciolan.
Adevarata eliberare se face in duhul Dragostei. Aceasta si nu alta inseamna Adevarul.
Orice SF care respira Duhul Adevarului este, dincolo de statutul de carte, un cantec de Dragoste.
Dune este, pentru oricine nu e surd si orb la literatura, o capodopera. Un roman total, care articuleaza o problematica foarte vasta a omenirii, trecind peste/prin milenii si culturi, pe firul epic inevitabil oricarei constructii literare. Nu luati pretextele literare altceva decat sunt!
In carte sunt surprinse, adeseori in duh aluziv, cu iz de parodie uneori, alteori cu multa gravitate, majoritatea miturilor si legendelor care au cutreierat omenirea.
Dar cei pe care ii sperie orcii si elfii, poate ar fi mai bine sa evite cartile SF si in special Dune. Sunt, poate, pentru acestia mai potrivite istorioarele melodramatice si moraliste din evul mediu italian sau frantuz. Sau, poate, barfele cu iele si strigoi din "cultura" noastra taraneasca.
|