Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Poate iti spui parerea , daca vrei si ai timp , despre ganduri-dusmanie-vrajmasie si iertare .
|
Parerea despre dusmanie... Adica sa ma descriu pe mine? Asta imi ceri de fapt.
Nu de putine ori, mi s-a intamplat sa fiu ca ochiul cel rau care vede cele rele. Nimeni nu suntem fara de greseala, iar primul pas catre a dobandi
puteri dumnezeiesti, este a putea suporta neputinta vecinului, a colegului si a casnicilor nostri.
Din pacate nu am o reteta sa o prezint cuiva interesat de aceasta
putere. Pur si simplu trebuie sa ne luptam cu bestia din noi, pana vom pricepe ca binele si raul nu sunt ceea ce lumea ne invata ca sunt.
Daca fiul meu incepe sa consume droguri (sa zicem), iar eu nu stiu sa-l indreptez cu duhul blandetii, mai bine imi inghit cuvintele si ma rog sa-i scoata in cale Hristos, un povatuitor pe masura. Altminteri, vom trai [retrai in cazul meu] pe deplin tragedia din zicala "gura iadului e pavata cu intentii bune".
Aoleu, sarmanul de mine! In timp ce reciteam mesajul, mi-am amintit ca am cunoscut un astfel de tata, roman, in Athos. Cand imi povestea tragedia vietii sale, nimic nu mi-a sfasiat mai tare inima dacat cand a ajuns sa imi povesteasca despre fiul sau. Cel putin doua zile m-am tulburat si mi s-a umplut mintea de ganduri, despre cum as putea sa contribui la a-i usura durerea si la a-l izbavi pe fiul sau.
Ce amagire pe capul meu! Ce puteri aveam eu ca sa implinesc astfel de ganduri (ce-i drept nobile)?
04.12.2012, 11:44:18
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode