Hipnoza... Exista asa ceva in psihologie?

[antiecumenism]

În prealabil postat de heaven

Antiecumenism,nu sunt sigura,dar ma gandesc ca domnul Cezar Ioan se refera la starile modificate de constiinta,dintre care,unele intr-adevar le experimentam in fiecare zi,ca de exemplu somnul si visele.In trecerea de la somn la veghe si de la veghe la somn pot aparea uneori si fenomene de tip halucinator,care,insa sunt considerate ca fiind perfect normale.
Alte stari modificate de constiinta pot fi atinse in timp ce ne aflam in starea de veghe prin rugaciune,o stare meditativa,o muzica placuta sau o imagine pe care o contemplam si care ne pot face sa visam cu ochii deschisi etc.
Deasemenea cred ca multi dintre noi am experimentat acele momente in care ne regaseam privind cu "ochii in gol" neputand povesti nimic despre ceea ce s-a petrecut in jurul nostru,ca si cum acele cateva secunde am fi fost decuplati de la realitatea inconjuratoare.
Referitor la sfinti,exista niste trepte ale rugaciunii,iar la treapta a 6-a am gasit urmatoarele:

"Dar este şi altă treaptă de rugăciune mai înaltă, a şasea: Rugăciunea în extaz sau în uimire. Prin aceasta, în vremea rugăciunii, omul se răpeşte cu mintea la cer, faţa lui se face ca focul şi mâinile şi degetele lui ca făcliile de foc şi nu mai este pe pământ cu mintea, ci numai în cer. " ( http://www.sfaturiortodoxe.ro/rugaciune.htm )

-nu se referea la starile modificate de constiinta ci se referea la hipnoza ; nu ai vazut cat ridica in slavi hipnoza?
-cum sa fie o stare halucinatorie perfect normala? daca gandim asa atunci vom crede ca si hipnoza e perfect normala
-hai sa ne intelegem,starile modificate de constiinta pot fi zic eu bune sau rele,adica daca in timpul zilei avem o stare sa zic normala,de ex acum cand scriu sunt constient,treaz..undele beta sunt preponderente.dar daca vreau sa ma culc atunci incet ajung la starea de unde alfa,gama..deci spre semiconstienta,somn,somn profund,cu vise fara si totusi si acum vorbim despre niste stari normale,pt ca toti oamenii dorm
-dar daca pic in reverie,visare atunci poate fi o stare putin alterata de constiinta desi nu vorbim de stari patologice dar in acelasi timp dpdv duhovnicesc nu prea sunt recomandate nici aceste stari pt ca trebuie sa fim treji mai tot timpul,sa avem trezvie.
-dupa aceea exista alte stari modificate de constiinta: cand ne uitam la tv (zice Virgiliu Gheorghe) intram intr-o stare modificata de constiinta ,un fel de semihipnoza- dar care nu e buna ,sau cei care se drogheaza intra intr-o stare modificata de constiinta dar care nu e buna ; la fel cei care fac meditatii yoghine intra intr-o stare modificata de constiinta dar care se apropie de starea de hipnoza deci iar nu e bine;si la fel unii care sufera de anumite boli psihice intra intr-o stare modificat de constiinta dar nu e ceva normal nu?
-pe cand cei care se roaga ,mai ales care au o rugaciune puternica,au trezvia mintii ,marii duhovnici,sfintii poate s-ar putea zice ca intra intr-o stare modificata de constiinta dar care nu are nimic de aface cu starile amintite anterior care toate sunt negative;
-ei tocmai vor sa scape de hipnoza ,de amorteala mintii ,de stari de reverie,de semiconstienta,de visare,de imaginatia din timpul rugaciunii si sa fie cat mai constienti cand vine harul lui Dumnezeu asupra lor; oare nu crezi ca Dumnezeu care tot timpul este constient si nu doarme niciodata si e mai presus de starea de trezvie...nu vrea oare ca si noi sa avem trezvia mintii tot timpul ?
-daca suntem in stari de semihipnoza,hipnoza ,inselare atunci nu e bine . noi trebuie sa scapam de aceste stari negative,de aici tragem concluzia ca hipnoza e o stare negativa care desi o putem intalni in anumite momente din viata asta nu inseamna ca trebuie sa o acceptam ca pe ceva normal,din contra trebuie sa fim total impotriva ei,
-suntem impotriva drogurilor ,meditatiei yoghine..atunci de ce nu am fi si impotriva hipnozei care ne da aceeasi stare negativa
- si inca ceva in ziua de azi multi pun accent si se bazeaza pe faptul ca au terminat facultati,ca au studiat mult,au citit ...ma refer aici la cei cu psihologia de ex care se bazeaza foarte mult pe mintea lor,pe ceea ce au invatat din scrierile si cartile despre psihologie si fac un amestec din aceasta cunoastere si ceea ce au citit din scrierile sfintilor si poate iese un mare ghiveci,amestecam graul cu neghina,sau ceva asemanator
-cei care au scris acele carti de psihologie(pe care le citesc cei care termina psihologia) nu cred ca s-au bazat pe sfintii ortodocsi si scrierile lor,ci s-au bazat doar pe propia lor minte si experienta,ba unii mai luau idei si din filosofia si practica yoga,sau ocultism ...
-si atunci e normal ca ceea ce se invata la facultatea de psihologie sa difere in mare masura cu ceea ce ne inavata sfintii parinti
-deci noi fiind ortodocsi ar trebui sa ne bazam pe scrierile sfintilor si pe ce zic ei si asa sa privim oricare domeniu al vietii nostre inclusiv cel psihic, si sa nu facem invers invatand despre psihic din scrierile psihologilor sa proiectam ,sa interpretam cu mintea noastra influentata de scrierile psihologilor, sa interpretam deci scrierile sfintilor,pt ca am gresi rau de tot daca am face asa
-tu dai citatul acela despre rugaciunea in extaz dar nu are nimic de a face cu hipnoza sau cu alte stari modificate de constiinta negative;
-noi trebuie sa invatam de la sfintii care au ajuns la acele stari de extaz,de rugaciune si daca trebuie sa renuntam la unele idei si conceptii gresite pe care ni le-am format in facultate,masterat ,doctorat...chiar daca am invatat din scrieri ale unor "mari" psihologi; acesti "mari" psihologi nu cunosc adevarul sfintilor si de aceea scrierile lor pot fi pline de erori,de idei gresite ,de inselare chiar daca ei sunt vazuti bine de lume,societate...

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antiecumenism

nu ai vazut cat ridica in slavi hipnoza?

Daca ai aceasta perceptie (curioasa si pripita, zic eu), renunt sa mai comentez restul postarii.
E limpede ca ne intelegem cum putem, fiecare....
Cat priveste ridicarea in slavi, aceasta e o caracteristica a vremurilor noastre, cand ridicarea in slavi a neputintei de a dialoga cu sine si cu semenii a atins cote nemaintalnite in istorie. (Se vede pretutindeni cu ochiul liber si se aude la tot pasul cu urechea.)

P.S. Multumesc surorilor Heaven si Mena, care au animat topicul, in mod coerent/lucid/constructiv, precum imi pare...

[antiecumenism]

În prealabil postat de cezar_ioan

Daca ai aceasta perceptie (curioasa si pripita, zic eu), renunt sa mai comentez restul postarii.
E limpede ca ne intelegem cum putem, fiecare....
Cat priveste ridicarea in slavi, aceasta e o caracteristica a vremurilor noastre, cand ridicarea in slavi a neputintei de a dialoga cu sine si cu semenii a atins cote nemaintalnite in istorie. (Se vede pretutindeni cu ochiul liber si se aude la tot pasul cu urechea.)

P.S. Multumesc surorilor Heaven si Mena, care au animat topicul, in mod coerent/lucid/constructiv, precum imi pare...

-poti sa comentezi linistit...sa vad ce mai zici,numai ca ar fi bine sa tii cont de ortodoxie in primul rand,de ce zic sfintii parinti,si sa lasi pe locul 2..ceea ce ai invatat in facultate,cartile de psihologie...

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antiecumenism

-cei care au scris acele carti de psihologie(pe care le citesc cei care termina psihologia) nu cred ca s-au bazat pe sfintii ortodocsi si scrierile lor,ci s-au bazat doar pe propia lor minte si experienta,ba unii mai luau idei si din filosofia si practica yoga,sau ocultism ...

-si atunci e normal ca ceea ce se invata la facultatea de psihologie sa difere in mare masura cu ceea ce ne inavata sfintii parinti

Cei care au scris carti de psihologie, ai dreptate, nu au pus acolo, plagiind, opera inegalabila si dumnezeiasca a Sfintilor. Nu au avut aceasta intentie, intrucat obiectul de studiu al psihologiei este altul decat "obiectul" Sfintilor Parinti. (Apropos, cunosti cumva care e obiectul de studiu al psihologiei? Poti sa scrii din mintea ta vreo 20-30 pagini, macar, pe aceasta tema? Ai studiat istoria psihologiei, scolile si curentele privind obiectul de studiu al psihologiei? Intreb si eu, oarecum retoric...)

La fel cum inginerii construiesc poduri, case si masini, fara a da copios citate din Sfintii Parinti. Dar avind in centrul inimii lor porunca Mantuitorului: iubeste-ti aproapele tau ca pe tine insuti. Ca doar nu pentru picioarele lor au construit masini zburatoare si computere ori, pe vremuri, castele...

La fel cum doctorii nu dau citate din Sfintii Parinti, dar cand vei avea nevoie de serviciile lor vei fi tare fericit ca s-au ocupat cu studiul omului asa cum l-a creat Bunul Dumnezeu (similar cu psihologii, care fac acelasi lucru, numai ca se ocupa de psihic, iar nu de trup) si nu cu altele...

Putina rabdare in atribuirea de judecati si etichetari si mai multa atentie la conflictualitatea de dragul conflictualitatii, te rog!

[antiecumenism]

În prealabil postat de cezar_ioan

Cei care au scris carti de psihologie, ai dreptate, nu au pus acolo, plagiind, opera inegalabila si dumnezeiasca a Sfintilor. Nu au avut aceasta intentie, intrucat obiectul de studiu al psihologiei este altul decat "obiectul" Sfintilor Parinti. (Apropos, cunosti cumva care e obiectul de studiu al psihologiei? Poti sa scrii din mintea ta vreo 20-30 pagini, macar, pe aceasta tema? Ai studiat istoria psihologiei, scolile si curentele privind obiectul de studiu al psihologiei? Intreb si eu, oarecum retoric...)

La fel cum inginerii construiesc poduri, case si masini, fara a da copios citate din Sfintii Parinti. Dar avind in centrul inimii lor porunca Mantuitorului: iubeste-ti aproapele tau ca pe tine insuti. Ca doar nu pentru picioarele lor au construit masini zburatoare si computere ori, pe vremuri, castele...

La fel cum doctorii nu dau citate din Sfintii Parinti, dar cand vei avea nevoie de serviciile lor vei fi tare fericit ca s-au ocupat cu studiul omului asa cum l-a creat Bunul Dumnezeu (similar cu psihologii, care fac acelasi lucru, numai ca se ocupa de psihic, iar nu de trup) si nu cu altele...

Putina rabdare in atribuirea de judecati si etichetari si mai multa atentie la conflictualitatea de dragul conflictualitatii, te rog!

-si tu ai intr-un fel dreptate in sensul acesta:inginerii,doctorii,programatorii...intr-adevar se ocupa doar de materie si totusi un doctor care are si stiinta medicinii daca e si ortodox si tine cont de sfinti este extraordinar ,te trateaza altfel si trupeste si tine cont si de suflet de ex Nicolae Paulescu ,el a fost si un mare doctor si savant roman care a descoperit insulina dar a fost si foarte credincios si in cartile lui chiar de medicina apar si citate din Biblie ,din Sfinti...deci vezi ca se poate si asa :ca medicii sa dea si citate din Sfinti in cartile lor ,chiar daca obiectul de studiu al medicinii e doar trupul ,fizicul ?
-Obiectul de studiu al psihologiei este psihicul,sau mai degraba sufletul daca tinem cont de etimologia cuvantului. Termenul de psihologie provine de la cuvintele grecesti psyche (suflet) si logos (cuvânt, teorie, învatatura)
-deci as zice eu ca psihologia este stiinta,invatatura despre suflet; suflet !!? parca ajungem in domeniul religiei nu?
-religie vine din re-ligio - a lega , a reconecta, a reface legătura cu Dumnezeu; deci sufletul nostru ca persoane trebuie sa reintre in legatura cu persoanele Sfintei Treimi
-deci clar se vede ca atat psihologia cat si religia se invart in jurul sufletului omului
-deci atunci putem afirma ca Sfintii Parinti sunt cei mai mari psihologi pt ca toata viata lor au fost preocupati de sufletul lor (chiar daca noi folosim si cuvinte ca psihic,inconstient,constient,subconstient,supracon stient...)
-si atunci nu trebuie sa tinem seama mai mult de sfintii ortodocsi decat de psihologi ?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antiecumenism

-deci atunci putem afirma ca Sfintii Parinti sunt cei mai mari psihologi

In sfarsit, Slava lui Dumnezeu, mi-ai incalzit si tu inima...:) Asta tot incerc sa spun si eu, de fapt!
Deci, nu mai nega psihologia, de vreme ce insisi Parintii sunt cei mai buni, sunt desavarsiti (sau aproape) tocmai in aceasta (in stiinta/cunoasterea sufletului) unde noi, sau, ma rog, eu, sunt doar un mereu-incepator.
Nu repet eu ca Psihologia e, cel mult, o slujitoare a Teologiei? Acum intelegi in ce sens zic?
Psihologia face munca de jos, a mai umila si mai concreta (si tare incalcita si istovitoare), sub directive clare (mesajul Evanghelic este evident pentru cine cunoaste din experienta domeniul), sper ca intelegi... Prelungeste la fir de par, la detaliu, la traire si gest efectiv, o invatatura pe care nu mai avem timp sa o declamam la nesfarsit, in vorbe mari, intrucat obtinem, deseori, efecte contrarii; ca asa-i omul, mereu sensibil si razvratibil... Si cata indemanare si umilinta cere profesia asta mult-hulita, atunci cand ai de-a face cu limitele clientului si, mai ales, cu propriile limite... De-ai practica (intr-o postura sau alta), ai vedea!

(In rest, te rog sa mai cugeti, ca nu-i chiar asa simplu, chiar asa de schematic... De fapt, nu-i vorba de cugetat, e vorba de trait efectiv niste ani in breasla, apoi sa vezi cum ti se topesc si recladesc preconceptiile, iar daca mai ramai pe pozitii si te tii in Biserica, eu cred ca drumul e bun. Pura opinie personala.)

[antiecumenism]

În prealabil postat de cezar_ioan

In sfarsit, Slava lui Dumnezeu, mi-ai incalzit si tu inima...:) Asta tot incerc sa spun, de fapt!
Deci, nu mai nega psihologia, de vreme ce insisi Parintii sunt cei mai buni, sunt desavarsiti (sau aproape) tocmai in aceasta (in stiinta/cunoasterea sufletului) unde noi, sau, ma rog, eu, sunt doar un mereu-incepator.

(In rest, te rog sa mai cugeti, ca nu-i chiar asa simplu, chiar asa de schematic... De fapt, nu-i vorba de cugetat, e vorba de trait efectiv niste ani in breasla, apoi sa vezi cum ti se topesc si recladesc preconceptiile, iar daca mai ramai pe pozitii si te tii in Biserica, eu cred ca drumul e bun. Pura opinie personala.)

-stai putin ca eu am zis ca sfintii sunt cei mai mari psihologi pt ca si-au cunoscut sufletul,le-a luminat Dumnezeu sufletul,prin rugaciune...dar ei nu s-au folosit deloc de facultatea de psihologie,de scrierile psihologilor (freud,...) si atunci pot sa resping psihologia (poate nu in totalitate) care se invata in facultati pt ca repet respectivii autori de carti psihologice nu s-au bazat pe rugaciune,pe religie,pe sfintii parinti,deci pe ei nu i-a luminat Dumnezeu cand au scris respectivele carti de psihologie ca pe sfintii parinti.
-deci ce nevoie mai avem de psihologii (care se studiaza in facultate...) care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu,si ale caror carti pot fi pline de invataturi gresite,daca ii avem pe Sfintii Parinti si scrierile lor sfinte,pline de invataturi adevarate ?
-si atunci nu trebuie sa tinem seama mai mult de sfintii ortodocsi decat de psihologi ?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antiecumenism

-stai putin ca eu am zis ca sfintii sunt cei mai mari psihologi pt ca si-au cunoscut sufletul,le-a luminat Dumnezeu sufletul,prin rugaciune...dar ei nu s-au folosit deloc de facultatea de psihologie,de scrierile psihologilor (freud,...) si atunci pot sa resping psihologia (poate nu in totalitate) care se invata in facultati pt ca repet respectivii autori de carti psihologice nu s-au bazat pe rugaciune,pe religie,pe sfintii parinti,deci pe ei nu i-a luminat Dumnezeu cand au scris respectivele carti de psihologie ca pe sfintii parinti.
-deci ce nevoie mai avem de psihologii (care se studiaza in facultate...) care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu,si ale caror carti pot fi pline de invataturi gresite,daca ii avem pe Sfintii Parinti si scrierile lor sfinte,pline de invataturi adevarate ?
-si atunci nu trebuie sa tinem seama mai mult de sfintii ortodocsi decat de psihologi ?

Daca tot insisti pe o ierarhie, pe o ordonare a invatatorilor, atunci opinia mea este asa:

1) Parintii sunt invatatorii nostri intru Hristos, iar alti oameni eu nu cunosc sa ne invete credinta si vietuirea crestina. Nu mai lamurit decat ei, in orice caz. (Nu vad de ce trebuie sa tot insistam in acest punct si sa creem false lupte pentru intaietate intre psihologi si Parinti! Cui foloseste? E o problema falsa, aceasta.) Desi, pentru cine Il are la inima pe Hristos, invatator ii poate fi oricine, intr-un anumit sens... Spun asta gandindu-ma, in baza multor texte din Vietile Sfintilor si din Pateric, unde adeseori crestinii ravnitori si insisi sfintii mai aveau de invatat cate ceva de la te miri cine (randuit desigur de Hristos)... Numai sa fie omul hotarit la pocainta, sa fie cu scrutare de sine iar nu de paiele din ochiul altuia, si va invata de la oricine ceva despre sine insusi.

2. Psihologii nu sunt invatatori, in sensul invataturii de credinta, ci ajutor in cunoasterea de sine si in optimizarea facultatilor proprii sanogene. Ai o imagine gresita, ca mai toata lumea pe la noi, cum ca un psiholog te invata, te dirijeaza etc., ca iti impune cum sa traiesti, ca stie el. Nici vorba!... Acesta e doar un mit despre psihologi, o reprezentare sociala foarte straina de adevar. Macar in unele abordari/scoli/orientari, consilierul nu este deloc directiv, ci impreuna-calator cu clientul prin necazurile, dilemele si neputintele acestuia, insotindu-l pas cu pas, cu blandete si pricepere, spre lumina linistii sufletesti (intre anumite limite, eliminind nelinistea conflictualitatii, tensiunea psihica patologica), a acceptarii unor stari de fapt dureroase si ireparabile (de pilda pierderea parintilor, copilului etc., a unei parti din corpul propriu, a unor capacitati psihice personale etc.), a dezvoltarii maturitatii emotionale, a limpezirii mintii, a autocunoasterii, a alegerilor de tot felul etc.
Este o prejudecata foarte raspandita si foarte nociva ca psihologul e un stie-tot care, ca un tonomat, iti da raspunsuri savante si complete de cate ori bagi fisa... De unde sa stie? Ca doar nu-i Bunul Dumnezeu.
Vezi, asadarc ca vorbesti din auzite si inca de la guri mincinoase care ti-au soptit balarii. Se vede limpede ca nu ai participat la o sedinta (sau mai multe) de consiliere. Totusi critici ceea ce nu cunosti. Rau lucru faci, consider eu. Frumos ti-ar sade mai degraba sa intrebi, poate mai afli cate ceva, daca are cine sa iti acorde timp si bunavointa.

Asadar, in cele duhovnicesti avem indrumatori pe Parinti (precum si pe preoti si pe fratii de credinta). Indiscutabil lucru.
In cele omenesti, in multe imprejurari concrete ale vietii, face casa buna cu viata de credinta si conlucrarea cu un psiholog, individual sau in grup, in limitele anumitor probleme si in limitele anumitor posibilitati reale de ameliorare si optimizare a vietii personale.

Partea cea mai suparatoare a falsei credinte este cand un om cu serioase probleme psihice, care ar avea mult de castigat din relatia cu psihologia si psihiatria (adica s-ar inzdraveni la minte si ar deveni un om intre oameni, fiind de folos semenilor si recapatindu-si putereea de a trai in realitate), se ascunde in biserici si pe forumuri crezind ca a gasit scutul unde sa stea pitit cu tot cu boala lui.
Or, Dumnezeu ne vrea sanatosi! Nu cred ca se poate vorbi despre credinta si urcus spre desavarsire la o persoana care se tine la nesfarsit in tulburare psihica, refuzind sistematic un tratament si facindu-si iluzia ca harul e o alifie magica pe care o primesti fara sa modifici nimic in tine. Iar a modifica in tine insuti o orientare, o dispozitie, un ceva cat de mic, adeseori trece prin colaborarea cu un psi. Macar ca asta inseamna ca te-ai smerit si ai acceptat sa ceri ajutor, stiind si acceptind astfel ca Dumnezeu lucreaza (si) prin oameni.

Cunosc multi alcoolici si toxicodependenti care au stat ani in sir prin biserici, prabusiti la icoane, continuind insa sa bea si sa se drogheze (nu puteau sa se opreasca, boala pusese stapanire cu totul pe ei), si refuzind orice sprijin din partea unui psi.
Rezultatul e binecunoscut: majoritatea au murit, in ciuda rugaciunilor lor si ale familiilor, in mizeria adictiei. Au scapat cei care au inteles ca trebuie sa se smereasca si sa ceara ajutor doctorilor si psihologilor.
Daca nu crezi aceasta, mergi la intrunirile celor care au supravietuit alcoolului si drogurilor si vei afla acolo, din marturisirea lor (de credinta in Hristos), cum stau lucrurile. Vei fi surprins sa intalnesti acolo altfel de crestini decat, pesemne, ai cunoscut pana azi.
Aceia nu vorbesc din lecturi si copy-paste, nici nu citeaza pe un cutare sau cutare ca argument suprem, ci isi marturisesc propria viata de credinta si modul in care i-a luminat si salvat Bunul Dumnezeu: prin oameni, prin doctori si prin psihologi.
Astazi ei sunt marturisitori ai lui Hristos si, probabil, tin un post cum noi nu putem tine (macar ca ei nu mai pun alcool pe limba de 10-15 ani in sir, unii dintre ei). Iar rugaciunea lor cu adevarat este recunoscatoare lui Hristos, intrucat Domnul i-a scos, la propriu, din iad. Prin tainica lucrarea asupra mintii si inimii lor. Aratindu-le usa pe care scria: Doctor X sau Psiholog y. Sau alte si alte usi, toate, sub o forma sau alta, fiind forme concrete ale Aceleiasi Unice Usi a Milostivirii.

Adevarat a zis cineva: credinciosii merg cu problemele lor la preot; necredinciosii merg la psiholog.
Acestea fiind spuse, cred ca lucrurile sunt clare.

[catalin2]

În prealabil postat de cezar_ioan

Cei care au scris carti de psihologie, ai dreptate, nu au pus acolo, plagiind, opera inegalabila si dumnezeiasca a Sfintilor. Nu au avut aceasta intentie, intrucat obiectul de studiu al psihologiei este altul decat "obiectul" Sfintilor Parinti. (Apropos, cunosti cumva care e obiectul de studiu al psihologiei? Poti sa scrii din mintea ta vreo 20-30 pagini, macar, pe aceasta tema? Ai studiat istoria psihologiei, scolile si curentele privind obiectul de studiu al psihologiei? Intreb si eu, oarecum retoric...)

La fel cum inginerii construiesc poduri, case si masini, fara a da copios citate din Sfintii Parinti. Dar avind in centrul inimii lor porunca Mantuitorului: iubeste-ti aproapele tau ca pe tine insuti. Ca doar nu pentru picioarele lor au construit masini zburatoare si computere ori, pe vremuri, castele...

La fel cum doctorii nu dau citate din Sfintii Parinti, dar cand vei avea nevoie de serviciile lor vei fi tare fericit ca s-au ocupat cu studiul omului asa cum l-a creat Bunul Dumnezeu (similar cu psihologii, care fac acelasi lucru, numai ca se ocupa de psihic, iar nu de trup) si nu cu altele...

E o interpretare gresita, am mai scris ca din sec. XIX-XX practicilor oculte li s-a cautat si o explicatie stiintifica. Unii oameni din vest, care nu stiau prea multe din crestinism, observand ca exista unele fenomene paranormale, au cautat sa le interpreteze in sens lumesc. Rudolf Steiner s-a axat mai mult pe acest aspect, imbinarea intre ocultism si stiinta. Astfel a devenit stiinta si astrologia, ghicitul, yoga, etc. Manifestarile paranormale sunt descrise ca putere a mintii, cu ajutorul mintii sunt miscate obiecte, etc. Asa si cu hipnoza, si un saman aduce pe un bolnav in transa (il hipnotizeaza cum s-ar chema azi) si cauta sa il vindece. Un inginer nu are preocupari ce tin si de ocultism.