Hipnoza... Exista asa ceva in psihologie?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de adam000

Cezar, iarta-mi expresia, dar am senzatia ca de nu-stiu-cate-pagini te invarti in jurul cozii, contrindu-te aiurea/ineficient/inutil cu cativa forumisti, fara sa spui de fapt nimic concret sau util despre hipnoza (adica despre subiectul problemei)...

Adica concret: in viata de zi cu zi, cand anume se intimpla sa traim stari "de" sau "asemanatoare cu" hipnoza si ce legatura are asta cu slujbele bisericii sau cu rugaciunea? De unde stiu ca traiesc o stare hipnotica / cum identific asa ceva in situatiile mele concrete de viata?

Cred ca daca ai raspunde la aceste intrebari simple si ai avea un punct de vedere clar, concret, limpede, explicit si valid (din pct de vedere al specialistului in domeniu) in expunerea ta, chiar daca interlocutorii tai ar fi prea adanc bagati in polemica ca sa isi schimbe pozitia in mod public, macar i-ai putea pune putin pe ganduri referitor la un subiect in care multi sint tentati sa aiba opinii foarte ferme, fara sa fie specialisti in domeniul psihologiei.

Ai sesizat bine, refuz sa fac vreun pas cata vreme interlocutorii mei isi pastreaza pozitia. Nu vad la ce ar folosi. Am facut numerose experiente in trecut pentru depasirea situatiei de acest gen si rezultatul a fost acelasi, mereu: valul de batai de campii a crescut, la care s-au adaugat ironii, uneori insulte mai mult sau mai putin fatise, etc.
Cata vreme aceasta e pozitia celor de pe topic, da, ma invart in jurul cozii. Adica astept.
Imi cer iertare ca mi-am retras bunavointa.
Nu prea mai gasesc motive sa mi-o exersez, oricat de ciudat pare asta bunilor crestini.
Poate ar fi bine ca inainte sa jucam rolul de crestini, sa avem grija ca macar omeneste sa ne comportam unii cu altii. Altminteri practicam un joc caricatural. Opinia mea!

Nu cred ca voi mai adauga ceva la topic, in ciuda interesului tau si, poate, al altor useri care nu si-au exprimat opinia. Pur si simplu nu cred ca merita si nu cred ca e locul. Ca sa ma fac partener de discutii de dragul discutiilor, cu oameni care au idei bine fixate (in ciuda faptului ca sunt idei caraghioase) nu cred ca e folositor nimanui. Mie, cel putin, nu imi ajuta la nimic, dimpotriva!

In orice caz, multumesc pentru solicitare! O cerere ca a ta, intr-adevar, m-ar fi facut sa ma simt util si am convingerea ca as fi fost, chiar, intr-o anumita masura.
Dar am si eu nervii mei, limitele mele si, recunosc, inca nu m-am deprins sa pun la nesfarsit apa in pahar si sa constat ca s-a preschimbat, prin "bunavointa" altora, in otrava.
Oare cate subiecte si fire care pareau promitatoare au fost deturnate si blocate de unii si aceiasi indivizi de pe forum? Cata vreme acestia isi fac de cap pe toate topicele, nu cred ca se poate ridica vreo constructie, prin efort personal sau prin dialog, care sa merite atentie.
Respect, totusi, alegerea unora de a juca rolul de politisti/gardieni ai libertatii de gandire si simtire. Fiecare cu vocatia si puterile lui de a trai si dialoga.
Ma jeneaza, totusi, dincolo de compasiune, aroganta suficienta a celor care isi inchipuie ca reprezinta Ortodoxia (pe care, dupa umila mea parere, acestia nu o cunosc mai deloc, nu s-au lasat acomodati de ea ci au asimilat-o in modul lor caracteristic, rigid si impietrit).

Caracterul unui om este o variabila-cheie in orice relatie sociala, cu atat mai mult in Biserica.