Conducatorul ideal...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Mi se pare mie, sau am gresit intrarea? Oare vorbim despre aceleasi persoane?
Alegerile locale au trecut, iar eu sunt fericit!... Mi-am linistit constiinta si am votat cu unul, iar de castigat a castigat cel la care ma si asteptam: ruda mea apropiata! Care se pare ca are niste proiecte de care sincer habar nu aveam, dealtfel destul de plauzibile! Iar in ciuda rezultatelor, in mod ciudat, a intrat si fostul coleg al sotiei mele, prin... redistribuire! Ei, acum sa vezi trai pe vatrai!... Daca auziti ca am devenit multimilionar, sa nu aruncati cu bolovani!... (Ciudat, in sufletul meu am un sentiment de... "tradare", si nu stiu exact de ce?...)

Sa te ajute Dumnezeu sa ajungi multi milionar, ca ai de unde da si nevoiasilor; ca vor fi f multi, tot mai multi!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Miha-anca

Sa te ajute Dumnezeu sa ajungi multi milionar, ca ai de unde da si nevoiasilor; ca vor fi f multi, tot mai multi!

Pe nadejdea asta, ma tem ca numarul nevoiasilor va fi intr-o continua crestere. Nici in cele mai searbede scenarii, nu m-am vazut fraternizand cu minciuna, orice culoare politica ar avea ea si chiar daca in sangele meu ar curge acelasi... "sange albastru", ca al unora dintre "alesi"...
"Banii n-au miros", dar nu aduc mantuirea in cele mai multe dintre cazuri!
Nadajduiesc macar o parte dintre proiectele preconizate sa se confirme. E adevarat ca in ultimul an s-a descoperit in orasul meu o sursa extraordinara de gaze, iar la cateva zeci de km o alta sursa importanta de titei. Cineva trebuia sa profite de asta. Daca s-a nimerit a fi ruda mea, eu n-am nici un merit, nici o vina si nici un folos personal. Pe mine chiar m-ar interesa un fond pentru agricultura, dar n-as apela sub nici o forma la "ajutorul" lui, fiindca oricum n-as fi dintre cei pe care el ar catadixi sa-i ajute! Ce sa primeasca de la mine? Un "Multumesc frumos?"...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Ce sa primeasca de la mine? Un "Multumesc frumos?"...

Culai, poti duce si tu din recolta ta: un kg de faina sau de struguri, asa cum dau si ei alegatorilor... Ar trebui sa le fie de ajuns pentru deranjul de a semna o hartie.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Miha-anca

Culai, poti duce si tu din recolta ta: un kg de faina sau de struguri, asa cum dau si ei alegatorilor... Ar trebui sa le fie de ajuns pentru deranjul de a semna o hartie.

Hm! Apreciez gluma!... Pana la urma, teoria e una, practica e alta... Am lucrat intr-unul din birourile lui un an si ceva. Mai mult chiar: am copilarit impreuna. Ce-a fost in copilarie, i-am iertat si am pus pe seama lipsei de inteligenta, desi de ipocrizie era vorba... (Unul dintre cainii tatalui lui -varul meu, a fost prins in lat, iar eu am mers si l-am eliberat. Dupa cateva zile, acelasi caine a fost otravit. Aveam vreo 13 ani. Era in prima zi de Paste si primisem de la ai mei un costum nou. El si-a format o gasca si dupa ce m-a acuzat ca i-as fi otravit cainele, i-a pus pe indivizi sa ma loveasca... El avea... 14 ani... Nu m-ar fi deranjat sa "discutam" doar noi, sau oricum, eu cu oricare dintre ei, dar pe rand, nu toti odata!... Altadata, in timp ce ma indreptam spre casa de la scoala, fara nici un motiv, a aruncat cu o piatra sa vada daca ma nimereste. Lovit in cap, am cazut lesinat!...) Reintors din Londra, am primit mesaj de la un frate, ca ar avea mare nevoie de mine, iar eu am zis ca merita sa incerc, pana imi recapat acea imagine clara despre Romania. In doua saptamani deja lucram pentru el. Dar modul meu de a vedea lucrurile l-au dezamagit total. Nu mi-a spus-o personal, ci prin altii. Nu suportam sa nedreptatesc pe cineva, nu linguseam, nu faceam nici un fel de compromis!... Iar la sedinte, daca incercam sa iau apararea vreunui amarat, ma reducea imediat la tacere. NU a indraznit sa ma dea afara, desi ar fi putut-o face de multe ori, dar am preferat sa plec singur... Stiu mai mult decat oricine cam cum stau lucrurile "in culise", dar nu ma intereseaza. Nu mi-e dusman, nu mi-e prieten, iar pe rude nu ni le alegem singuri...

Sa stii ca si omenia se invata!
Stand mai multa vreme in strainatate, inveti f repede acest lucru si apoi ti se pare ciudat ca unii nu stiu ce e acela respect. De vina e educatia comunista, care se baza pe dispretul fata de subalterni. Unii, dupa cum se vede nu au primit alta educatie. Si nici credinta.

[Demetrius]

În prealabil postat de Miha-anca

Sa stii ca si omenia se invata!
Stand mai multa vreme in strainatate, inveti f repede acest lucru...

Imi pare rau, dar te inseli amarnic.
Vrei sa spui ca inainte de a merge in strainatate(probabil occident, nu?) nu stiai ce e omenia?
Acolo e vorba de un confort financiar pe care cei mai multi il afiseaza pe fata(sau in comportament) ca o masca.

În prealabil postat de Demetrius

Imi pare rau, dar te inseli amarnic.
Vrei sa spui ca inainte de a merge in strainatate(probabil occident, nu?) nu stiai ce e omenia?
Acolo e vorba de un confort financiar pe care cei mai multi il afiseaza pe fata(sau in comportament) ca o masca.

Este surprinzator cat de mult se focuseaza asupra aspectului financiar, in ceea ce priveste Vestul. Sa stiti ca si aici exista oameni saraci, la limita existentei si nu sunt toti milionari.
Nu din partea societatii in general, ci din partea oamenilor in particular, am trait aici multa omenie, lipsita de egoismul, pe care il stiam prea bine din tara. Aceasta omenie nu are nimic de-a face cu confortul financiar, ci cu disponibilitatea oamenilor de a-i ajuta si de a-i respecta pe ceilalti. Ori respectul era la pamant in '88, cand am plecat noi. S-a schimbat ceva in acest sens? Ma indoiesc. Si sunt uimita de cata lipsa de respect dau dovada cei, care sunt sefi in vreun fel.

Ibraileanu spune: "Daca n-ai in tine destula politeta pentru toata lumea, fii mai politicos cu inferiorii decat cu egalii, ma politicos cu egalii decat cu superiorii. Lipsa de politeta fata de egali este numai o necuviinta, care iti poate atrage represalii pe cand cu inferiorii, o cruzime si o lasitate, caci provoaca o durere care nu poate riposta".

Aceasta politeta este parte din omenie si o regasim aproape automat la cetatenii din vest, intr-atat le-a intrat in obicei, ceea ce face ca traiul sa fie mai suportabil acolo.

Este absolut necesar, ca politetea, ca parte din omenie, sa se faca simtita mai mult in Romania.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Miha-anca

Sa stii ca si omenia se invata!
Stand mai multa vreme in strainatate, inveti f repede acest lucru si apoi ti se pare ciudat ca unii nu stiu ce e acela respect. De vina e educatia comunista, care se baza pe dispretul fata de subalterni. Unii, dupa cum se vede nu au primit alta educatie. Si nici credinta.

Omenia e binecunoscuta poporului roman, de unde si vorba stramoseasca "om de omenie", precum si diverse cugetari/proverbe: "Lacomia strica (pierde) omenia." "Omenia-i mai scumpa ca avutia." "Cine se poarta cu omenie, pe sine se cinsteste." "De ce are omu casa cu patru pereti? Ca sa odihneasca pe drumeti." etc.

Stind mai multa vreme in strainatate poti sa iti pastrezi omenia, sa o slefuiesti sau sa o pierzi. Se cunosc destule exemple, pentru fiecare categorie...

Educatia comunista, fiind facuta de oameni in carne si oase, care aveau si ei un suflet, uneori admirabil, avea destule parti bune, inclusiv destula omenie. Parintii mei au fost comunisti (ca mai toata lumea care lucra in invatamant, nu-i asa?) si m-au invatat sa fiu om de omenie. La fel m-au invatat si bunicii si rudele si cam toti oamenii din satul meu pe care am avut fericirea sa ii cunosc in copilarie. (Iar daca nu am reusit eu sa fiu pe deplin un om de omenie, ca asa am ales eu cum m-o taiat capu, asta e deja alta treaba. A mea, iar nu a "educatiei comuniste".)

Apoi, omenia nu se exprima doar in relatiile ierarhice (sefi si subalterni), nu doar la serviciu, ci in orice imprejurare unde se intalnesc cel putin doi oameni. De pilda in familie (unde pur si simplu sunt situatii cand lipseste omenia), pe strada, in parc, pe forum etc.
Omenia e o trasatura de caracter. Deci are de-a face cu orice relatie interpersonala (intrucat la asta se refera caracterul - la relatii intre oameni).

In fine, o marturisire cu mana pe inima: sa ma fereasca Sfantul sa ajung sa invat omenia intr-o tara straina!
Deocamdata nu e cazul. Avem si noi, pe-aici, destula omenie, inca. (Nu ca n-ar fi loc de imbunatatit, totusi, macar pe ici pe colo...)