Postul Craciunului

[Marius22]

În prealabil postat de sophia

Mai intai ca sunt persoane care sunt nascute in perioade de post, deci nu-si pot serba ziua niciodata. Unoeri nici aia de nume...Ajungi sa te gandesti cu tristete la ziua ta...

O prietena a mea are mai toata familia asa si este disperata pentru ca este greu si cheltuiala sa pregatesti doua feluri de bucate.

Si totusi aceste serbari constituie o socializare importanta, mai ales daca nu te afli in tara ta si esti si asa cam singur.

Sophia, daca am resimti cu adevarat folosul pe care postul, unit cu rugaciunea si milostenia, il aduce in viata noastra si a semenilor, toate aceste dificultati care ne stau in cale ni s-ar parea lipsite de valoare. Fie ca Domnul sa ne daruiasca tuturor constiinta faptului ca ziua noastra, onomastica sau de nastere, nu inseamna nimic atunci cand, prin pacate, ne lipsim de Hristos.

[sophia]

În prealabil postat de Marius22

Sophia, daca am resimti cu adevarat folosul pe care postul, unit cu rugaciunea si milostenia, il aduce in viata noastra si a semenilor, toate aceste dificultati care ne stau in cale ni s-ar parea lipsite de valoare. Fie ca Domnul sa ne daruiasca tuturor constiinta faptului ca ziua noastra, onomastica sau de nastere, nu inseamna nimic atunci cand, prin pacate, ne lipsim de Hristos.

Da, ai dreptate pe de o parte. Dar nu exista o solutie sa putem tine cont de amandoua? Adica sa nu ne lipsim
de Hristos, dar nici de oameni? Sa putem avea si o bucurie? Se exclud una pe alta? Totusi Iisus este cu noi de la nastere si pana la moarte...
Probabil ca nu, pentru cei nascuti in post nu exista solutie.

[Marius22]

În prealabil postat de sophia

Da, ai dreptate pe de o parte. Dar nu exista o solutie sa putem tine cont de amandoua? Adica sa nu ne lipsim
de Hristos, dar nici de oameni? Sa putem avea si o bucurie? Se exclud una pe alta? Totusi Iisus este cu noi de la nastere si pana la moarte...
Probabil ca nu, pentru cei nascuti in post nu exista solutie.

Sigur ca exista solutii, atat timp cat ne smerim inaintea Domnului, fiind constienti de faptul ca unirea cu El, pe care ne-o prilejuiesc perioadele de post si sarbatorile, este faptul esential, si nu sarbatorirea cu orice pret a zilei noastre onomastice sau de nastere.

Trebuie sa schimbam "centrul de greutate al persoanei noastre", dinspre noi, inspre Hristos, ca sa ma exprim mai plastic. Abia de aici incepe cu adevarat bucuria pe care El o revarsa asupra noastra prin semeni si asupra semenilor prin noi.

Deci, ne putem serba ziua si in post, insa asa cum se cuvine cand Imparatul Cerurilor este de fata.

[Floare alba]

În prealabil postat de Marius22

Sigur ca exista solutii, atat timp cat ne smerim inaintea Domnului, fiind constienti de faptul ca unirea cu El, pe care ne-o prilejuiesc perioadele de post si sarbatorile, este faptul esential, si nu sarbatorirea cu orice pret a zilei noastre onomastice sau de nastere.

Trebuie sa schimbam "centrul de greutate al persoanei noastre", dinspre noi, inspre Hristos, ca sa ma exprim mai plastic. Abia de aici incepe cu adevarat bucuria pe care El o revarsa asupra noastra prin semeni si asupra semenilor prin noi.

Deci, ne putem serba ziua si in post, insa asa cum se cuvine cand Imparatul Cerurilor este de fata.

Si eu sunt dintre cei nascuti in post, cand eram copil sufeream ca bunica si mama imi faceau doar gogosi (si asta rar) ca nu aveau timp, fiind chiar in Ajunul Craciunului. Cred ca nu mi-ar fi fost atat de greu daca imi explicau pe intelesul meu de ce imi fac doar gogosi de post. Cred ca mai degraba sufeream ca de ziua mea nu aveau timp si pentru mine.
Timpul a trecut si acum aproape ca trece ziua mea fara sa ma gandesc prea mult la ea, incercand sa ma gandesc mai mult la Iisus Hristos si la bucuria Nasterii Lui, asa cum spui tu Marius, incerc sa schimb "centrul de greutate al persoanei mele, dinspre mine, inspre Hristos".

[maniucu]

În prealabil postat de Floare alba

Si eu sunt dintre cei nascuti in post, cand eram copil sufeream ca bunica si mama imi faceau doar gogosi (si asta rar) ca nu aveau timp, fiind chiar in Ajunul Craciunului. Cred ca nu mi-ar fi fost atat de greu daca imi explicau pe intelesul meu de ce imi fac doar gogosi de post. Cred ca mai degraba sufeream ca de ziua mea nu aveau timp si pentru mine.
Timpul a trecut si acum aproape ca trece ziua mea fara sa ma gandesc prea mult la ea, incercand sa ma gandesc mai mult la Iisus Hristos si la bucuria Nasterii Lui, asa cum spui tu Marius, incerc sa schimb "centrul de greutate al persoanei mele, dinspre mine, inspre Hristos".

Amintiri asemanatoare am si eu din perioada copilariei. Sunt nascuta in postul Sf Pasti…ziua mea cade in post indiferent de data Sarbatorii Invierii Domnului. Si imi aduc aminte cu bucurie ca mama in clasele I-IV ma trimitea la scoala sa servesc colegii cu gogosi calde si foarte bune chiar daca erau de post. Aveam impresia ca dna invatatoare si colegii mei asteptau mai mult decat mine ziua mea pt bucuria de a manca acele gogosi (la zilele celorlati colegi nu primeau decat cate o bomboana de ciocolata care nu parea atat de buna comparativ cu gogosile aduse de mine).

[fallen]

Intr-adevar e o mare provocare. Poate ca toti dintre cei de aici am dori sa tinem tot postul pana la capat, si mai ales sa ne impartasim in ziua de Craciun. Poate ca tocmai deasta apar si ispitele: petreceri, onomastici, etc. Tin minte ca acum ca anul trecut a venit la noi (la parintii mei) o matusa din State care a tinut neaparat sa sarbatorim in Ajunul Craciunului, pe 24 seara. Din cate inteleg asa e obiceiul pe acolo. Desigur eu as fi preferat sa merg la vecernie, ca anul precedent dar n-am putut refuza invitatia, si bine am facut, caci a fost ultimul Craciun petrecut cu matusa noastra...Am incercat sa nu ma ating de bucate de dulce pana seara cat mai tarziu. Insa o prietene de-a matusii care de asemeni a onorat invitatia, a macat doar cate ceva de post, ce a gasit, pt ca a doua zi se impartasea, si asta cu toate bunatatile pe masa, si toata lumea a admirat-o.

Un alt exemplu de "incercare" si cu asta cred ca am sa schimb directia polemicii, sunt dupa parerea mea sotii/sotiile(?) care nu se pot abtine sa nu-si ceara drepturile conjugale. Probabil ca (nu vreau sa jugnesc pe nimeni) dar cred ca unii dintre cei care fac asta nu sunt tocmi constienti de adevarata valoare, semnificatie a postului si mai ales a Sfintelor Taine, si implicit poate unora nu le pasa de stradania depusa pana atunci de consort/consoarta. Zic unii, pt ca probabil mai sunt si altii care stiu, dar nu pot rezista, si dupa ce o fac merg si spovedesc si ei la randul lor si cer sa le fie iertata slabiciunea. Poate altii sunt impinsi de insusi necuratul sa strice postul celor ravnitori. In aceasta privinta un singur aspect ma ingrijoreaza mai tare: desigur, canonul spune sa nu-ti refuzi sotul/sotia(?) chiar si in post, pt ca risti sa-l impingi intr-un pacat mai mare (ma rog, tribunalul nu cred ca n ziua de azi ar considera adulterul unuia din soti justificabil prin refuzul celuilalt de a-si indeplini datoria conjugala...), dar, revenind, iarasi se spune ca nu e bine sa concepi copii in post, deci ce e preferabil ,cand nu poti refuza, sa incerci sa te feresti sa nu concepi, cu toate ca si asta e pacat??? Sau poate ca e o intrebare care ar trebui adresata numai duhovnicilor???

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Intr-adevar e o mare provocare. Poate ca toti dintre cei de aici am dori sa tinem tot postul pana la capat, si mai ales sa ne impartasim in ziua de Craciun. Poate ca tocmai deasta apar si ispitele: petreceri, onomastici, etc. Tin minte ca acum ca anul trecut a venit la noi (la parintii mei) o matusa din State care a tinut neaparat sa sarbatorim in Ajunul Craciunului, pe 24 seara. Din cate inteleg asa e obiceiul pe acolo. Desigur eu as fi preferat sa merg la vecernie, ca anul precedent dar n-am putut refuza invitatia, si bine am facut, caci a fost ultimul Craciun petrecut cu matusa noastra...Am incercat sa nu ma ating de bucate de dulce pana seara cat mai tarziu. Insa o prietene de-a matusii care de asemeni a onorat invitatia, a macat doar cate ceva de post, ce a gasit, pt ca a doua zi se impartasea, si asta cu toate bunatatile pe masa, si toata lumea a admirat-o.

Este o traditie intalnita in multe locuri din tara. Este foarte OK sa se sarbatoreasca Craciunul seara, fiindca, din punct de vedere liturgic, ziua de Craciun incepe pe 24 Decembrie seara. Aceasta traditie a zilei liturgice am mostenit-o de la fratii nostri mai mari, evreii Vechiului Testament.

Mai exact, ziua liturgica incepe cu Vecernia (=Vespera) din ziua precedenta. De exemplu, cand spunem "vecernia zilei de Duminica 16 decembrie" ne referim la slujba care are loc sambata 15 dec, la caderea serii. Ca dovada ca asa stau lucrurile, sa ne gandim la urmatorul fapt: tipicul prevede doua feluri de vecernii: vecernia mare si vecernia mica. Inainte de sarbatori de porunca (Duminicile de peste an, de ex) se face vecernie mare, si nu dupa, adica Duminica seara.

Prin urmare, sa dam mereu credit celor dinaintea noastra: de cele mai multe ori ei stiu mai bine decat noi rostul lucrurilor.

[Tomita]

În prealabil postat de fallen

Poate altii sunt impinsi de insusi necuratul sa strice postul celor ravnitori. In aceasta privinta un singur aspect ma ingrijoreaza mai tare: desigur, canonul spune sa nu-ti refuzi sotul/sotia(?) chiar si in post, pt ca risti sa-l impingi intr-un pacat mai mare (ma rog, tribunalul nu cred ca n ziua de azi ar considera adulterul unuia din soti justificabil prin refuzul celuilalt de a-si indeplini datoria conjugala...), dar, revenind, iarasi se spune ca nu e bine sa concepi copii in post, deci ce e preferabil ,cand nu poti refuza, sa incerci sa te feresti sa nu concepi, cu toate ca si asta e pacat??? Sau poate ca e o intrebare care ar trebui adresata numai duhovnicilor???

Nu trebuie sa te feresti de contraceptie...asa e corect.
In practica se aplica contraceptia nu numai in post ci si in afara postului.

Referitor la topic...eu nu prea am tinut post...o saptamana am mancat si carne.
Din cauza ca nu tin post nu am curaj sa ma duc la parintele duhovnic...desi cred ca pana la urma ma duc sa zic ca nu reusesc sa postesc...si sa vad daca am voie sa ma spovedesc.