O posibila contradictie intre notiunile de Rai si Iad

[ioanna]

Credeti ca diavolul este supus unui chin vesnic, neputand iesi din starea de nedeplina personalizare, neputandu-se imbogati (spiritual)?

[MihaiG]

În prealabil postat de ioanna

Credeti ca diavolul este supus unui chin vesnic, neputand iesi din starea de nedeplina personalizare, neputandu-se imbogati (spiritual)?

Nu.

Mai nuanţat: în momentul actual, nu mai cred în ceea ce creştinismul (ortodox, catolic, protestant etc.) înţelege prin "diavol".

[ioanna]

În prealabil postat de MihaiG

nu mai cred în ceea ce creştinismul (ortodox, catolic, protestant etc.) înţelege prin "diavol".

Adica? Nu credeti in existenta raului ci in absenta binelui?

[MihaiG]

În prealabil postat de ioanna

Adica? Nu credeti in existenta raului ci in absenta binelui?

Nu cred în existenţa unei personificări a răului. Rău facem cu toţii. Dar facem şi bine. Este o problemă de echilibru.

[ioanna]

Raul apare sub diferite forme, fiind o realitate ce insoteste fiintarea umana, atingand-o personal. Omul personifica raul pentru ca percepe caracterul intentional al raului, ce implica un act volitiv.Daca raul ar fi fost legat in mod fiintial de trup, intruparea lui Hristos n-ar fi avut niciun rost.

Iadul este Ego-ul. Raiul este Duhul Sfant.

[Cornel Urs]

În prealabil postat de EzioAuditore

Iadul este Ego-ul. Raiul este Duhul Sfant.

uite aici invatatura corecta:

http://www.sfaturiortodoxe.ro/despreiad.htm

[Demetrius]

În prealabil postat de EzioAuditore

Iadul este Ego-ul. Raiul este Duhul Sfant.

Foarte interesant!

[Demetrius]

În prealabil postat de ioanna

Raul apare sub diferite forme, fiind o realitate ce insoteste fiintarea umana, atingand-o personal. Omul personifica raul pentru ca percepe caracterul intentional al raului, ce implica un act volitiv.Daca raul ar fi fost legat in mod fiintial de trup, intruparea lui Hristos n-ar fi avut niciun rost.

Omul personifica raul in mod natural deoarece pentru a face bine are nevoie de argumente; deci omul trebuie sa se invinga pe sine pentru a face binele. Raul este legat in mod fiintial de trup si tocmai de aceea a fost nevoie de demonstratia lui Hristos, ca sa invatam ca aceasta legatura poate fi rupta numai prin liberul arbitru pentru ca omul are nevoie de ajutor din afara lui(de la Duhul Sfant) pentru a face binele.
33. In lume necaz veti avea; dar indrazniti!: Eu am biruit lumea!"(IN 16:33b)

In mod natural omul nu face fapte bune, ci fapte instinctuale care sunt placute pentru trup, dar desarte pentru suflet; invatatura lui Hristos ne indruma sa rastignim trupul pentru a nu mai face fapte instinctuale si sa aducem slava lui Dumnezeu prin rugaciuni, smerenie, asceza, deci infranare trupeasca generalizata.

[leonte]

În prealabil postat de MihaiG

Nu cred în existenţa unei personificări a răului. Rău facem cu toţii. Dar facem şi bine. Este o problemă de echilibru.

Te referi la principiul Yin-Yang in care binele si raul sunt ingrediente necesare EXISTENTEI intregului Univers?
Daca da, eu personal nu sunt de acord. Nu raul, ca fapta, este parte a echilibrului, ci energia negativa si energia pozitiva sunt esentiale. Iarba se coseste ca sa creasca alta in loc, ruinele se darama pentru a zidi ceva frumos. Ambele fapte folosesc energie negativa dar cu toate asta nu sunt fapte rele.
Raul este o atitudine subiectiva, iar calificativul de rau este tot unul subiectiv (dar nu gresit). De exemplu, cineva imi zice vreo doua de ma enerveaza la culme. Cine a gresit? Cel ce a zis, sau eu ca am pus vorbele lui la inima si sunt lipsit de stapanire de sine? Si de unde stiu eu ca acela a zis ca sa imi dea peste nas? De unde stiu eu ca nu-mi vrea binele, doar ca nu se poate exprima altfel?

In acceptiunea umana, Raul este legat de suferinta in mod obligatoriu. In ecuatia vesniciei, in schimb, raul este ceea ce ma face sa uit cine sunt eu, cel ce locuiesc in acest trup. Rau este tot ceea ce ma face sa ma confund cu trupul si cu limitele si neputintele sale. Toate celelalte suferinte sociale sunt derivate din aceasta uitare, din aceasta confuzie. Intreg comportamentul primitiv dintre noi, ca indivizi sau ca popoare, este rezultatul uitarii motivului pentru care Dumnezeu ne-a creat.