Postul Craciunului

În prealabil postat de glykys

Acum sa nu va suparati pe mine, dar oare va sti nepotelul dvs., cand va creste mai mare, ca se cuvine sa posteasca, daca nu va vedea pe nimeni in jur facand asta, in prezenta lui? Eu, cand eram mica, ii vedeam pe toti ai mei ca tineau post si ca imi faceau mancare de dulce special pentru mine. Apoi ne ceream iertare unul de la altul, mergeam cu totii la spovedit si la impartasit. Cand am crescut mai mare, pe la 10-12 ani, desi nu imi spusese nimeni niciodata ca ar trebui sa tin post, am inceput sa ma simt prost ca bunica facea mancare special pentru mine si ca toti ceilalti mananca alta mancare. Asa ca le-am spus ca vreau si eu sa tin post cu ei, iar bunica a fost cea mai fericita. Eu ma simteam foarte bine, ca intrasem in randul lumii, cum se zice. Dar daca nu i-as fi vazut pe ai mei infranandu-se, in timp ce eu mancam ciocolata si carne de pui, nu cred ca as fi tinut.
Pana la urma, e si o parte didactica in actul postirii, in mod constient sau nu.

glykys, nu ma supar pe tine ci pe mine, dar asta e! Noi traim in alta tara, cu alte obiceiuri. Nepotelul meu va intelege intr-o zi, dar nu am mari pretentii la el acum, cand are doar 4 anisori, sa stie ce e acela post. Sper insa, ca atunci cand va fi mai mare sa ii pot explica ce si cum. E asa slabut incat nu cred ca trebuie sa il includem in postul nostru. Dealtfel sta cu parintii lui, nu cu noi. Singurul fel de mancare, care ii place sunt pastele cu sos de carne. Chiar azi a fost la noi si mi-a spus ca asta vrea sa mananace. I-am facut, bineinteles, si a mancat cu pofta; altfel nu manca deloc. Deci, iata, ca nu poti incepe cu anumiti copii prea repede cu postul.