"Cred intr-UNA"

[Decebal]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mai intai, Biserica este una in sensul unei unitati de credinta. Toti catolicii din lume, in masura in care sunt catolici, cred in aceleasi adevaruri dogmatice.

Unitatea de credinţă cea adevărată nu este însă la început o încrâncenare dogmatistă, ci se bazează pe credinţa adevărată în mântuirea şi Persoana lui Iisus Hristos. Iar credinţa la creştini, în măsura în care sunt creştini, presupune şi implică mult mai mult decât acceptarea "prin credinţă" a unor adevăruri dogmatice; credinţa este şi punerea încrederii cât mai depline în Dumnezeu, în Hristos şi în Sfânta Cruce ca jertfă mântuitoare a lui Hristos, şi este şi credincioşie, adică fidelitate, păstrare a legământului depus până la capăt. Nu oricine zice "Doamne, Doamne" intră în împărăţia lui Dumnezeu, ci acela sau aceea care face voia Tatălui, şi tot aşa nu oricine rosteşte un crez ca un papagal şi depune formal o "mărturie de credinţă" are cu adevărat credinţa cea adevărată şi poate intra în împărăţia Tatălui. Unitatea credinţei este lucrată deci de Duhul Sfânt şi de oamenii aleşi pe care Duhul Şi-i alege pentru a vesti celor mai puţin primitori dintr-ale Duhului adevărurile şi Adevărul care duce la mântuire. Formaliştii, şi toate celelalte categorii de pretinşi "credincioşi", doar pe baza unor mărturii formale pe care le depun sub presiunea popilor nevrednici, pot fi consideraţi cel mult la nivelul de catehumeni şi în nici un caz nu constituie un criteriu veritabil şi un punct de reper pentru măsurarea sau verificarea unităţii credinţei; ba dimpotrivă pigmeii formalişti pot fi şi chiar sunt un factor de risc în evaluare care aduce permanent riscul căderii în minciună (pentru "binecuvântate" pricini financiare). Nu întâmplător zicea Cineva că puţini sunt cei care găsesc calea cea strâmtă care duce la Viaţă şi merg pe ea, şi mulţi sunt cei care o iau pe calea cea largă care duce la rătăcire şi la pierzanie. Unitatea de credinţă este echivalentă şi direct proporţională cu unitatea de lepădare de sine, de luare a Crucii şi de urmare a lui Hristos; restul este amăgire, restul e de la Satan. Asta nu înseamnă că dogmele nu au valoare, ba dimpotrivă, numai că ele au valoare atunci când conţinutul lor este crezut cu adevărat pentru ceea ce este, nefiind suficientă (cel puţin nu pentru împărăţia lui Dumnezeu) o acceptare formală şi formalistă a articolelor dogmatice.

[Amistad]

"Cred intr-UNA" - deci de fapt nu credeti intr-una biserica catolica ca de fapt credeti in mai multe. Adica biserica "cea mai buna" e cea catolica, dar de fapt sunt bune si celelalte pentru ca au comuniune incompleta si se mantuiesc oamenii si in celelalte biserici. Si mai e ceva inainte de anul 1054 si dupa acest an inca aprox. 700 de ani romano-catolicii nou infiintati au marturisit asa cum trebuia de fapt ca sunt singura biserica mantuitoare cu taine valabile si au dat anateme inclusiv asupra Bisericii Ortodoxe avand aceasta credinta timp de atatea sute de ani. De la aprox. anul 1700 s-au schimbat si au spus ca de fapt nu sunt anatema celelalte biserici ca de fapt au mantuire si comuniune incompleta (a spune despre Biserica Ortodoxa ca are comuniune incompleta este hula la adresa Bisericii, la adresa lui Dumnezeu de fapt). Iar in prezent "Cred intr-UNA" nu mai inseamna ca biserica catolica este singura mantuitoare cum spuneau romano-catolicii inainte, ci de fapt sunt mai multe dar cea "una" e cea mai buna.

[catalin2]

În prealabil postat de Amistad

De la aprox. anul 1700 s-au schimbat si au spus ca de fapt nu sunt anatema celelalte biserici ca de fapt au mantuire si comuniune incompleta (a spune despre Biserica Ortodoxa ca are comuniune incompleta este hula la adresa Bisericii, la adresa lui Dumnezeu de fapt). Iar in prezent "Cred intr-UNA" nu mai inseamna ca biserica catolica este singura mantuitoare cum spuneau romano-catolicii inainte, ci de fapt sunt mai multe dar cea "una" e cea mai buna.

De fapt cred ca abia dupa Conciliul Vatican II au afirmat aceste lucruri, adoptand unele conceptii ecumeniste.

[Amistad]

Da. Dupa Conciliul Vatican II au luat-o tare cu ecumenismul. Si asha s-a mai schimbat ceva la 180 de grade in invatatura catolica. Si sunt multe cazuri de astea la romano-catolici. Dar greu sa dea cuiva de gandit schimbarile astea dogmatice. Greu. La conciuliul Vatican I era pacat pentru catolic sa intre in biserica protestanta sa se roage, dupa conciliul II nu mai e pacat. Toti sunt "crestini".

[MihaiG]

În prealabil postat de Amistad

La conciuliul Vatican I era pacat pentru catolic sa intre in biserica protestanta sa se roage,

Măi Amistade, ia arată-ne şi nouă o sursă, ceva, din care să rezulte că ceea ce ai scris mai sus nu este un neadevăr....