Crăciunul în temniţe-preot Liviu Brânzaş, Raza din catacombă

[cristiboss56]

A pornit ca şi-alte dăţi,
Prin troiene de nămeţi,
Ieri aşa, cam pe la toacă,
Cu mustăţi de promoroacă,
A pornit hoinar la drum,
Şi-i deja pe-aproape-acum,
A pornit, copiii spun,
De departe, Moş Crăciun.
Moş Crăciun cu barba albă,
Vino-n noaptea asta dalbă,
Treci cortina cea de fier
Şi vino cu Lerui-Ler.
Vino şi la casa noastră
Şi ne bate la fereastră,
Vin batrâne-n fapt de seară,
Şi la cei fără de Ţară.
Moşule cu zâmbet drag,
Vino şi la mine-n prag.
Şi te rog să nu-mi aduci
Nici stafide şi nici nuci.
Roşcove şi jucării,
Să le ţii pentru copii.
Mie, Moş Crăciun, îţi cer
Să-mi aduci un colţ de cer,
Din îndepărtata Ţară,
Ferecată-n grele fiară.
Moş Crăciun te rog mai adă,
Doar un bulgăr de zăpadă.
Bulgăraş de albă nea,
Să-l lipesc pe faţa mea,
Obrajii să-l încălzească,
Lacrimile să-l topească.
Moş Crăciun, Moş Crăciun,
Aş mai vrea ceva să-ţi spun.
Înainte de-a veni,
Treci la mândra într-o zi.
Şi din părul ei bălai,
O şuviţă tu să-i tai.
Şi să mi-o aduci apoi,
Când ai să ajungi la noi.
Moş Crăciun şi, de-ai putea,
Încă aş mai vrea ceva.
Şi te rog, te rog în şoapte,
Cel puţin pentru o noapte,
Pentru noaptea de Crăciun,
Moşule cu zâmbet bun,
Ca-n poveşti, pe-un nor de pară,
Adă-ne întreaga Ţară.
(N. S. Govora, Crăciun 1951)