Vreau sa plec de acasa...

[DragosP]

Leonte, cumva faptul că duhovnicul a 'parat'-o (deşi mă îndoiesc că tocmai aşa stau lucrurile) o absolvă de ascultarea datorată părinţilor?

[leonte]

În prealabil postat de DragosP

Leonte, cumva faptul că duhovnicul a 'parat'-o (deşi mă îndoiesc că tocmai aşa stau lucrurile) o absolvă de ascultarea datorată părinţilor?

Cum L-a convins Tatal pe Fiul sa se intrupeze si sa se rastigneasca? I-a promis ceva? L-o fi amenintat ca-I retrage Scaunul si-i da altuia mostenirea Sa? De ce a acceptat Fiul sa implineasca tot asezamantul Tatalui? Ce L-a motivat? Tu ce ai inteles?

Intrebarile sunt cat se poate de sincere si astept un raspuns la fel de sincer, in speranta ca astfel vom rezolva totodata si problema cu "datoria" fiilor fata de parinti si a parintilor fata de copii.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de leonte

Cum L-a convins Tatal pe Fiul sa se intrupeze si sa se rastigneasca? I-a promis ceva? L-o fi amenintat ca-I retrage Scaunul si-i da altuia mostenirea Sa? De ce a acceptat Fiul sa implineasca tot asezamantul Tatalui? Ce L-a motivat? Tu ce ai inteles?

Intrebarile sunt cat se poate de sincere si astept un raspuns la fel de sincer, in speranta ca astfel vom rezolva totodata si problema cu "datoria" fiilor fata de parinti si a parintilor fata de copii.

Sa imi fie cu iertare , dar va ocupati de lucruri cu totul slabe .
Filosofati despre taine nepatrunse inca ale lui Dumnezeu si voiti aici in birtul popular sa le puneti la cale .
Nimeni nu a stiut vreodata in mod explicit lucruri din inima Sfintei treimi .

Dar daca voiti sa cercetati , fara a da solutiile voastre ci pe cele care deja sunt date, relatia dintre parinti si copii, porniti de la cele 10 porunci , mai exact , de la cea privitoare la parinti si copii (cred ca este a V-a, si nu uitati ca este valabila si astazi in ortodoxie), treceti prin Pentateuh , prin Psalmi, prin Pilde si sfirtsiti-o in sfintele si de Dumnezeu inspiratele canoane ortodoxe .
Daca nu procedati astfel nu faceti decit sa va etalati mindria si posibil ca pe linga voi sa ii smintiti si pe altii .
Dar cred ca va inteleg bine : "mai aproape-s dintii ca parintii" !
Si asta nu inseamna ca si este masura dreptei socoteli si a bunei rinduieli intru ascultarea de parinti, , de invatatori, de sefii profesionali, de Biserica, de autoritati, de legile scrise si nescrise ale societatii ca si de inca alte multe legi .

Problema este insa urmatoarea : fiecare dintre noi stim ca daca nu facem aceste ascultari (cu exceptia citorva care se opun clar vietii) nu vom muri imediat, dar la fel de bine stim in acelasi timp ca vom avea de patimit .
Nu stim iarasi cit de mari vor fi patimirile dar nu am intilnit pina acum om care sa nu fi facut vreo ascultare careia ii era dator si sa se laude ca ce bine a ajuns procedind astfel !

Deci, fiecare face ce vrea , dar de plata nu scapa nimeni .

Noi, ortodocsii suntem de regula ingimfati , mindrii si imbuibati de nesupunere , dar spre deosebire de noi , chinezii, de exemplu, stiu ca daca nu vor proceda ceas de ceas conform DAO intotdeauna vor suporta consecintele care mai intii sunt functionale iar mai apoi organice !
Si desi unii incearca sa identifice pe Dao cu Dumnezeu , eu spun fara dubiu ca nici pe departe nu este asa. Dumnezeu este Dumnezeu , si atit !

[tamadu]

Ocara ti se face dobanda in cer daca o duci cu rabdare am citit undeva.

Daca esti singura la parinti, e greu sa accepte ideea de a pleca din oras din motive extrem de pragmatice. Ei pierd un ajutor la batranete, iar tu un ajutor la tinerete, cand apar copilasii. De aceea, sfatul unui duhovnic este foarte important.

Nu judec, dar in cazul familiilor cu un singur copil si nu numai mai apar astfel de moduri de abordare a problemei casatoriei. Da, e bine sa te pui putin si in locul lor. Asta in psihologie se numeste empatie. Tu cum ai privi aceasta problema daca unicul tau copil ar pleca departe? Desigur, parintii trebuie sa fie constienti ca prin casatorie oricum ii vei parasi. Ei au o gandire pragmatica, iar tu esti cuprinsa de valul primei iubiri. Incet si sigur ei trebuie sa dea timpul inapoi sa retraiasca anii adolescentei, iar tu sa iei in calcul si aspecte mai pragmatice.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antoniap

Daca esti singura la parinti, e greu sa accepte ideea de a pleca din oras din motive extrem de pragmatice. Ei pierd un ajutor la batranete, iar tu un ajutor la tinerete, cand apar copilasii. De aceea, sfatul unui duhovnic este foarte important.

Nu judec, dar in cazul familiilor cu un singur copil si nu numai mai apar astfel de moduri de abordare a problemei casatoriei. Da, e bine sa te pui putin si in locul lor. Asta in psihologie se numeste empatie. Tu cum ai privi aceasta problema daca unicul tau copil ar pleca departe? Desigur, parintii trebuie sa fie constienti ca prin casatorie oricum ii vei parasi. Ei au o gandire pragmatica, iar tu esti cuprinsa de valul primei iubiri. Incet si sigur ei trebuie sa dea timpul inapoi sa retraiasca anii adolescentei, iar tu sa iei in calcul si aspecte mai pragmatice.

Buna abordare!
De s-ar opri o clipa la aceste lucruri, sora noastra... Macar o clipa de reflectie, de tras pe dreapta, fie si pentru schimbarea pneurilor...:)
Ce puternic e iuresul dorintelor!... da, o stiu, din pacate prea bine, din atatea peripetii pe care le depling. Si, inca, de le-as fi deplans doar eu....

Iarta-ma, surioara, dar eu iti spun cu toata energia si credinta mea: linisteste-te si pune mana zdravan pe carte! Nu inlocui dificultatea fireasca a studiului si a examenelor care, poate, te sparie, cu visuri calmante pe moment dar care trantesc o nota de plata, mai tarziu, mizerabil de dus. Smereste-te si studiaza. Oricat pare de greu. Cu ajutorul lui Dumnezeu vei izbandi si te vor ajuta, vei vedea, multi oameni pe care acum ii ignori pentru ca atentia iti este focalizata in alta parte.
Oare astazi avem nevoie mai intai de fete maritate? sau mai degraba de oameni competenti care, cu harul Domnului, isi vor intemeia si o familie, la ceasul potrivit...
Un strop de concentrare acum pe prioritatea momentului (studiul) si totul va merge mai apoi de la sine. Curaj!

[editheraven]

In "tineretea" mea, pe la 18 ani m'am indragostit. Am cunoscut o fata, tot la distanta, ca si tine. Ea avea 17 ani eu 18. La varsta aceea spuneam ca doresc o familie etc, dar daca ma intrebai "Cand?" iti ziceam ca, "Pai stai, sa termin facultatea, sa termine si ea facultatea.". Intentiile mele erau bune, dar prost puse in practica, pentru ca inainte de a intra intr'o relatie cu gand de casatorie trebuie sa stii ca te si poti casatori. Adica promosiunile si aparentele nu inseamna nimic. Si oricat de sincer ar fi cineva, trebuie sa gandesti realist daca este si posibil sa faca ceea ce spune.

Asa, si dupa 3 ani jumatate m'am despartit de ea. Ai mei nu erau de acord cu asta si sincer, simteam si eu ca nu era ok. Pentru unele lucruri merita sa lupti, si e nobil. Dar nobile sunt doar acelea in care lupti cu capul sus, nu plecat. Stiu ca iubirea poate parea nobila, dar iubirea fara materializare nu este iubuire. Iubirea nu este doar un sentiment, e o stare de fapt. E o alegere. Si iubirea normala trebuie sa creasca in cadrul in care ea se poate materializa intr'o casatorie.

Nu iti spun asta sa te demoralizez. Am trecut si eu fix prin ceea ce treci tu. Mama ma facea sa ma simt prost doar ca sa vad ca are dreptate. Si nu este corect modul in care proceda, dar premisa era corecta. Poate ca parintii nu stiu sa se comporte cand vad pericolul, dar nu inseamna ca nu au dreptate.

Dupa un an am fost complet vindecat de aceasta relatie. Din pacate am descoperit ca a fost doar timp pierdut. E frumos sa iubesti, dar iubirea trebuie sa fie matura. Sa iubesti cu inima dar sa gandesti cu capul. Cand cele doua coincid, este prefect. Dar cand cele doua merg una impotriva celeilalte, de obicei se lasa cu rani. Este frumos ca prima iubire sa duca si la casatorie. Din pacate eu nu am avut aceasta intelepciune atunci. Insa mai bine sa judeci din timp daca un lucru este bine sau gresit facut decat sa il duci la final sperand ca va fi bine.

"Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?", Ieremia 17:9

[leonte]

În prealabil postat de zaharia_2009

Sa imi fie cu iertare , dar va ocupati de lucruri cu totul slabe . (I-AUZI !)
Filosofati despre taine nepatrunse inca ale lui Dumnezeu si voiti aici in birtul popular sa le puneti la cale .
Nimeni nu a stiut vreodata in mod explicit lucruri din inima Sfintei treimi .

În prealabil postat de DragosP

Citeşte cu atenţie răspunsul fratelui Zaharia.

Dragi mei! Nu a-ti inteles nimic nici din intrebarile mele, nici din invataturile sfintilor parinti.
Drept urmare, de unde indrazneala de a sfatui pe cineva catre o destinatie ce va ramane necunoscuta?

De Sofian Boghiu ati auzit? Cautati la dansul o smerita incercare de a ne lasa un cuvant despre Sf. Treime. Poate ca astfel veti gasi si un raspuns potrivit pentru Ina, altul decat supunere oarba si fara discernamant.

[DragosP]

Dar a zis cineva că a înţeles ceva?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de leonte

Dragi mei! Nu a-ti inteles nimic nici din intrebarile mele, nici din invataturile sfintilor parinti.
Drept urmare, de unde indrazneala de a sfatui pe cineva catre o destinatie ce va ramane necunoscuta?

De Sofian Boghiu ati auzit? Cautati la dansul o smerita incercare de a ne lasa un cuvant despre Sf. Treime. Poate ca astfel veti gasi si un raspuns potrivit pentru Ina, altul decat supunere oarba si fara discernamant.

Frate Leonte, majoritatea celor de aici au sfatuit-o pe Ina sa se adune asupra studiului deoarece ea este inca eleva si vin examenele cele mai importante de pana acum: BAC-ul si facultatea. De ce omitem asta si ne concentram mai degraba asupra fugii de acasa cu un iubit?...
Oare nu e firesc, apoi, ca fata sa isi asculte parintii si sa nu ii necajeasca acum sau, chiar mai mult, sa le dea o palma care va ramane ca o arsura pe tot destinul ei (si al lor)?
Oare nu este, mai apoi, potrivit sa reflecteze cu seriozitate si sa astepte proba timpului atat pentru a verifica taria sentimentelor cat si pentru a vedea ce se dezvolta din iubirea aceasta? Intrucat sunt multe feluri de iubiri si ele se disting dupa roadelel lor! Unele iubiri surpa destine, oameni, familii intregi. Altele inalta si mantuiesc.

In concluzie, sa fie prea departate acste opinii de ce spui tu insuti: mesajul Sfintilor Parinti si Sfanta Treime? Eu cred ca, dimpotriva, aceste pozitii sunt pe placul lui Dumnezeu. Te rog sa ma ierti daca am spus prapastii si daca te-am necajit.