intamplare adevarata

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Poate nu ar trebui sa ma intreb daca acea intamplare din 2007 a fost de la Dumnezeu sau nu , poate ar trebui sa merg mai departe si sa incerc pe cat posibil sa traiesc asa cum ar trebui s-o faca orice om.Spunea un sfant ca mai fericit decat a vedea pe ingeri este sa-ti vezi pacatele tale.

Cred ca asa ar trebui sa faci, sa dai intamplarea uitarii. Am citit de oameni intelepti si traitori foarte care au ajuns la inselari cumplite din pricina unor asemenea evenimente, ori mai bine zis din pricina raportarii gresite la niste evenimente mai mult sau mai putin asemanatoare.

p.s.: parintii ne povestesc ca asemenea aratari, cand sunt de la Dumnezeu, sunt insotite de pace inefabila, de dragoste nesfarsita pt Dumnezeu si oameni, etc. Deci si daca ar fi sa pornim la o analiza, am avea multe sanse sa ajungem la concluzia ca povestea nu are in spate pe cine trebuie...dar eu cred ca cel mai intelept e sa nu se faca nicio analiza, sa se uite tot, si sa se mearga mai departe cu indeplinirea poruncilor lui Hristos in chip simplu si firesc.

În prealabil postat de VladCat

Cred ca asa ar trebui sa faci, sa dai intamplarea uitarii. Am citit de oameni intelepti si traitori foarte care au ajuns la inselari cumplite din pricina unor asemenea evenimente, ori mai bine zis din pricina raportarii gresite la niste evenimente mai mult sau mai putin asemanatoare.

p.s.: parintii ne povestesc ca asemenea aratari, cand sunt de la Dumnezeu, sunt insotite de pace inefabila, de dragoste nesfarsita pt Dumnezeu si oameni, etc. Deci si daca ar fi sa pornim la o analiza, am avea multe sanse sa ajungem la concluzia ca povestea nu are in spate pe cine trebuie...dar eu cred ca cel mai intelept e sa nu se faca nicio analiza, sa se uite tot, si sa se mearga mai departe cu indeplinirea poruncilor lui Hristos in chip simplu si firesc.

Dap, asa e, m-as putea gandi cum e posibil asa ceva intr-o biserica dar imi aduc aminte ca unui ucenic al parintelui Cleopa, duhurile rele ii aprindeau lumanarile in altar.

mm..n-as vrea sa continuu dar..daca ar fi fost doar o actiune exterioara, cum ar fi aprinderea lumanarilor, un glas, o aparitie,un vis..as fi uitat de mult pana acum.Dar la mine s-a actionat si in interior..si atunci daca ma gandesc ca a fost de la Dzeu sunt in pericol sa ma cred aiurea vreo sfanta iar daca a fost de la cine nu trebuie, sa pic in deznadejde ca nu m-a parasit nici pana acum.Nu vreau sa cred ca impart casa sufletului meu cu un duh rau.
M-am impartasit de atunci, mi s-au citit molitfele sf Vasile si nu s-a schimbat nimic.De vreme ce nu am ajuns sa simt nici acea dragoste nesfarsita pt oameni si Dumnezeu, ma gandesc ca daca a fost de la Dumnezeu, nu a fost o incununare a meritelor mele ci ceva cu scop pedagogic.

Dar cred ca orice ar fi fost, a fost cu stirea si cu voia lui Dumnezeu. Si cum spuneti si dvs, si dna Simona, cea mai importanta e smerenia.Chiar daca nu o sa pot uita...cred ca aveti dreptate, e bine sa nu ma mai gandesc niciodata la asta, sa nu mai analizez..

Si sa merg mai departe, de vreme ce puterea de a alege nu mi-a fost afectata, cu indeplinirea poruncilor lui Hristos.

Am o intrebare pentru tine. Daca vrei imi raspunzi pe thread sau in privat. Ce sti despre deznadejde dpd al ortodoxiei??

În prealabil postat de Crestin_Simona

Am o intrebare pentru tine. Daca vrei imi raspunzi pe thread sau in privat. Ce sti despre deznadejde dpd al ortodoxiei??

Pai...stiu ca definitie ca e pierderea increderii in ajutorul lui Dumnezeu. E starea in care potrivnicul incearca sa te convinga ca nu mai e iertare, scapare, iesire, din pacatele tale, ca nu mai poti face nimic pentru binele tau.

Gresesc?..Sau stiu insuficient?

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Pai...stiu ca definitie ca e pierderea increderii in ajutorul lui Dumnezeu. E starea in care potrivnicul incearca sa te convinga ca nu mai e iertare, scapare, iesire, din pacatele tale, ca nu mai poti face nimic pentru binele tau.

Gresesc?..Sau stiu insuficient?

Te-am intreabat pentru ca odata eram tare, tare deznadajduita. De fapt eram tot timpul dar nu stiam eu. credeam ca asa trebuie sa fie pana cand am dat despre tamaduirea deznadejdii de J C Larchet. Se spune ca si doar o simpla lecturare, te poate vindeca de aceasta. Dar si mai mult de atat (asta in cazul in care nu sti de aceste lucruri) iti vei gasi locul, dar te voi lasa pe tine sa descoperi asta!
http://ro.scribd.com/doc/56583784/Te...Cloude-Larchet
Doamne ajuta!

În prealabil postat de Crestin_Simona

Te-am intreabat pentru ca odata eram tare, tare deznadajduita. De fapt eram tot timpul dar nu stiam eu. credeam ca asa trebuie sa fie pana cand am dat despre tamaduirea deznadejdii de J C Larchet. Se spune ca si doar o simpla lecturare, te poate vindeca de aceasta. Dar si mai mult de atat (asta in cazul in care nu sti de aceste lucruri) iti vei gasi locul, dar te voi lasa pe tine sa descoperi asta!
http://ro.scribd.com/doc/56583784/Te...Cloude-Larchet
Doamne ajuta!

Multumesc mult, cand o sa am mai mult timp liber o sa incerc sa citesc cartea, nu am citit-o pana acum. Din pacate, :) la mine devenise mai grav...prin 2011 ma chinuiau teribil gandurile la sinucidere, nimic nu ma ajuta,nici maslul, nici duhovnicul..nimic.. am avut doua mici tentative cu medicamente..dupa care ai mei m-au dus la psihiatru...ce m-a ajutat a fost o internare intr-o statiune montana,o luna; oamenii de acolo, intalnirea cu alti oameni care au avut si ei probleme...si nu ma refer la boli grave mentale.. mersul in grup la biserica, iesirile in aer liber..sedintele de terapie psihologica..m-au ajutat sa imi revin. In prezent, slava Domnului, sunt pe pozitie, nu mai am acele ganduri..desi nu sunt 100% dupa opinia medicului, vindecata de depresie...dar am trecut de punctul critic..si sper, il rog pe Dumnezeu, sa nu se mai intoarca.

Doamne ajuta!

Multumesc frumos pentru gandul tau bun. (nu e nevoie sa folosesti pluralul de politete, avem varste apropiate)

Intr-adevar ceea ce mi-ai zis tu acuma, am citit mai demult la parintele Porfirie, dar stii cum e: uneori avem nevoie sa ni se spuna de mai multe ori pana intelegem :)...
...spunea deci parintele ca pentru ca Dumnezeu sa ne daruiasca autentica rugaciune (vorbirea cu el, contemplarea lui...), e nevoie sa gaseasca in noi anumite temeiuri: smerenie si dragoste...
...iar smerenia si dragostea (diferite masuri ale lor) le primim pazind poruncile si lepadandu-ne de patimi...
...in ceea ce priveste pazirea poruncilor, faza e, ca tot prin rugaciune le pazesti din cate am citit eu: adica vine unul si te injura din senin si tie vine sa ii spargi capul dar spui in gand „Doamne vindeca-ma de lipsa mea de iubire” sau altceva si Dumnezeu te ajuta; despre lepadarea de patimi zice cuviosul ca nu trebuie sa le bagam in seama ci sa le dispretuim si sa ne daruim cu bucurie(am ingrosat fiindca el insista enorm pe treaba asta) citirii imnelor, scrierilor parintilor, Scripturii...desigur cand vine vorba de dobandirea smereniei toti parintii, inclusiv el, accentueaza cel mai mult pe a intra in taina ascultarii...

apropos de rugaciune, in caz ca nu o stii deja, cred ca iti va placea asta: http://www.youtube.com/watch?v=meDQRx4LHas

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Multumesc mult, cand o sa am mai mult timp liber o sa incerc sa citesc cartea, nu am citit-o pana acum. Din pacate, :) la mine devenise mai grav...prin 2011 ma chinuiau teribil gandurile la sinucidere, nimic nu ma ajuta,nici maslul, nici duhovnicul..nimic.. am avut doua mici tentative cu medicamente..dupa care ai mei m-au dus la psihiatru...ce m-a ajutat a fost o internare intr-o statiune montana,o luna; oamenii de acolo, intalnirea cu alti oameni care au avut si ei probleme...si nu ma refer la boli grave mentale.. mersul in grup la biserica, iesirile in aer liber..sedintele de terapie psihologica..m-au ajutat sa imi revin. In prezent, slava Domnului, sunt pe pozitie, nu mai am acele ganduri..desi nu sunt 100% dupa opinia medicului, vindecata de depresie...dar am trecut de punctul critic..si sper, il rog pe Dumnezeu, sa nu se mai intoarca.

Doamne ajuta!

Tocmai pentru a preintampina o recadere trebuie sa te vindeci cu adevarat! Ocupandu-ne doar de tratamentul simptomelor si netratand boala in fond nu faci decat sa reiei un ciclu vicios. Nu vreau sa te speri dar daca chiar vrei sa te insanatosesti, remediul tau este aici:

http://ro.scribd.com/doc/56583784/Te...Cloude-Larchet

Mai exact Tristeta: pg 158-167 si Tamaduirea tristetii: pg.501-521

29 de pagini versus recidiva!!!

În prealabil postat de alecsandra_ldc

... Din pacate, :) la mine devenise mai grav...prin 2011 ma chinuiau teribil gandurile la sinucidere, nimic nu ma ajuta,nici maslul, nici duhovnicul..nimic...

...dar am trecut de punctul critic..si sper, il rog pe Dumnezeu, sa nu se mai intoarca.

Doamne ajuta!

Cat de tare gresesti! Tocmai ca ai ajuns la un tratament de specialitate in prima faza.
Iar revenire ta la viata a fost posibila doar datorita slujbelor si a rugaciunilor duhovnicului tau!

Odata trecuta cu bine, drumul tau te-a adus aici pentru vindecare complecta!
Doamne ajuta!

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Dap, asa e, m-as putea gandi cum e posibil asa ceva intr-o biserica dar imi aduc aminte ca unui ucenic al parintelui Cleopa, duhurile rele ii aprindeau lumanarile in altar.

mm..n-as vrea sa continuu dar..daca ar fi fost doar o actiune exterioara, cum ar fi aprinderea lumanarilor, un glas, o aparitie,un vis..as fi uitat de mult pana acum.Dar la mine s-a actionat si in interior..si atunci daca ma gandesc ca a fost de la Dzeu sunt in pericol sa ma cred aiurea vreo sfanta iar daca a fost de la cine nu trebuie, sa pic in deznadejde ca nu m-a parasit nici pana acum.Nu vreau sa cred ca impart casa sufletului meu cu un duh rau.
M-am impartasit de atunci, mi s-au citit molitfele sf Vasile si nu s-a schimbat nimic.De vreme ce nu am ajuns sa simt nici acea dragoste nesfarsita pt oameni si Dumnezeu, ma gandesc ca daca a fost de la Dumnezeu, nu a fost o incununare a meritelor mele ci ceva cu scop pedagogic.

Dar cred ca orice ar fi fost, a fost cu stirea si cu voia lui Dumnezeu. Si cum spuneti si dvs, si dna Simona, cea mai importanta e smerenia.Chiar daca nu o sa pot uita...cred ca aveti dreptate, e bine sa nu ma mai gandesc niciodata la asta, sa nu mai analizez..

Si sa merg mai departe, de vreme ce puterea de a alege nu mi-a fost afectata, cu indeplinirea poruncilor lui Hristos.

Pe cat posibil, imi imaginez ca nu e chiar asa usor de uitat/ignorat treaba respectiva, dat fiind faptul ca a fost si schimbarea interioara de care vorbesti. Una e sa dai un sfat de tipul „trebuie sa uiti/ignori” si alta e sa fi trecut prin asa ceva si sa trebuiasca sa pui astfel de sfaturi in practica :)...dar sincer altceva nu vad ce ai putea face, si, cum spuneai si tu, pe noi ne paste tot timpul pericolul de a ne inchipui imbunatatiti...chiar citeam aseara o scrisoare de-a lui Amvrosie de la Optina care le scria unor ucenici ca prin ravna lor la rugaciune au intaratat pe vrajmasul dar ca neavand, pe langa dragostea de rugaciune, smerenia necesara, au pornit o lupta pe care nu o pot duce si ca atare sunt chinuiti fara sa prea faca vre-un progres duhovnicesc. M-a cam izbit pasajul respectiv fiindca s-a potrivit perfect starii mele pt ca si eu incerc sa ma rog mult dar progrese in viata duhovniceasca nu prea fac...deci pana la urma e esential, tot cei de la Optina spuneau, sa avem la rugaciune trairea vamesului, traire fara de care lui Dumnezeu nu ii sunt placute rugaciunile noastre.
Oricum tu pari a cunoaste deja importanta acestora asa ca sunt sigur ca Dumnezeu le va impaca pe toate la momentul potrivit. Vorba parintelui: „Rabdare , rabdare, rabdare, rabdare...și cand om simti ca s-a gatat: rabdare, rabdare, rabdare” :)