Alternativa la cardurile de sanatate cu cip

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de podolski_2

Exista 4 categorii de atitudini ale oamenilor in legatura cu acest subiect al cipurilor implantate:

Categoria 1: nu-i pasa.

Categoria 2: sunt cei pro tot - pro lex, pro ecumesnism, pro tv, pro cip, pro cinema, pro incinerare, pro psihologie, pro energii, pro pro pro. la ei totul e pro. acestia sunt "liberalii" ortodocsi.

Categoria 3: este a celor care au credinta afectata doar de una din patimile de mai sus, cu afectare dogmatica mai grava sau nu. Dar la acestia argumentul final si incontestabil este ca trebuie sa ne ocupam de pacatele proprii, sa nu ne intereseze ce se intampla in jurul nostru. Deci trebuie sa ne vedem de viata duhovniceasca, linistiti, sa ne pastram comuniunea zilnica cu Dumnezeu ( ei vb in general de parca chiar ar face-o. :)) adik daca nu i-ai cunoaste, chiar i-ai crede: -bah, astia chiar se ocupa cu trairea lor interioara.) Desigur in timpul cand nu isi barfesc , rad sau isi critica prietenii, sunt dominati de lene, superficialitate si de ura.

Trecand peste asta, aceasta categorie de oameni este importanta, pt ca desi isi aduleaza episcopii si patriarhul, sunt loviti brusc de o amnezie cand vine vb de faptele istoriei:

- uita ca increderea in episcopi si patriarhi nu e oarba, iar pe noi romanii, aceasta ne-a rupt de un calendar vechi pe care stim sa il lepadam, dar pe care stim sa il adoptam cand vine Sf. Lumina la Inviere

- uita ca Sf. Vasile a luat apararea credintei, si ca ortodoxia nu inseamna DOAR traire interioara

["Văzînd fericitul Vasile o primejdie ca aceea a Sfintei Biserici, şi cinstind mai mult trebuinţa cea de obşte, decît viaţa pustnicească, a lăsat singurătatea şi a venit în Cezareea, unde foarte mult a lucrat cu cuvîntul şi cu scrisul, curăţind credinţa cea dreaptă de eresuri." ] ,

ca presupune marturisire si apararea credintei. Isi aduc foarte bine aminte insa, ca a fost mustrat si aruncat in puscarie pt palma data ereticului, dar iarasi, ii loveste amnezia si nu isi aduc aminte cum a fost scos. Cum inainte i-au fost luate hainele de Arhiepiscop si Sf. Scriptura ca simbol al "functiei" sale, si dupa ce a fost eliberat, a fost gasit cu ele, daruite de Mantuitorul si Maica Domnului, pt ca fapta lui, nu numai ca nu era de mustrat, dar era de laudat.
Nu stiu cum se face ca aceasta categorie acorda o asa mare atentie trairii interioare si vietii duhovnicesti, dar sar mereu peste viata Sfantului Vasile. uita...

- uita sa citeasca si viata Sfantului Maxim Marturisiturul, care era torturat , TORTURAT, batut de monahi, de preoti scuipat , ca sa se uneasca cu roma (desigur, pt "pacea mondiala" - ca si ecumenisti si procipisti de azi), dar acesta spre diferenta de lasii vremilor noastre, si-a aparat credinta ortodoxa si a biruit pe diavol. un fleac...

Deci pe final categoria 3 este numita de mine: catogoria uitucilor, dar nu uitucilor inconstienti, ci uitucilor CONSTIENTI.


Categoria 4: Sunt cei care se opun cipurilor implantate in Templul lui Dumnezeu, vor sa marturiseasca, dar ca orice marturisire, este mai greu decat citeau in carti si vedeau in filme. Mucenicia, prigoana e mult mai grea atunci cand e traita pe pielea lor sau a copiilor lor. Au si ei patimi cu carul, dar cand vine vb de credinta, macar atat, daca restul virtutilor nu le au. Nu stiu cum ii mai suporta si pe acestia Dumnezeu.

ce intuitie ai!!!

chiar azi citeam pe scribd ceva din Psihologia minciunii scrisa de dr. Scott Peck si constat cat de puternic e subconstientul uman in a-si gasi justificari la ceea ce numeai in precedenta postare "trairea interioara duhovniceasca" si acel "stati linistiti, nu se intampla nimic":

Nu pacatul in sine ii caracterizeaza pe oamenii rai, ci mai degraba subtilitatea, persistenta si consecventa pacatelor lor. Aceasta pentru ca defectul central al raului nu este pacatul, ci refuzul de a-l recunoaste.

Pacatul este o minciuna si o tradare fata de propria constiinta. Insa exista, cu toate acestea, si oamenii numiti prin excelenta “rai“, “oameni ai minciunii“, caracterizati de o consecventa in a face rau (uneori ascuns, subtil) celorlalti.

Admiterea propriei rautati este un proces neplacut, stanjenitor, dureros si presupune curajul de “a nu-ti face pe plac tie insuti“.... Devenirea unei persoane ca “om al minciunii” il impinge in directia unui narcisism puternic, avand la baza o incrancenare in auto-protejarea sinelui, in dorinta de a nu suferi nimic, de a nu iesi din desfatarea perfectei imagini de sine.

exemplu: un copil intreaba pe tatal sau "Tata, de ce-ai facut-o pe bunica <javra>?‘ ‘Ti-am spus sa nu ma superi!’ – se rasteste tatal. ‘Acum o sa-ti primesti pedeapsa. Am sa te invat sa nu mai folosesti un limbaj atat de urat, am sa-ti spal gura cu sapun. Poate asta te va invata sa vorbesti cum trebuie si sa-ti tii gura inchisa cand ti se spune‘. Imbrancindu-l pe copil pana in baie, tatal ii aplica pedeapsa mentionata. Raul a fost comis in numele ‘cuvenitei discipline’“!!!!

si cu cate forme subtile de manipulare nu suntem obligati sa ne confruntam zi de zi!!!
a fi crestin si a fi credincios sunt clar doua notiuni distincte si ca expresie si ca exemplu personal!!
Biserica nu e o cladire de caramida, biserica se construieste pe inima credinciosilor ei!
si din nefericire noi o daramam prin felul cum ne comportam unii cu altii... iar cuvintele de aici ne reflecta viata reala!
mi-am amintit citind toate rautatile ce s-au spus (unii chiar tind sa devina carturarii din Vechiul Testament prin etalarea cunostintelor teologice) de povestea cu lingurile lungi... cred ca o stiti foarte bine.... dar ce greu e cu practica!!

Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus: Doamne, as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul.
A fost condus omul catre doua usi. A deschis una dintre usi si a privit inauntru. In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda. Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa. Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati.. Tineau linguri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel putea ajunge la vas pentru a le umple cu tocana; dar din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.. Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor.
Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul".
Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa. Arata la fel ca si prima. Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasagura apa. Oamenii de la masa aveau acelasi gen de linguri, dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei. Omul pios a spus: "nu inteleg". "Este foarte simplu", a spus Dumnezeu... "Este nevoie insa de abilitate. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ceceilalti se gandeau doar la ei insisi....

Iata adevarata simplitate a mintii omului... a acelui cuvant din Fericiri : Fericiti cei saraci cu duhul... saraci cu duhul rautatii si al minciunii!! Ce departe suntem de aceasta simplitate!