Beletristica ortodoxă

[sophia]

Marturisesc eu ca notiunea este cam neclara si ar trebui sa definiti ce numiti voi beletristica ortodoxa:
- lucrari cu subiect religios, scrise de autori laici in spirit literar
- lucrari literare care sunt scrise in spirit ortodox (cuminti)

Ca sa exemplificam:
Tocmai citesc Creanga de Aur a lui Sadoveanu. O consider beletristica ortodoxa pentru ca are continut religios ortodox, fara insa a fi scriere bisericeasca.
Mai exista scrierile despre Bizant ale lui Charles Diehl (Teodora, imparateasa Bizantului, Figuri bizantine).
Sadoveanu mai are lucrari cu elemente religioase. Imi scapa acum.
Agarbiceanu a scris povestiri cu caracter religios ortodox.

[leonte]

În prealabil postat de sophia

Imi scapa acum.
Agarbiceanu a scris povestiri cu caracter religios ortodox.

Agarbiceanu a scris o nuvela fabuloasa. Din cate am frunzarit pe langa persoana sa, am auzit ca ar fi cochetat cu exercitiul vietii monahale.
Nuvela despre care spun se numeste Pustnicul si ucenicul lui. Este hipnotizanta, dar daca nu sunteti casatoriti, va sfatuiesc sa nu o cititi. Altminteri are sa va bata gandul ca vietuirea de tip pateric, descrisa acolo, chiar exista in schiturile din zilele noastre.

Sunt tare curios sa aflu parerile celor ce au citit nuvela despre "canonul cel mare" al pustnicului.

[andrei25]

"Audienta la un demon mut" - Savatie Bastovoi. O carte interesanta.

[Mosh-Neagu]

Multumesc Sophia, Leonte si Andrei pentru recomandari, dar si celorlalti de la care m-am mai inspirat in cautarile mele. La sugestiile voastre, tocmai mi-am salvat in fisier pdf, "Pustnicul si ucenicul sau" si "Audienta la un demon mut", urmand sa ma ocup de ele cat de curand posibil. Acum (iata, este trecut de 02.00) abia am incheiat lecturarea vietii Sfantului Antonie cel Mare, care m-a uimit cu totul. Auzisem multe despre acest mare sfant facator de minuni, dar n-am stiut ca a avut o minte atat de sclipitoare. Poate nici acum n-as fi citit, daca prezenta lui in calendar nu mi-ar fi starnit dintr-o dat un mare interes. Astazi se cuvine a-l cauta mai cu sarguinta, fiindca este unul dintre cei mai mari ostenitori ai cetei Mantuitorului Hristos, care a facut multe minuni in timpul vietii (de fapt el niciodata nu-si insusea faptele ca fiind ale lui, ci ii punea pe rugatori sa plece de la el si sa se roage ei singuri, iar daca au credinta, li se va implini orice! Ceea ce se intampla de fiecare data, fara exceptie...), ca sa nu mai vorbim de minunile savarsite de-atatea sute de ani incoace, si carora stau matrurie poate mii de confesiuni ale celor care s-au bucurat de ele! Cei ce vor sa citeasca viata lui, mai in detaliu, asa cum am facut-o si eu, o puteti afla aici si va asigur ca mare castig veti avea in sufletele voastre!
Doamne-ajuta si lectura placuta!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de leonte

Agarbiceanu a scris o nuvela fabuloasa. Din cate am frunzarit pe langa persoana sa, am auzit ca ar fi cochetat cu exercitiul vietii monahale.
Nuvela despre care spun se numeste Pustnicul si ucenicul lui. Este hipnotizanta, dar daca nu sunteti casatoriti, va sfatuiesc sa nu o cititi. Altminteri are sa va bata gandul ca vietuirea de tip pateric, descrisa acolo, chiar exista in schiturile din zilele noastre.

Sunt tare curios sa aflu parerile celor ce au citit nuvela despre "canonul cel mare" al pustnicului.

In aceasta minunata poveste (despre care scriu din amintiri, intrucat am citit-o acum 2-3 ani, cu mare bucurie si uimire intrucat nu banuiam ca Agarbiceanu a fost daruit cu asemenea har), am gasit argumentele pentru viata in familie si in societate: tanarul care ravneste la viata pustniceasca este indrumat pas cu pas catre reintoarcerea acasa si, dupa cum reiese din povestire, asa se si intampla, spre Slava lui Dumnezeu. Apoi el devine un indrumator crestin la curtea lui Voda, dind pilda propriei conduite in lume ("asa sa straluceasca lumina voastra..."), si abia in ultimii ani ai vietii, dupa savarsirea lucrarii lui in lume, iata-l in fine si batran monah...
Ce viata sfanta duce in lume crestinul nostru! Si ce inseamna pentru vremuri de mare ispita/incercari sa aiba omul un povatuitor incercat, un om al lui Dumnezeu!...
Povestea imi pare cu totul extraordinara (de fapt, cum altfel sunt oare marturiile duhovnicesti veritabile?), fiind descrise acolo cu maiestrie scriitoriceasca o multime din itele luptelor sufletesti si duhovnicesti ale omului incercat de ispite, precum si dialogul autentic dintre duhovnicul priceput si fiul sau...
Iar portretele traitorilor crestini (pustnicul, parintele duhovnic al pustnicului) sunt cu adevarat minunate! Precum si relatiile duhovnicesti dintre acei oameni sfinti.


P.S. Canonul cel Mare al pustnicului mi se pare actul reluarii, mai intai, a dependentei totale a pustnicului fata de Dumnezeu. Pe stancile acelea (unde de fapt chiar tanarul e pe punctul de a-si pierde viata si intalneste pentru prima data glasul inconfundabil al constiintei) pustnicul se leapada de sine, de orice nadejde si parere de sine si se abandoneaza cu toata fiinta Proniei lui Dumnezeu. El se re-intregeste astfel, de fiece data cand simte ca puterile duhovnicesti i se cam vlaguiesc... Asa mi s-a parut mie...:)

[Solveig]

Jutabel ben Eber - roman scris de Olga Greceanu; inchipuie viata si procesele interioare ale unui fariseu care a semnat condamnarea la moarte a Mantuitorului. Fara sa pretinda un stil literar pretentios, are darul de a te transpune in acele vremuri. Se citeste pe nerasuflate.

[leonte]

În prealabil postat de Solveig

Jutabel ben Eber - roman scris de Olga Greceanu; inchipuie viata si procesele interioare ale unui fariseu care a semnat condamnarea la moarte a Mantuitorului. Fara sa pretinda un stil literar pretentios, are darul de a te transpune in acele vremuri. Se citeste pe nerasuflate.

Oho!!!
Multumesc. Chiar aveam nevoie pentru un proiect al meu sa citesc ceva monografie despre acele vremuri. Daca mai stie cineva si altele, care sa surprinda obiceiurile si folclorul laic al acelor vremuri, v-as fi recunoscator...

[glykys]

În prealabil postat de leonte

Oho!!!
Multumesc. Chiar aveam nevoie pentru un proiect al meu sa citesc ceva monografie despre acele vremuri. Daca mai stie cineva si altele, care sa surprinda obiceiurile si folclorul laic al acelor vremuri, v-as fi recunoscator...

Cred ca poti incerca si "Eu, Claudius, Zeul", de R. Graves, in traducerea lui N. Steinhardt, pe la sfarsitul anjilor 70. e jurnalul imparatului Claudius, reabilitat, care descrie, cu multa luciditate si autoironie cum a ajuns la domnie, evenimentele din perioada aceasta, printre care si Irod Antippa, multe reflectii despre conditia umana... Din ce imi aduc eu aminte, are multe pagini despre Irod Antippa, situatia politica si mentalitatile din Palestina.

Atentie insa la astfel de romane istorice de popularizare, pentru ca, la un moment dat, risti foarte tare sa nu mai stii unde este granita dintre fictiune si real! Nu sunt nicidecum surse stiintifice de informare. Dar daca ai un proiect despre reprezantari literare / artistice ale vremurilor acelora, e OK.

Uite, o carte stiintifica e cea a lui Oisteanu, "Imaginea evreului in cultura romana". Poate te ajuta si te trimite pe niste piste.

[STEPHAN]

În prealabil postat de sophia

Marturisesc eu ca notiunea este cam neclara si ar trebui sa definiti ce numiti voi beletristica ortodoxa:
- lucrari cu subiect religios, scrise de autori laici in spirit literar
- lucrari literare care sunt scrise in spirit ortodox (cuminti)

Ca sa exemplificam:
Tocmai citesc Creanga de Aur a lui Sadoveanu. O consider beletristica ortodoxa pentru ca are continut religios ortodox, fara insa a fi scriere bisericeasca.
Mai exista scrierile despre Bizant ale lui Charles Diehl (Teodora, imparateasa Bizantului, Figuri bizantine).
Sadoveanu mai are lucrari cu elemente religioase. Imi scapa acum.
Agarbiceanu a scris povestiri cu caracter religios ortodox.

Când am scris "beletristică ortodoxă"( cred că nu am ales un nume foarte inspirat pt. scopul ce mi l-am propus) nu am intenţionat să afirm o nouă specie literară sau ceva de genul acesta, ci doar am vrut să o delimitez de foarte bogata ( numeric ) literatură neoprotestantă. Ceea ce m-a determinat să iniţiez acest topic este de fapt, o neputinţă : trăim într-o societate atât de îndepărtată de valorile creştine, încât este greu şi să îţi imaginezi ce este un creştin, sau cum ar trebui să fie un creştin în epoca noastră . De multe ori mi-am pus întrebarea : Cum este un şofer, un bucătar, un medic creştin ( sau cum ar trebui să fie ) în sec. XXI ? Pentru că din nefericire, în general, un creştin este înţeles astăzi ca fiind un om ca oricare altul, care "practică" duminica un ritual. În situaţiile concrete ale vieţii însă, el reacţionează ca oricare alt om, fiind cel mult un personaj moral. Şi dacă ar fi să mă exprim în categoriile literare mă interesa beletristica de tip realist, nu romantic ( personaje excepţionale în împrejurări excepţionale ), adică omul "obişnuit" aşa cum este el, cu neputinţe, slăbiciuni, egoisme... dar şi cu biruinţe ... În sensul acesta mi s-a părut că există un gol în literatura noastră.