Drumul spre calugarie

Multi si-au descoperit chemarea spre viata monahala dupa multe cautari si incercari ale vietii. Au optat in deplina cunostinta de cauza spre aceasta cale de mantuire si au sfintit ei insisi locul, nu au cautat sa gaseasca sfintenia doar la altii. Exemplu:

http://www.fericiticeiprigoniti.net/...gului-romanesc

[leonte]

În prealabil postat de antoniap

...
au sfintit ei insisi locul, nu au cautat sa gaseasca sfintenia doar la altii. Exemplu:

Sunt foarte multe astfel de exemple si ele incep imediat dupa Edictul de la Milan, iar Patericul Egiptean este o veche marturire in acest sens. Diferenta dintre sfintii patericului si ierarhii contemporani ai Imperiului Bizantin (sau ce a mai ramas din el), consta in felul de a pune problema. Iata un exemplu antagonic de abordare a problemei mantuirii:

sec IV -> "Toti se vor mantui, eu singur voi pieri."
Sec XX-XXI -> "Toti ceilalti vor pieri, doar noi ne vom mantui."

[zaharia_2009]

În prealabil postat de leonte

Sunt foarte multe astfel de exemple si ele incep imediat dupa Edictul de la Milan, iar Patericul Egiptean este o veche marturire in acest sens. Diferenta dintre sfintii patericului si ierarhii contemporani ai Imperiului Bizantin (sau ce a mai ramas din el), consta in felul de a pune problema. Iata un exemplu antagonic de abordare a problemei mantuirii:

sec IV -> "Toti se vor mantui, eu singur voi pieri."
Sec XX-XXI -> "Toti ceilalti vor pieri, doar noi ne vom mantui."

Da, da, bine zis !
Dar vedeti, atunci oamenii se nevoiau, si se nevoiau cu devarat si cu indestulul . Nu degeaba spuneau , sau altfel spus , nu o ziceau metafioric, ca atunci cind adorm merg la odihna .
Noi, cei ai zilelor acestea suntem satui de odihna .
Adica nevointa aceasta a noastra nu este nevointa.

Imi aduc aminte de bunicii ardeleni (desi nu sunt ai secolului IV) ca se sculau la 04.30 dimineata, se spalau si pt. 15-20 de minute se puneau in genunchi la rugaciune .
La ora 05.00 isi trezeau copii (chiar daca la ora 02.00 se intorsesera de la hora , de la joc ; bunica chiar spunea : cine-i om noaptea , trebuie sa fie si ziua !) iar cit acestia se spalau si se trezeau putin ei injugau boii sau caii , pregateau uneltele agricole , puneau merinde in cos si pe la 05.30 porneau la locul pe care trebuia lucrat.
In timpul lucrului faceau pauze si mese iar sera la ora 19.00 plecau de la cimp spre casa .
Ajungeau , rinduiau animalele, se spalau, mincau si fiecare pina pe la 21.30-22.00 faceu cite ceva , dupa care se culcau .
Asa era vara si si iarna , cu munci specifice .
Sigur , se tinea cont de copii mai mari si mai mici, de faptul daca erau in timpul scolii sau nu , de ziua de facut pine , de ziua de facut curatenie generala saptaminala si in functie de toate acestea mai ramineau pe acasa cite cineva .
Multa vreme nu mi-am vazut bunicii decit dimineata ca se rugau (miscarea din casa, desi discreta, ma mai trezea) dar cind m-am facut mai marisor (cred ca eram in clasa a IX sau a X-a) mi-am surprins buna in toiul noptii in genunchi plingind la icoana si rugindu-se .
Cind am terminat liceul am indrasnit si am intrebat cind si cum se rugau ei .
Mi-a spus .
De atunci mi-am vazut buna cu alti ochi , cu total alti ochi .
Eu credeam ca daca nu o vad sau daca nu pomeneste cu voce tare in tot ceasul de Dumnezeu , nu se roaga .
Lucrurile erau total altfel decit le credeam eu !

Acum , in zilele de astazi imi intreb verii care cum se ocupa cu mintuirea .
Totul este chiar simbolic .
Pt. ca noi suntem fiinte ocupate , f. mult ocupate, iar treaba preotuilor este sa se roage pt. lumea intreaga .
M-am si mirat de unde gindesc ei astfel cind cu totii am germinat in aceiasi pepiniera.

De aceea iti dau dreptate in ceea ce afirmi !

[rainrainbow]

În prealabil postat de zaharia_2009

Da, da, bine zis !
Dar vedeti, atunci oamenii se nevoiau, si se nevoiau cu devarat si cu indestulul . Nu degeaba spuneau , sau altfel spus , nu o ziceau metafioric, ca atunci cind adorm merg la odihna .
Noi, cei ai zilelor acestea suntem satui de odihna .
Adica nevointa aceasta a noastra nu este nevointa.

Imi aduc aminte de bunicii ardeleni (desi nu sunt ai secolului IV) ca se sculau la 04.30 dimineata, se spalau si pt. 15-20 de minute se puneau in genunchi la rugaciune .
La ora 05.00 isi trezeau copii (chiar daca la ora 02.00 se intorsesera de la hora , de la joc ; bunica chiar spunea : cine-i om noaptea , trebuie sa fie si ziua !) iar cit acestia se spalau si se trezeau putin ei injugau boii sau caii , pregateau uneltele agricole , puneau merinde in cos si pe la 05.30 porneau la locul pe care trebuia lucrat.
In timpul lucrului faceau pauze si mese iar sera la ora 19.00 plecau de la cimp spre casa .
Ajungeau , rinduiau animalele, se spalau, mincau si fiecare pina pe la 21.30-22.00 faceu cite ceva , dupa care se culcau .
Asa era vara si si iarna , cu munci specifice .
Sigur , se tinea cont de copii mai mari si mai mici, de faptul daca erau in timpul scolii sau nu , de ziua de facut pine , de ziua de facut curatenie generala saptaminala si in functie de toate acestea mai ramineau pe acasa cite cineva .
Multa vreme nu mi-am vazut bunicii decit dimineata ca se rugau (miscarea din casa, desi discreta, ma mai trezea) dar cind m-am facut mai marisor (cred ca eram in clasa a IX sau a X-a) mi-am surprins buna in toiul noptii in genunchi plingind la icoana si rugindu-se .
Cind am terminat liceul am indrasnit si am intrebat cind si cum se rugau ei .
Mi-a spus .
De atunci mi-am vazut buna cu alti ochi , cu total alti ochi .
Eu credeam ca daca nu o vad sau daca nu pomeneste cu voce tare in tot ceasul de Dumnezeu , nu se roaga .
Lucrurile erau total altfel decit le credeam eu !

Acum , in zilele de astazi imi intreb verii care cum se ocupa cu mintuirea .
Totul este chiar simbolic .
Pt. ca noi suntem fiinte ocupate , f. mult ocupate, iar treaba preotuilor este sa se roage pt. lumea intreaga .
M-am si mirat de unde gindesc ei astfel cind cu totii am germinat in aceiasi pepiniera.

De aceea iti dau dreptate in ceea ce afirmi !

adevarul e ca totul se merge si dupa o buna organizare.

[zaharia_2009]

Greseala der postare !!

În prealabil postat de leonte

Sunt foarte multe astfel de exemple si ele incep imediat dupa Edictul de la Milan, iar Patericul Egiptean este o veche marturire in acest sens. Diferenta dintre sfintii patericului si ierarhii contemporani ai Imperiului Bizantin (sau ce a mai ramas din el), consta in felul de a pune problema. Iata un exemplu antagonic de abordare a problemei mantuirii:

sec IV -> "Toti se vor mantui, eu singur voi pieri."
Sec XX-XXI -> "Toti ceilalti vor pieri, doar noi ne vom mantui."

Eu n-as generaliza. Cand spun asta, ma refer la cei sfintii veacurilor din urma, la sfantul Nectarie, la Sfantul Siluan Athonitul, la Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, la Sfintii Inchisorilor. Duhul Sfant e acelasi. Acum ca si atunci, Duhul Sfant Duhul Sfant coboara doar in inimile smerite. Iar mesajul transmis Sfantului Siluan Athonitul ne incredinteaza inca o data ca Acela Care S-a nascut intr-o pestera saraca ne vrea smeriti si acum:

,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!"

http://www.scribd.com/doc/51782409/S...adul-Smereniei

Mandria a fost si este dusmanul mantuirii noastre, asa cum reiese si din aceasta minunata carte.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de antoniap

Eu n-as generaliza. Cand spun asta, ma refer la cei sfintii veacurilor din urma, la sfantul Nectarie, la Sfantul Siluan Athonitul, la Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, la Sfintii Inchisorilor. Duhul Sfant e acelasi. Acum ca si atunci, Duhul Sfant Duhul Sfant coboara doar in inimile smerite. Iar mesajul transmis Sfantului Siluan Athonitul ne incredinteaza inca o data ca Acela Care S-a nascut intr-o pestera saraca ne vrea smeriti si acum:

,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!"

http://www.scribd.com/doc/51782409/S...adul-Smereniei

Mandria a fost si este dusmanul mantuirii noastre, asa cum reiese si din aceasta minunata carte.

Eu cred ca Zaharia a venit in completarea celor spuse de Leonte, intr-un mod extrem de convingator. Nici macar de o generalizare nu e vorba, fiindca daca privim si statistic si stiintific si teoretic si indiferent cum, lumea de astazi s-a indepartat de credinta. Adica parerea lumii ar fi ca este pe metereze, dar citind cu atentie mesajul fratelui Zaharia, vom intelege ca ne scaldam cu totii intr-o comoditate extrem de nociva pentru suflet, si n-am renunta la tabieturile noastre nici in ruptul capului. Cine se mai scoala cu noaptea-n cap, ca sa aiba timp sa ofere o jumatate de ora rugaciunilor de dimineata? Cine le mai pune pe toate de peste zi, in grija lui Dumnezeu, ostenindu-se dupa puteri, fara sminteala in suflet? (Astazi fiecare viseaza sa-I dea Dumnezeu - in mod gratuit, desigur - palate, putere asupra celorlalti si cat mai multe averi, chiar daca initial a plecat de la o rugaminte mica, mica, mica!!!). Cine isi mai face rugaciunile de seara, asa cum le faceau strabunii nostri, renuntand la filmul atat de profund si sensibil, care ne-a stors un lighean de lacrimi?... Iar daca mai spun si de sculatul in miez de noapte pentru rugaciune, o sa ziceti ca m-am scrintit d-abinelea... Si totusi multi dintre parintii si strabunii nostri o faceau, fara sa-i fi numit cineva scrintiti, fanatici sau habotnici!
Citesc de ieri, la recomandarea cuiva de pe forum, o carte in fisier pdf scrisa de Ion Agarbiceanu: "Pustnicul si ucenicul sau". Bine a zis fratele Leonte (mi se pare), ca este hipnotizanta! Aceasta este beletristica pe care mi-ar fi placut tare mult s-o citesc in tinerete... In mod ciudat, multe lucruri mi s-au luminat, desi astfel de amanunte gaseam cam peste tot in vietile sfintilor, dar aici este pusa problema in asa fel incat sa modifice structural imaginea omului despre viata. Atat de mult mi-a placut (mai am cateva pagini) incat am imprimat-o sa le-o dau si baietilor mei s-o citeasca. Nu pentru a le starni interesul pentru pustnicie, ci pentru a intelege mai bine cea dintai lege a omului: munca! Si cea de-a doua: smerenia.
Daca incercam sa vorbim doar de vietile sfintilor, ne descoperim dintr-o data in afara gardului. Unii si-au dorit o astfel de viata, altii le-a dat-o Dumnezeu (prin inchisori). Daca stam stramb si judecam drept, intelegem si noi ca necazurile ne pot intelepti si sfinti, pe cand bogatia mult prea rar face casa buna cu smerenia. Iar cand spun bogatie, nu ma refer neaparat la averi, ci la acea bogatie care se numeste comoditate, cand stam cocotati in varful patului la o "telenovea", cu cafeluta si tigarica in mana, in timp ce masina de spalat isi face treaba, aragazul este "la foc mic", n-are nevoie de lemne sparte, congelatorul e ticsit de carne, facuta sa reziste, sa reziste, sa reziste, geamuri termopan sa nu ne deranjeze zgomotul si etc si etc... Dar nici nu observam ca in pat alaturi de noi se lafaie si "altcineva" care... ne-a dat de lucru, pentru tot restul vietii, astfel incat sa-L uitam pe Dumnezeu.
De ce doar pustnicii si monahii si cei de prin inchisori, au timp sa se roage? Ce ne preseaza pe noi atat de mult incat sa nu facem cele de folos, pentru a ajunge dincolo de gard, in staulul oilor, nu al caprelor?...
In schimb filozofam, filozofam, filozofam, cum ca numai noi, ortodocsii, ne vom mantui... Iar daca, la "strigare", Mantuitorul ne va gasi pe "Trinitas-tv", ne-am scos!!!

[sophia]

De fiecare data cand vad ca s-a mai scris ceva pe acest fir tot mai sper ca este in fine ceva la subiect. Dar nu.
Si mereu imi propun sa nu mai intru pe acest forum, dar tot mai sper sa gasesc lucruri interesante. Tot nu.

Eu nu reusesc in ruptul capului sa inteleg de ce unii se lauda ca citesc aia si aia si aia, carti minunate si ziditoare si cat credinta si au duhovnici buni si se mantuiesc si totusi vin scriu si pe forum asa cum scriu si batjocoresc oamenii.

La ce va foloseste ceea ce cititi, ca este Agarbiceanu, sau parintele Cleopa sau sfanta scriptura?

Cand vad mesajele lui Zaharia si acum si ultimul mesaj al lui Mosh-Neagu (chiar da cu bata in balta aici, ca in general scrie mai mai cu minte si suflet, sau il confund eu cu altcineva mereu (mai este cineva ca scrie in mod asemanator).

Pun toata lumea in aceeasi oala, ca sunt legume, sau nasturi, sau pantofi. La ei toti sunt la fel, buni de facut ciorba.

Bunicii sunt grozavi ca se roaga inainte sa mearga la camp si seara si etc.
Lucreaza pana in seara dar nu se spune daca merg si la biserica. Nu conteaza.
Se da cu paru in restul lumii, inclusiv in rude, ca nu fac la fel.

Ca de ce se uita lumea la televizor, de ce are mancare si termopane si sot/sotie si de ce monahii si altii au timp sa se roage.

Si socul mare - preotii nu trebuie sa se roage pentru lumea intreaga
(din nou spun ca eu ma descurc sa diferentiez in anumite mesaje unde este ironia si unde este realitatea).
Ca cerem de la dumnezeu averi si putere peste altii si cate si mai cate.

Oameni buni, pentru ce judecati si batjocoriti lumea? Pentru ce ii puneti pe toti in aceeasi oala? Dupa ce criterii judecati voi? De unde ii stiti voi pe toti?

Si as vrea numai sa spun punctual asa:

1. Ce faceau bunicii de la tara e treaba lor. La ce ora se sculau, la ce ora se rugau si la ce ora munceau. Sef nu aveau (doar daca munceau la stapan), poate mai aveau si ei si ore de odihna. In fine, nu stiu eu.

Cert este ca exista si la tara si la oras oameni de toate felurile. Punct.

2. Da, trebuie sa ne rugam si sa mergem la biserica. Nu scrie insa nicaieri nici la ce ora, nici cat sa dureze. Important este sa fie facut cu suflet, cu buna voie. Exista timp peste zi si pentru rugaciune, exista slujbe si seara si dimineata la biserica si duminica si in timpul saptamanii.

3. Cred ca toti au scris cel putin o data pe acest forum: nu mai judecati pe altii, nu mai dati cu bata. Asta este un pacat si cu toate rugaciunile si tot mersul la biserica nu va veti mantui daca tot faceti asa.
Mai bine ati spune duhovnicului de ispita asta permanenta.

4. Ce faceau bunii si strabunii nostri? Eu una nu stiu. Stiu numai ca noi astazi vrem sau nu vrem avem sau trebuie sa avem serviciu ca sa putem trai si avem sefi care ne dau afara daca nu ne ducem.
Si nu putem lasa grija numai pe Dumnezeu si nici sa ne ostenim numai cat putem. E drept, asa ar trebui, dar nu este posibil nici macar la manastire.
Si nici bunii si strabunii nu puteau sa faca altfel: animalele cereau, campul si gradina trebuiau lucrate ca sa nu se strice.

5. Indiferent cat ne rugam noi si ce facem, preotii de aia s-au facut preoti ca se roage pentru si impreuna cu lumea. Altceva ce sa faca?
Medicul trateaza, avocatul apara sau condamna in procese.

6. De ce au monahii si altii timp sa se roage si altii nu? Depinde de programul si activitatile fiecaruia.
In manastire te duci ca sa te rogi. Exista un program de multe rugaciuni in zi si in noapte. Se mai face si ascultare. Servicu nu au, copii nu au, sot/sotie nu au. O.K.?

In lume oamenii au serviciu. Unii lucreaza si sambata si duminca si in sarbatori. Dupa profesie si cerintele angajatorului. Fiecare insa se poate organiza sa aibe timpul pentru rugaciune si mers la biserica. Si te poti ruga si "din mers", sau intr-o pauza, sau mai stiu eu. Sigur ca cel mai bine este sa ai linistea si starea si singurateatea ca sa o faci mai bine.

7. Mantuire se face si in manastire, si in familie (cu sot/sotie, copii sau fara copii) si in singuratate (necasatorit dar in lume).
Ca mananci sau nu, ca te mai si relaxezi, ca te culturalizezi sau nu, ca ai rude, prieteni etc. Nu conteaza. Important este sa nu uiti de Dumnezeu si sa fi smerit.

Si in final: nu este suficient sa te rogi, sau sa mergi la biserica, sau sa nu mananci. Ortodox inseamna si sa fii mereu smerit si bun. Este valabil si pentru buni si strabuni.

Va rog sa reveniti totusi la subiect.

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

Si in final: nu este suficient sa te rogi, sau sa mergi la biserica, sau sa nu mananci. Ortodox inseamna si sa fii mereu smerit si bun. Este valabil si pentru buni si strabuni.

Şi, ca să vezi, e valabil chiar şi pentru tine!

[anita]

În prealabil postat de sophia

La ce va foloseste ceea ce cititi, ca este Agarbiceanu, sau parintele Cleopa sau sfanta scriptura?

Cand vad mesajele lui Zaharia si acum si ultimul mesaj al lui Mosh-Neagu (chiar da cu bata in balta aici, ca in general scrie mai mai cu minte si suflet, sau il confund eu cu altcineva mereu (mai este cineva ca scrie in mod asemanator).

Pun toata lumea in aceeasi oala, ca sunt legume, sau nasturi, sau pantofi. La ei toti sunt la fel, buni de facut ciorba.


Si in final: nu este suficient sa te rogi, sau sa mergi la biserica, sau sa nu mananci. Ortodox inseamna si sa fii mereu smerit si bun. Este valabil si pentru buni si strabuni.

Va rog sa reveniti totusi la subiect.

Sofia ,ar fi fost bine sa te regasesti si tu prin cei mentionati de Mos-Neagu.;Eu ma regasesc desi nu prea ma uit la televizor
Monahii vremurilor de pe urma nu se vor asemana cu cei de la inceputurile crestinismului ,a spus sf.Pahomie ,de fapt a primit instiintare de la Dumnezeu.Dar Dumnezeu l-a incredintat ca si dintre acestia de acum vor fi care vor manui
Nici crestinii din aceste vremuri nu ajung la nivelul nevointelor celor dinaintea lor
Un monah din timpurile noastre a spus ca in timpurile pe care le traim patima cea mai mare este mandria
Si ca Dumnezeu ne trimite necazuri si incercari ca prin acestea sa ne mantuim si noi .Dar sa le ducem cu bucurie
E bine sa nu te tulburi cand ai un necaz ,o ispita ,poti spune ca esti pe drumul cel bun
Doamne ajuta !