Pro Liturgia

[ioanna]

Liturghia cu requiem se poate face pentru orice persoana decedata, se poate pomeni orice nume, chiar daca n-a fost catolica? Un protestant poate fi pomenit nominal la Liturghie, din moment ce botezul sau e considerat valid sau se pomenesc doar cei botezati in riturile catolice?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioanna

Liturghia cu requiem se poate face pentru orice persoana decedata, se poate pomeni orice nume, chiar daca n-a fost catolica? Un protestant poate fi pomenit nominal la Liturghie, din moment ce botezul sau e considerat valid sau se pomenesc doar cei botezati in riturile catolice?

Ne raspunde canonul 1183, care, in paragraful al treilea, mentioneaza:
"In urma judecatii prudente a ordinariului local, funeraliile ecleziale pot fi oferite persoanelor botezate care sunt inrolate intr-o Biserica acatolica sau intr-o comunitate acatolica, in afara cazului cand intentia lor evidenta a fost contrara, daca niciun slujitor propriu lor nu este disponibil".

"Ordinariu local" inseamna episcopul sau altfel de administrator al unei provincii a Bisericii Universale (exarh, vicar pentru un vicariat, administrator apostolic, etc).
"Biserica acatolica" se refera la Biserici Particulare care au rupt comuniunea cu Roma.
"Comunitate ecleziala acatolica" inseamna congregatii ale crestinilor valid botezati in care nu exista preotie sacramentala si Euharistie.

[Mihnea Dragomir]

Dupa rugaciunile incepatoare (care sunt facultative, dar intens recomandate) si pe care preotul le rosteste in hainele clericale obisnuite, urmeaza spalarea mainilor si invesmantarea in vesmintele imparatesti care se cuvin oficierii Sfintei Misse.

La spalarea mainilor dinainte de invesmantare, preotul spune: "Da, Doamne, putere mainilor mele; sterge de pe ele orice pata, ca sa Te pot servi in curatia spiritului si trupului !" (Da, Domine, virtutem manibus meis ad abstergendam omnem maculam: ut sine pollutione mentis et corporis valeam tibi servire).

Cateva cuvinte, acum, despre vesmintele liturgice in ritul roman.

Amictus este o bucata dreptunghiulara de panza alba cu doua snururi:

cu care preotul se invesmanteaza mai intai, punand-o pe umeri (pe vremuri si deasupra capului). Ea are rol de scut in contra puterilor malefice. La aceasta invesmantare, preotul rosteste:
"Aseaza, Doamne, peste capul meu coiful salvarii, ca sa pot sa resping atacurile demonice" (Impone, Domine, capiti meo galeam salutis, ad expungnandos diabolicos incursus).

Urmeaza punerea albei. Alba este vesmantul lung din panza, simbolizand puritatea si amintindu-ne de Ezechiel 28:4. Imbracand alba, preotul spune: Imbraca-ma cu alba cea alba, Doamne si curateste inima mea pentru ca, fiind spalat in sangele Mielului, sa ma pot bucura de fericirea cea vesnica!
(Dealba me, Domine, et munda cor meum: ut in sanguine Agni dealbatus, gaudiis perfruar sempiterni!")

[Mihnea Dragomir]

Dupa ce si-a pus Alba, care este vesmantul cel mai lung, preotul se incinge cu cingulum (cingatoarea), care simbolizeaza castitatea sacerdotala. In timp ce isi pune cingatoarea, preotul se roaga astfel: "Incinge-ma, Stapane, cu cingatoarea curatiei, stinge in mine ardoarea pasiunilor impure, pentru ca virtutea continentei si castitatii sa ramana in mine!" (Praecinge me, Domine, cingulo puritatis, et extingue in lumbis meis humorem libidinis; ut maneat in me virtus continentiae, et castitatis!)

Dupa aceea preotul isi aseaza, pe mana stanga, manipla. Acest vesmant este un stergar (dar brodat). Acesta e un simbol de servitute. Amintindu-si ca este chemat sa serveasca Cina Domnului, in timp ce isi aseaza manipla, preotul rosteste: "Ingaduie sa merit, o, Stapane, sa port jerba lacrimilor si durerilor; pentru ca sa primesc in bucurie rasplata lucrului meu!" (Merear, Domine, portare manipulum fletus et doloris; ut cum exultatione recipiam mercedem laboris!)

[Mihnea Dragomir]

Dupa aceea, preotul isi pune stola, vesmant bogat, impodobit de obicei cu broderie. Este asemanatoare unui fular foarte lung, terminat cu cate o cruce brodata la capete. Presbiterii poarta stola inchipuind un "X" in fata, deci vine peste ambii umeri. Diaconii o poarta peste un singur umar (cel stang), iar episcopii o poarta centrata, astfel incat sa cada atat in fata cat si in spate. Stola simbolizeaza imortalitatea, este "vesmantul imparatesc" propriu zis. Punandu-si stola, preotul face sarutarea (osculatiunea) crucii de pe ea si se roaga astfel: "Da-mi, Doamne, inapoi vesmanul nemuririi, pe care noi l-am pierdut prin greseala primului nostru parinte si fa ca, desi nu sunt vrednic sa ma apropii de misterele Tale sfinte, sa pot merita bucuria eterna" (Redde mihi, Domine, stolam immortalitatis, quam perdidi in praevaricatione primi parentis; et quamvis indignus accedo ad tuum sacrum mysterium, merear tamen gaudium sempiternum).

Urmeaza casubla, numita si capa, vesmant care seamana cu o pelerina (se poarta pe umeri) si simbolizeaza iubirea care face jugul lui Dumnezeu dulce. La imbracarea ei, preotul se roaga: "Stapane, care ai spus "jugul Meu este suav si usoara este povara Mea", fa sa il pot purta astfel incat sa obtin gratia Ta, amin" (Domine, qui dixisti "Jugum meum suave est"...)

Iata stola:


Si capa:


In anumite situatii preotul mai adauga, dupa casubla, un acoperamant al capului (bareta pentru presbiteri si prelati, diferita in functie de pregatirea lor, mitra pentru episcopi in imprejurari solemne, palaria rosie pentru cardinali, mitra aurita pentru patriarhi, eventual tripla coroana pentru papa) si, eventual, dalmatica. Dalmatica e un fel de tunica, in esenta un simbol diaconal.

Dupa invesmantare, incepe Missa cu ritualul sfintirii apei. Daca exista sare sfintita, iar daca nu exista, mai intai se sfinteste sarea.

[Mihnea Dragomir]

In Liturghia Gregoriana, ritualul sfintirii apei (si, mai intai, a sarii daca nu exista sare sfintita) se face, de regula, inainte de partea "publica" a Liturghiei, in sacristie, preotul purtand doar stola violeta. Deci, partea publica a unei Liturghii incepe direct cu Aspersiunea apei sfintite mai dinainte. In Liturghia postconciliara, sfintirea apei s-a mutat in "partea publica" a Liturghiei, deci se face in Presbiteriu, in timp ce ritualul sfintirii sarii a ramas in sacristie.

Iata rugaciunile folosite pentru sfintirea sarii:
P: Ajutorul nostru este in numele Domnului
R: Care a facut Cerul si pamantul.
P: Te exorcizez, sare, creatie a lui Dumnezeu (+) cel viu, prin adevaratul Dumnezeu (+), prin Dumnezeu (+)cel sfant, prin acelasi Dumnezeu care te-a facut sa fii aruncata in apa prin profetul Elizeu pentru a o face curata si fecunda, pentru ca prin acest exorcism sa poti sluji salvarii credinciosilor si sa dai tuturor celor care te vor lua sanatatea sufletului si trupului, pentru ca locurile in care te vei raspandi sa fie curatate de iluzie, de desertaciune, de viclenie si de surprizele diavolului, pentru ca orice spirit necurat sa se departeze si sa fuga departe, alungat de acela care va veni sa judece vii si mortii si lumea prin foc
R: Amin
P: Atotputernice, vesnic Dumnezeu, te imploram, in bunatatea Ta fara de sfarsit, sa binevoiesti a binecuvanta si sfinti aceasta sare, pe care ai creat-o spre a fi de folos oamenilor. Ca sa slujeasca tuturor celor care o iau, pentru salvarea sufletului si trupului lor, pentru ca tot ce va atinge si peste tot unde se va raspandi sa fie ferit de orice murdarie si de orice atac al duhului viclean. Prin Domnul nostru Isus Cristos, fiul Tau, care traieste si domneste impreuna cu Tine, impreuna cu Duhul Sfant, in vecii vecilor
R: Amin

[Mihnea Dragomir]

De Rusalii se canta cantece speciale si se folosesc rugaciuni speciale, unele integrate in Sf Missa (Liturghie).

Ca, de exemplu, Factus est repente

sau Emmite Spiritum Tuum

ori, integrata de obicei in Sf Liturghie, Veni, Sancte Spiritus!

Rusaliile sunt ziua predilecta in care au loc, in fiecare eparhie, slujbe de Hirotoniri si Confirmatiuni. Prilej cu care, uneori, se canta Confirma hoc Deus.