|
|
|
|
|
|||||||
| Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
 |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
|
|
#1
21.01.2013, 23:55:38
|
|||
|
|||
Citat:
Si mame care isi cresc singure copiii sau care le ofera un sir de tati de ocazie, in camera vecina aceleia in care micutzii isi fac temele sau incearca sa doarma... Remarcabil ati punctat, ca de obicei! Ce mai aveti nou, stimata XENA? Last edited by cezar_ioan; 21.01.2013 at 23:58:17. 
|
|
#2
22.01.2013, 00:16:47
|
|||
|
|||
|
Unde in mesajul meu am scris despre desfranare? Unde am indemnat a face copii fara a fi casatorita? Unde am indemnat la snobism si feminism? Va rog sa-mi aratati.
Daca sfatul dat femeilor trecute de 30 de ani pentru a-si aminti cat de puternice si independente erau acum 10 ani este prost, va rog sa argumentati. Din mesajul meu cred ca se intelege foarte clar ca nu sunt o feminista. Daca eram, spuneam ca din contra, cariera e pe primul loc, independenta financiara si apoi casnicie. Dar din contra, am zis ca femeile care privesc numai acest punct de vedere sunt mai predispuse sa ramana singure si apoi isi plang de mila. Nu vad ce e rau a spune unei femei care a gresit si nu s-a gandit in frageda tinerete la gasirea unui barbat potrivit pentru casatorie, sa aiba totusi sperante si dupa 30 de ani. Consider ca doar fiind puternica, energica si increzatoare poti trece peste depresia asta. Refuz sa cred ca autocompatimirea continua este o solutie. Refuz sa cred ca a te plange catre toti barbatii ca nu te ia nimeni este o varianta castigatoare. Refuz sa cred ca ruga fierbinte zi si noapte catre Dumnezeu pe aceasta tema nu te duce la o depresie puternica. E foarte bine sa te rogi pentru o viitoare casnicie, dar nu cred ca o obsesie pentru astfel de rugi (pe tema asta) iti aduce vreun beneficiu psihic. Viata e mult prea frumoasa ca s-o petrecem vesnic deprimate si gandindu-ne mereu la cat de nenorocite suntem. Last edited by Andra_07; 22.01.2013 at 00:19:40.
|
|
#3
22.01.2013, 01:31:08
|
|||
|
|||
|
Citat:
Ce-i cu tine, surioara? Taci o vreme si roaga-te fara teama de depresie. Rugaciunea e alfa si omega vietii noastre. Fara ea nu ai priza la Viata, nici macar la viata, ia aminte (cu inima ranita si recunoscatoare iti soptesc). Asculta si tu, macar ca auzenie, un om care a experimentat (pentru ca s-a jucat cam mult cu mintea lui) iadul, de voiesti... Last edited by cezar_ioan; 22.01.2013 at 01:35:26.
|
|
#4
22.01.2013, 01:59:27
|
|||
|
|||
|
Andra, nu stiu cum iti inchipui tu ca e cu rugaciunea... Ingaduie, te rog, sa ma confesez tie, pacatosul care sunt, eu nevrednicul si pururi ucigasul...! (de prezent ori, poate altfel spus, de Vesnicie)
Deocamdata eu cred ca-ti e frica de ea, de rugaciune... Fireste! Si mie imi era, prizonier fiind eului meu hipertrof si incurajat mereu de succese lumesti. Ca am fost un tip "de succes", in tot ce a pohtit pipotzica mea. Rasfatat de Dumnezeu cu multe daruri, din nascare (fara a banui, neavind eu pacatosul sfanta frica de Dumnezeu, ca aveam de lucru, cu mult cutremur, iar nu sa cheltuiesc de zor... ERAM SMULS DIN PREZENT). Apoi, cand alegerile mele au au ajuns pana in panzele albe, cand totul mergea snur, a prins in mine un plans puternic, traznet pe cer senin. Totul mergea snur, iar sufletul meu plangea. Cei care ma stiau au crezut la inceput ca glumesc... ca am un nou look spiritual, ca fac fitze, ca, ma rog, a iinebunit brusc baiatu, ca doar e psihlog si se poarta... Nici vorba! Astazi stiu ca Domnul isi cunoaste nu doar Scriptura (noastra), ci si... Scriptura (Lui)! Cartea in care speram ca suntem cu totii, e a Lui, mai intai... Fie si a noastra, Doamne ajuta! Ei bine, credeam si eu, ca eram scolit bine, ca rugaciunea singura, fara alte demersuri, te duce in boala, in autism, in schizo, daca vrei... Prostii lumesti. Dracovenii. Draga mea, iti marturisesc: rugaciunea e pulsul vietii noastre. Rugaciunea e hrana cea de fiecare zi. Rugaciunea e cordonul ombilical fara de care prunci cum suntem ... murim, pur si simplu. Rugaciunea e scut contra sagetilor-spadelor-coltilor-gloantelor (nebanuite, inca) din vazduhuri. Rugaciunea e Mersul Duhului prin noi. Rodul Lui dintai: PARGA ROADELOR!!! Rugaciunea, draga Andra, nu e subiect de taclale: e zvac! Zvac spre A FI. Rugaciunea ne e mama si tata. Sora si frate, fiica si nevasta. Sange si stele... Cui? Noua, cautatorilor onesti ai FERICIRII. Ca nu ne multumim cu mediocritati in masuri, cu zgarci in ciorba... Tu insati, vrei excelenta. O vad. Da-mi voie sa te inteleg... Totusi, ingaduie sa spun: cauta rugaciunea! Nu e alta excelenta! Cand vei deprinde rugaciunea simpla, uite, un simplu Doamne miluieste, pe zi si pe noapte, sub ger si furtuna, la baie sau la teatru, in hol sau prin perete, oh, Andra, vei afla atunci! Care depresie, scumpo?...... Spui oare ca rugaciunea nu iti da solutii concrete? Am sute de exemple, eu un pacatos infect, care arata fara nici un dubiu ce e rugaciuena: Viata, asta e. Simplu: Viata. Si viata, de voiesti... Vei spune: cum imi rezolva rugaciunea, PRACTIC-PRAGMATIC cutare problema concreta. Marturisesc inaintea oamenilor si a BUnului Dumnezeu: nu stiu cum. Dar "se rezolva"! (sAU NU... DE NU E IN FOLOSUL SUFLETULUI NOSTRU...) Nu-mi cere explicatii, nu cunosc. Io sunt baiat destept si petrecut in fel si chip pe lumea asta, crede-ma, insa nu stiu cum... Stiu doar ca rugaciunea se ingana cu Cuvantul Domnului! Cereti... Bateti... Si inca: "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu..." DRaga mea, sunt psiholog. Livrez de ani de zile marfa ta. Am facut-o cu multa atentie. Cu acrivie, chiar... Ca un mic Pavel al bisericii mele... Iar azi iti spun, draga sora: ROAGA-TE! SPRE FERICIREA TA, SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU! AMIN+ Last edited by cezar_ioan; 22.01.2013 at 03:31:03.
|
|
#5
22.01.2013, 04:09:54
|
|||
|
|||
|
Noi ne petrecem!... Timp si simtaminte!...
Si trup si ganduri, ne petrecem iara. Suntem si plans de prunc, suntem morminte Si-un ceas inalt noi suntem. Nor de vara!... In bruma serilor tarzii Cand amintirile rup gardul, nostalgii, Sarim cu ochii mintii peste ceasuri. Plecam urechea. Reinnoite glasuri... Potop de vremi ce-au fost Si ce-or sa vina, Asa ma trec: tot prost Si tot albina... Ce strang in zborul frant, mereu? Ce port? Usor adeseori si cand prea greu... Pamant si cer? Uitare si mister? Ori, poate, Doamne: moartea Ta in dar. Iisuse! Azi nu e-n zadar! Smulg carnii fostul sange si visarea, Port inimii si muntele si marea! Iti sunt carbune, apa-Ti sunt si foc! Iti sunt in toate. Numai TU, Fii loc Al sufletului meu neincaput! Ca nu-si gaseste plinul in prezent... Intoarce-ma, Tu, Doamne, din trecut Si din visare, fa-ma: Inocent! Te rog, Te rog si iarasi eu Te rog! Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa Mare Mila Ta! Last edited by cezar_ioan; 22.01.2013 at 05:46:11.
|
|
#6
22.01.2013, 10:36:28
|
|||
|
|||
|
1) Eu chiar ma rog intr-un mod mai mult decat frecvent si nu o fac din obligatie si nici pentru teluri marete. O fac pentru ca asa simt ca este bine si ma linisteste.
2) Nu sunt in depresie. 3) Pe langa rugaciune, incerc sa-mi fac viata frumoasa. Pentru ca Dumnezeu, dupa cum bine stii si tu, "iti da, dar nu-ti baga in traista". Te revolti degeaba impotriva mea, ti-am pus niste intrebari si n-ai fost capabil sa-mi raspunzi la ele. Iti reamintesc intrebarile: 1) Unde am indemnat eu in postarea de mai sus la desfranare, feminism, snobism? 2) Unde am zis eu ca e bine sa ai copil in afara casniciei? Repet: Cred ca rugaciunea este o modalitate exceptionala pentru a hrani sufletul si pentru a te apropia de Dumnezeu. Sunt sigura ca Dumnezeu asculta rugile tuturor pe lumea asta. Dar nu cred ca o rugaciune transformata in obsesie (ar trebui sa stii, domnule psiholog la ce m-am referit), te poate ajuta sa construiesti ceva bun in viata ta. Consider ca in anii vietii noastre pe pamant, trebuie sa lupti intr-un mod bun pentru orice fel de reusita, nu doar s-o ceri la Dumnezeu. Daca pentru a lua un examen la facultate, de exemplu, toti studentii s-ar ruga si nimeni nu ar invata ce crezi ca s-ar intampla? Crezi ca trec studentii care s-au rugat mai mult? Daca atunci cand ti se strica masina, in loc s-o duci la service, te rogi sa se repare, ce crezi ca se intampla? Se repara daca te rogi o zi intreaga? Daca esti un tanar care vrea sa ajunga preot si dai la facultatea de teologie, crezi ca e de ajuns sa te rogi doar? Ar trebui sa fie, pentru ca teologia este facultatea care te apropie cel mai mult de Dumnezeu. Dar crezi ca un examen de dogmatica se ia doar prin rugaciune? Exact asa e si cu gasitul acestei perechi ideale. Degeaba stai zi si noapte sa te rogi sa-ti pice din cer, daca nu deschizi si tu ochii sau nu te gandesti cam ce fel de om ai vrea langa tine. Stang si rugandu-te non stop pentru asta, nu faci decat sa uiti de fapt ceea ce ai de facut sau din contra, sa consideri ca orice barbat pe care il intalnesti, este un partener trimis de la Dumnezeu. Mi-ai spus sa tac si sa ma rog. Nu stiu atunci de ce tu nu-ti urmezi propriul exemplu. Pana la urma tu esti cel care vrea sa fie un model de credinta si rugaciune, din ce am vazut ca scrii despre viata ta.
|
|
#7
22.01.2013, 18:00:24
|
|||
|
|||
|
Andra, iarta-ma dar cred ca vorbim de lucruri diferite.
Sau, in orice caz, de pe pozitii foarte diferite. Aceleasi cuvinte nu insaemna acelasi lucru pentru noi doi, in cateva puncte majore. Asa ca ma opresc aici si las ca lucrurile sa isi urmeze rostul lor. Am voit doar sa iti prezint pe larg conceptia si credinta mea. Nu vreau sa te conving sa o urmezi si tu. Cel mult poate gasesti ceva bun si te folosesti... asta m-ar bucura. Un cuvant insa despre rugaciune: spui lucruri indoielnice despre rugaciune in postarea ta, e limpede. Si iti propun sa iei in considerare ca rugaciunea e cu totul altceva decat bolborosirea, fie si indelungata, a unor formule verbale. De pilda, ea este si munca si fapta buna si orice lucru de folos randuielii lasate de Dumnezeu in lume. Cat priveste curentul feminist pe care il reprezinti si il dezvolti de multa vreme pe forum, nu am nimic in plus de spus. (Deocamdata....)
|
|
#8
22.01.2013, 19:22:02
|
|||
|
|||
|
Citat:
Last edited by N.Priceputu; 22.01.2013 at 19:43:35.
|
|
#9
22.01.2013, 19:29:29
|
|||
|
|||
|
Citat:
Caracteristic pentru crestin este echilibru, si chiar daca in viata se simte in afara acesti echilibru, rugaciunea autentica, sincera are tocmai darul de a-i readuce acest echilibru in suflet si in nici un caz de a-l arunca in afara lui. Chiar daca e pornita de la o tristete, un neajun, rugaciunea care izvoraste din credinta se face cu nadejde si daca omul e sincer si in acelasi timp incearca sa se curete de pacate, ajutorul lui Dumnezeu nu intarzie si omul dobandeste pacea, in nici un caz depresia. Nu stiu daca ceea ce ai spus este o perspectiva personala sau o observatie concreta sau o speculatie toretica poate prin prisma unei cunoasteri limitate de sine, dar lucrurile nu trebuiesc sa stea asa.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
|
|
#10
22.01.2013, 23:19:48
|
|||
|
|||
|
Sunt de acord cu ceea ce ai spus si de asemenea cu ideea ca rugaciunea aduce echilibrul in viata de foarte multe ori. Eu m-am referit strict la cazul care se tot discuta aici. Am vazut ca se pune foarte mult accent pe aceasta poveste a fetei: cu aspect fizic placut, inteligenta, cu studii, cu serviciu bun, foarte credincioasa, fata care se spovedeste frecvent, care merge des la Biserica si care se roaga mereu la Dumnezeu sa-i ofere un sot.
Sincer acum, daca ne uitam la aceasta descriere, nu e cumva chiar femeia ideala? Ce barbat nu si-ar dori o astfel de sotie langa el? Si totusi, de ea nu se apropie nimeni. Ea se roaga in continuare cu ardoare si are puternica convingere ca Dumnezeu ii va trimite prin ruga pe cineva. Nu zic ca nu poate fi adevarat. Cu siguranta ruga o ajuta. Insa revin la vorba din popor: "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista". Anii trec si o astfel de femeie ideala ajunge spre 40 de ani desi s-a rugat constant in ultimii 20 de ani sa-si gaseasca un sot. Ce se intampla? Asta cred ca era nelamurirea de pe acest thread. Bineinteles, s-a degerat. Mi-am exprimat deja opinia despre cum se ajunge acolo. Am citit impresii diverse despre faptul ca sunt multe persoane care-si gasesc acest "suflet pereche" chiar dupa 40 de ani. Nu contest acest lucru. Absolut orice este posibil. Am vrut sa subliniez ca si in cazul acestei femei ideale din toate punctele de vedere, totusi ceva se intampla. De ce nu este curtata? De ce nu reuseste sa lege o prietenie cu un barbat? Undeva trebuie sa existe o explicatie.
|
|
|
Mod hibrid