Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Miha-anca

Cap al Bisericii e unul singur: Iisus Hristos. Iar functiile sunt administrative.

Doamna, pentru Dumnezeu, nu mai vorbiti atat de urat despre Hristos. E cu totul nepotrivit sa ganditi atat de materialist... Ce functii administrative, doamna? Oare Hristos e administrator? Cum puteti sa asociati Dumnezeirii functia de administrator? Pe mine ma raneste chiar si pronuntia acestui cuvant in contextul pomenirii lui Dumnezeu. Doamna, muiati-va inima!...
Vorbiti despre Hristos cu, pentru mine, o surprinzatoare raceala. Sau distanta intelectuala. Analitic. Fara miere si muguri in discurile intervertebrale ale gandului...
Pacat!
Dumnezeu nu este o categorie mintala, asupra careia sa operam logic si rationalist. Ar trebui, mai degraba, sa nu mai operam in nici un fel. Macar un suspin si cred ca ar fi indeajuns...
Inmuiati-va mintea, doamna, indulciti-o cum stiti mai bine, va rog... Scoarta aia cerebrala a noastra e totusi scoarta, doamna, aspra si rece precum scoarta unui copac...

[cezar_ioan]

Dogmatica si asceza, in adevarata lor natura, indraznesc eu pacatosul si nevrednicul sa zic, sunt orice altceva dar nu lucruri seci sau plictisitoare. Asa par din afara lor, insa miezul lor e Dumnezeiesc, deci nespus de dulce, diafan, inexprimabil de delicat. Sunt surori gemene cu poezia si muzica (ingerilor).
Actul ascetic este inchipuit ca severa mutilare de sine, ca o ciopartire a firii omenesti. Cand, de fapt, ca si miezul dogmatic, el este cea mai inalta manifestare a naturii dragostei.
In dogmatica si in asceza crestinului se impletesc doua iubiri: Cea de nespus a Dumnezeirii pentru om si cea cat flacaruia, a omului pentru Creatorul sau.
Fiind contopire a doua iubiri, care se ingana una cu alta, asceza si dogmatica crestine sunt pur si simplu act si continut de dragoste.
Ce fel de minte si ce fel de inimi avem noi, daca le vedem ca fiind grele, aspre, dificile etc....
Daca nu am fi atat de departati de natura noastra omeneasca (asa cum a creat-o Dumnezeu), toata viata ne-ar fi asceza si dogmatica, nimic altceva. Dar, pentru noi, aceste fluvii constitutive ale fiintei noastre sunt de fapt eforturi, pretiozitati academice, chestii de tratat sau de ciudati ascunsi prin grote etc. Fapte de glorie, extravagante fara asemanare etc.
Suntem atat de departe, impotmoliti in orasele noastre cu adevarat nordice, la nordul sufletesc ma refer iar nu la cel geografic, haladuind prin ghetarii gandurilor strambe sub biciul habitudinilor de tot soiul ale instrainarii mandre de insasi firea umana.

Viata simpla de credinta a crestinului este insasi natura si miezul ascezei si dogmaticii.
Restul sunt fantome, inchipuiri livresti, cuvinte fara inteles dar cu armuri lucitoare. Tot felul de naluciri ale insingurarii noastre de Dumnezeu...

Doar plansul mai poate deschide aici ochiul dragastos al simtirii firului dogmatic si fericirea ascezei. Ca plansul ordoneaza si asaza, rost cu rost. Plansul caintei ratacirii noastre... El!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cezar_ioan

Fara miere si muguri in discurile intervertebrale ale gandului...

Miere si muguri in CE ?

Eu, unul, ma duc sa ma culc. Sa visez vis de poezie. Cu anatomie.
Aia, cu scoarta cerebrala ca scoarta de copac, e mai interesanta. Trunchiul cerebral coafat de cortex chiar seamana cu un trunchi de copac coafat de coronament.
Partea proasta e ca daca sunt mai multe circumvolutiuni, copacul nostru e mai... scortos. Cand e mai neted cortexul, atunci e mai asemenea unui copac verde. Nici nu stii ce sa iti doresti: miere si muguri sau spondilartroza, poezie sau proza.

La culcare !

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Miere si muguri in CE ?

Eu, unul, ma duc sa ma culc. Sa visez vis de poezie. Cu anatomie.
Aia, cu scoarta cerebrala ca scoarta de copac, e mai interesanta. Trunchiul cerebral coafat de cortex chiar seamana cu un trunchi de copac coafat de coronament.
Partea proasta e ca daca sunt mai multe circumvolutiuni, copacul nostru e mai... scortos. Cand e mai neted cortexul, atunci e mai asemenea unui copac verde.

La culcare !

Cred ca mi-ai fortat textul cu o ...cheie-franceza!...
Vezi ce-a iesit?

În prealabil postat de cezar_ioan

Doamna, pentru Dumnezeu, nu mai vorbiti atat de urat despre Hristos. E cu totul nepotrivit sa ganditi atat de materialist... Ce functii administrative, doamna? Oare Hristos e administrator? Cum puteti sa asociati Dumnezeirii functia de administrator? Pe mine ma raneste chiar si pronuntia acestui cuvant in contextul pomenirii lui Dumnezeu. Doamna, muiati-va inima!...
Vorbiti despre Hristos cu, pentru mine, o surprinzatoare raceala. Sau distanta intelectuala. Analitic. Fara miere si muguri in discurile intervertebrale ale gandului...
Pacat!
Dumnezeu nu este o categorie mintala, asupra careia sa operam logic si rationalist. Ar trebui, mai degraba, sa nu mai operam in nici un fel. Macar un suspin si cred ca ar fi indeajuns...
Inmuiati-va mintea, doamna, indulciti-o cum stiti mai bine, va rog... Scoarta aia cerebrala a noastra e totusi scoarta, doamna, aspra si rece precum scoarta unui copac...

Cum urat?!? Unde vezi raceala, frate?!?
Am alt stil de a scrie, nu cu muguri si fluturi pe lampa.
Oamenii au functii administrative, nu Dumnezeu.
Citeste te rog mesajul mai cu atentie, ca ai inteles gresit.
Ti-a explicat Catalin, dar nu ai luat in seama.