Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

Biserica Orodoxa Română
<<După proclamarea independenţei de stat a României (9 mai 1877), au urmat noi tratative cu Patriarhia, în vederea recunoaşterii autocefaliei, care era un act pur formal, căci Biserica românească s-a bucurat şi până atunci de o situaţie specială, în comparaţie cu alte Biserici ortodoxe, de o autocefalie relativă faţă de Patriarhia Ecumenică. Abia la 25 aprilie 1885, patriarhul ecumenic Ioachim IV a dat obişnuitul "tomos", pentru recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe din România.>>
http://www.patriarhia.ro/ro/structur...ric_bor_4.html


Biserica Ortodoxă Română are un statut, o structura administrativa, personal angajat etc. ca orice instituie din statul Roman.
Toate datele pe: http://www.patriarhia.ro/ro/structura_bor/


Asa stand lucrurile, poate acum intelegem ca vorbele grele pe care le-am citit pe acest topic referitor la BOR, presupun (nadajduiesc) ca au fost indreptate spre aceasta forma de organizare a BOR, sau spre unii membri ai ei (fie ei crestini cu numele, slujitori, membri ai ierarhiei etc.). Cred (nadajduiesc) ca nu s-a vorbit in termeni ireverentiosi despre: ”Biserica Ortodoxă Sobornicească, Biserica Creştin Ortodoxă, Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească (după cum spunem în Crez), Trupul lui Hristos, Mireasa lui Hristos sau simplu: Biserica”

Chiar si asa, sa nu uitam ca pentru toate vorbele pe care le rostim, raspundem in fata lui Dumnezeu.
Toata lipsa de intelegere, ura si lipsa de iubire...toate ne fac rau tuturor. Toate la un loc sunt nedemne de numele de crestin. Toate acestea - de-a lungul timpului - au dus la faramitarea Bisericii si daca o tinem tot asa, vor duce si la faramitarea Bisericii Ortodoxe. Cui va folosi? Doar celui rau. Poate acel rau de care vrem sa fim izbaviti cand ne rugam bunului Dumnezeu rostind Rugaciunea Domneasca Tatal Nostru. De mai bine de 950 de ani curg blestemele si anatemele intre cele doua Biserici. Cu siguranta, toate au facut un rău imnes lumii in care traim. Sa cumpanim bine vorbele, sa rostim doar atunci cand putem sa si zidim, nu numai atunci cand vrem sa daramam.

La Slujba Sfantului Maslu, in Rugaciunea a VII-a, (si la Molitva de la Spovedanie) se spune: <<si de a cazut sub blestem preotesc, sau sub blestemul sau, sau cu juramant a amarat pe cineva si l-a facut de a jurat, pe Tine, Te chemam si Tie ne rugam: slabeste, lasa, iarta-i lui, Dumnezeule, trecandu-i cu vederea faradelegile si pacatele facute de dansul cu stiinta si cu nestiinta.>>(din Rugaciunea aVII-a de la Sfantul Maslu)
http://www.crestinortodox.ro/slujbe-...slu-72914.html

Daca doar pentru blestemul care s-a abatut asupra unui om, trebuie sa faca preotii rugaciune ca sa fie iertat, va dati seama in cei peste 950 de ani de ura si neintelegeri cat s-a adunat?
(Chiar daca la 7 decembrie 1965, anatemele reciproce dintre cele doua Biserici de origine apostolica au fost ridicate).

<<Patriarhul Dionisie, in perioada Sinodului de la Constantinopol din 1672, a spus despre infailibilitatea Bisericii: ”Cât despre Biserica Ortodoxă Sobornicească, spunem că e infailibilă și condusă de propriul Cap care este Hristos și învățată de Duhul Adevărului, Căruia îi e cu neputință să Se înșele; tocmai din această cauză Biserica e numită apostol Stâlp și Temelie Adevărului. Ea e văzută și îi va ajuta pe ortodocsi până la sfârșitul veacului” >>
(Noi minuni ale Sfântului Nectarie, Sfântul Nectarie de Eghina, Despre Biserică, Editura Egumenița, Galați 2003, pag. 121).

Sa iubim Biserica pentru ca asa facem voia bunului Dumnezeu. Sa iubim Biserica pentru ca in Ea a randuit Dumnezeu sa ne rugam, sa participam la Sfanta Liturghie, sa ne marturisim si sa ne impartasim cu Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului Iisus Hristos.
Sa iubim Biserica pentru ca este Trupul Mantuitorului Hristos.
Sa ne iubim Biserica pentru ca asa Il iubim pe Dumnezeu si daca-L iubim pe Dumnezeu putem sa ne iubim aproapele, putem sa ne iubim chiar si vrajmasul, putem sa iubim toata lumea.

<<Biserica înseamna toti cei care, mai mult sau mai putin numerosi, nu conteaza, ajung sa descopere toate acestea, care intra în mod constient în aceasta lumina si care aduc multumire. Pentru ei si pentru toti ceilalti. Biserica este "preotia împarateasca", "poporul sfânt" menit sa se roage, sa marturiseasca, sa lucreze pentru mântuirea tuturor oamenilor. Noi stim unde este inima Bisericii: în Evanghelie, în Euharistie. Dar nu stim unde se sfârseste ea, caci Euharistia este data "pentru viata lumii".
Nu e fir de iarba care sa creasca în afara Bisericii, nu e constelatie sa nu graviteze în ea, în jurul pomului Crucii, noul pom al vietii, axa a lumii. Nu exista un singur om care sa nu aiba o legatura de taina cu Tatal care Îl creaza, cu Hristos, "omul maxim", cu Duhul de viata facator. Nu exista om fara o aspiratie spre bunatate, o tresarire în fata frumusetii, un presentiment al tainei în fata iubirii si a mortii.
Multi vor zice, în ziua judecatii, coplesiti de bucurie: "Doamne, când Te-am vazut flamând, si Te-am saturat... strain si Te-am primit, gol si Te-am îmbracat? Când Te-am vazut bolnav sau în temnita si am venit la Tine?"
Si vor auzi raspunzând: "Adevarat va spun voua, ca de câte ori ati facut acestea unuia dintre fratii Mei mai mici, Mie Mi-ati facut". Dar oare noi facem astfel?
De aceea, în viata noastra de zi cu zi, sa nu facem din Biserica o secta, un ghetou.
Sa stim sa cautam peste tot germenii vietii. Sa stim sa-i primim în gândirea, în iubirea noastra si sa-i aducem în Rugaciune, în Biserica.>>



<<…Dumnezeu cel intrupat, rastignit, coborat in iad, ne asteapta pentru a ne ierta datoriile(pacatele). Ar trebui sa citam textele cutremuratoare ale lui Nicolae Cabasila despre mantuirea din dragoste: el scrie despre Hristos ca vine la noi de bunavoie, isi declara iubirea si implora iubirea noastra sa raspunda la a Sa. In fata unui refuz El nu se retrage si nu se supara din cauza jignirii. Respins, El asteapta la usa. Ca un adevarat indragostit. El indura ocarile si moare – pentru a invia si a ne invia, odata ce L-am primit. “Pentru binele pe care ni l-a facut, Dumnezeu nu ne cere decat iubire, si in schimbul ei, ne iarta toate greselile”>>

<<…ci ne izbaveste de cel rau…. Dumnezeu n-a creat raul si nici macar nu l-a permis…Dumnezeu primeste raul in plina fata, asa cum Iisus primea palmele cu ochii legati. Strigatul lui Iov se inalta mereu si isi plange copiii. Dar raspunsul lui Iov a fost si ramane dat: este Crucea. Este Dumnezeu cel Rastignit pentru tot raul din lume, dar care face sa izbucneasca din intuneric o imensa forta de Inviere. Pastele este schimbare la fata in adanc…”Izbaveste-ne de cel rau” este o rugaciune activa, o rugaciune care ne angajeaza….Sa nu uitam ca atunci cand vorbim de “cel rau” , nu trebuie sa privim spre vecin, ci in propria noastra ograda. Sa nu uitam ca cei mai mari oameni duhovnicesti – sfantul Isaac Sirul, de exemplu, sau acel “nebun pentru Hristos”, de care vorbeste “Misionarul in Siberia” -, cei mai realisti, cei care chiar au vazut iadul, s-au rugat nu numai:”Izbaveste-ne de cel rau”, ci si “daca e cu putinta, izbaveste-l si pe cel rau, caci si el este faptura Ta…”>>
<<Si pe noi , care ne rusinam ca suntem crestini, sau, dimpotriva, facem din crestinism, din credinta noastra, stindardul superioritatii si al dispretului. Pe noi, care vorbim cu atata usurinta de dragoste si nici macar nu ne respectam unii pe altii, “izbaveste-ne de rau”.>>

Tatal nostru, talcuire de Olivier Clement http://www.parohiavarzaru.go.ro/clem...nostru.htm#rau

Hristos nu apare numai in N.T. ci si in V.T, chiar si in Geneza. Cuvantul , cel care se comunica. Hristos nu este un oarecare om venit sa ne dea noua o alta sansa, ci este Dumnezeu-Cuvantul Intrupat, are doua fiinte divino-uman, exact asa cum este si Biserica Sa, Mireasa Lui. Hristos este Dumnezeu, deci este Capul Bisericii Ortodoxa, caci Apostolii au primit Duhul Sfant, au facut totul cu ajutorul Lui Dumnezeu, nu dupa capul lor.
Cine nu crede ca Hristos este Capul Bisericii Ortodoxe si ca Biserica este doar o cladire, o insitutie, o adunare de persoana in sens de cireada, a cazut deja in erezie.

Intreb, literatura ortodoxa de ce nu se citeste inaitne sa se dea cu parerea? Plus ca nu prea avem voie sa ne dam cu parera in legaturi dogmatice, caci putem aluneca in erezie! Citit mai ce au scris duhovnicii si sfintii, caci deaia au scris, ca sa citim noi si sa luam aminte.