patima betie

[Ekaterina]

În prealabil postat de Ana Tr.

Si eu sufar din cauza acestui viciu si probabil deja sunt marcata pe viata. Tatal meu de cand se stie a baut si bea. Acum 20 de ani facea si scandaluri, noaptea la ora 12 iar surorile mele erau foarte speriate. Ii multumesc lui Dumnezeu ca eu nu existam pe atunci pentru ca impactul ar fi fost mult mai mare si cine stie... Pe langa aceasta problema, eu niciodata nu am auzit de la el un sfat, un sfat bun. Eu daca ca si copil ma loveam, el tipa la mine nu sa imi spuna o vorba buna. Drept urmare ca el a baut banii cu, care pe vremea lui Ceausescu, trebuia sa ne contruim o locuinta, acum nu avem o locuinta foarte modesta. Ma doare ca cineva m-ar putea judeca prin prisma lui. Ca daca as avea un prieten si ar veni la mine, a doua oara nu ar mai veni. Ma doare ca nici casatoria a lor mei nu a fost din iubire. Vara trecuta am cunoscut un baiat si am crezut ca daca sunt sincera o sa ne apropiem mai mult dar nu, el mi-a spus ca sunt o fata care are multe nevoi si ultrasensibila, si ca lui nu ii plac fetele ultrasensibile. Ideea este ca asta imi afecteaza relatiile cu cei din jur.

Sa incerci cu toata puterea sa te debarasezi de trecut, sa vezi tot ce s-a intamplat ca o experienta din care ai avut ocazia sa inveti un lucru esential: cu omul care bea nu poti face casa si sa ai mare grija atunci cand iti vei alege sotul. Ultrasensibilitatea este o trasatura feminina, femeia simte si traieste cu o alta intensitate. Poate baiatul pe care l-ai cunoscut vara trecuta nu a fost cel potrivit, bine macar ca a plecat la timp, dar asta nu inseamna ca nu vei intalni un baiat care sa te iubeasca.

[fallen]

Poate ca unele femei recurg la alcool si la fumat tocmai ca sa para mai puternice si mai independente, mai asemanatoare barbatilor. Atata timp cat barbatii beau, fumeaza, petrec, desfraneaza cand si cum au chef, poate ca o femeie crede ca facand asemenea le va arata ca e independenta, ca nu e mai prejos, ca poate si ea sa faca aceleasi lucruri, are aceleasi nevoi si aspiratii ca si barbatul si poate ii va fi mai usor sa se insoteasca cu unul dintre ei avand aceleasi preocupari.
Bine asta e o prostie, dar se intampla si fenomenul ca atunci cand esti lovit cu ceva anume (ex. suferi ca unul din parinti sau sotul e alcoolic, sau necredincios) incerci sa iei si tu cate putin din medicamentul respectiv ca sa te imunizezi, crezand ca daca vei fi mai aproape de preocuparile si pasiunile celuilalt nu-ti va mai fi asa greu sa le suporti. Cu alte cuvinte incerci sa devii ca el. Nu neaparat din dragoste si admiratie ci mai mult ca sa te protejezi, sa te sti mai in siguranta.

În prealabil postat de Ekaterina

Sa incerci cu toata puterea sa te debarasezi de trecut, sa vezi tot ce s-a intamplat ca o experienta din care ai avut ocazia sa inveti un lucru esential: cu omul care bea nu poti face casa si sa ai mare grija atunci cand iti vei alege sotul. Ultrasensibilitatea este o trasatura feminina, femeia simte si traieste cu o alta intensitate. Poate baiatul pe care l-ai cunoscut vara trecuta nu a fost cel potrivit, bine macar ca a plecat la timp, dar asta nu inseamna ca nu vei intalni un baiat care sa te iubeasca.

Nu pot sa trec peste. Sunt foarte nefericita.

[cristiboss56]

Mare este puterea pocăinţei! Nemăsurată este puterea lui Dumnezeu! Tu, Cuvioase Moise, dintâi tâlhar ai fost, dar apoi îngrozindu-te de păcatele tale, ai dobândit înfrângere de inimă pentru ele şi întru pocăinţă ai intrat în cinul monahicesc, şi astfel, întru mare plângere pentru fărădelegile tale de mai înainte şi întru ostenitoarele nevoinţe ale postirii şi rugăciunii ai petrecut zilele tale până la sfârşit, şi te-ai învrednicit prin harul lui Hristos de iertare şi de darul facerii de minuni.
O, Cuvioase, care de la păcate grele ai ajuns la fapte bune preaminunate! Ajută şi robilor lui Dumnezeu (numele) care sunt traşi la pierzare, prin vătămarea sufletului nemuritor şi a trupului, care este biserică a Duhului Sfânt, de întrebuinţarea fără de măsura a băuturii, dar care se roagă ţie. Pleacă spre dânşii privirea ta cea milostivă şi nu îi trece cu vederea, ci ia aminte la dânşii, care la tine aleargă.
Roagă, Sfinte Moise, pe Stăpânul Hristos, ca El, Cel Milostiv, să nu îi lepede pe dânşii, neputincioşii şi nefericiţii, pe care a pus stăpânire patima băuturii, şi să nu se bucure diavolul de pierzarea lor, fiindcă toţi, ca zidiri ale lui Dumnezeu, am fost răscumpăraţi prin Preacuratul Sânge al Fiului Lui. Auzi deci, Cuvioase Moise, rugăciunea lor şi a noastră. Goneşte de la dânşii pe diavolul, dăruieşte-le putere să-şi biruie patima, adu-i pe calea pocăinţei, slobozeşte-i din robia beţiei, izbăveşte-i din pierzarea băutului fără măsură, ca înnoindu-se întru trezvie duhovnicească şi întru minte luminată să îndrăgească toată înfrânarea şi buna credinţă şi veşnic să proslăvească pe Dumnezeu Cel Atotbun, Care pururea mântuieşte zidirea Sa, Căruia I se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

Mare este puterea pocăinţei! Nemăsurată este puterea lui Dumnezeu! Tu, Cuvioase Moise, dintâi tâlhar ai fost, dar apoi îngrozindu-te de păcatele tale, ai dobândit înfrângere de inimă pentru ele şi întru pocăinţă ai intrat în cinul monahicesc, şi astfel, întru mare plângere pentru fărădelegile tale de mai înainte şi întru ostenitoarele nevoinţe ale postirii şi rugăciunii ai petrecut zilele tale până la sfârşit, şi te-ai învrednicit prin harul lui Hristos de iertare şi de darul facerii de minuni.
O, Cuvioase, care de la păcate grele ai ajuns la fapte bune preaminunate! Ajută şi robilor lui Dumnezeu (numele) care sunt traşi la pierzare, prin vătămarea sufletului nemuritor şi a trupului, care este biserică a Duhului Sfânt, de întrebuinţarea fără de măsura a băuturii, dar care se roagă ţie. Pleacă spre dânşii privirea ta cea milostivă şi nu îi trece cu vederea, ci ia aminte la dânşii, care la tine aleargă.
Roagă, Sfinte Moise, pe Stăpânul Hristos, ca El, Cel Milostiv, să nu îi lepede pe dânşii, neputincioşii şi nefericiţii, pe care a pus stăpânire patima băuturii, şi să nu se bucure diavolul de pierzarea lor, fiindcă toţi, ca zidiri ale lui Dumnezeu, am fost răscumpăraţi prin Preacuratul Sânge al Fiului Lui. Auzi deci, Cuvioase Moise, rugăciunea lor şi a noastră. Goneşte de la dânşii pe diavolul, dăruieşte-le putere să-şi biruie patima, adu-i pe calea pocăinţei, slobozeşte-i din robia beţiei, izbăveşte-i din pierzarea băutului fără măsură, ca înnoindu-se întru trezvie duhovnicească şi întru minte luminată să îndrăgească toată înfrânarea şi buna credinţă şi veşnic să proslăvească pe Dumnezeu Cel Atotbun, Care pururea mântuieşte zidirea Sa, Căruia I se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

Multumesc frate Cristian, pentru postarea ta. Dand "cautare", am ajuns aici, pe blogul fratelui Laurentiu Dumitru, de pe forumul nostru, unde am putut citi despre viata acestui sfant atat de deosebit. Cum sa nu ramai coplesit de bunatatea lui Dumnezeu, cand afli cum un fost talhar si criminal, ajunge sa duca o viata in mare lupta cu vrajmasii diavoli, si sa reuseasca, chiar daca de mare folos i-au fost si viata sfanta a celor din jurul lui? Cum sa nu nadajduiesti ca, daca un astfel de om pacatos, ajunge sa se sfinteasca, noi, poate mai putin inglodati in pacate strigatoare la cer, n-am reusi sa ne curatim, prin harul si mila lui Dumnezeu?
Dumnezeu sa-ti binecuvinteze zilele si familia, frate Cristian. Oricat am zice ca genul "copy & paste" este o strategie care nu ne mantuieste, cine vrea sa se foloseasc si are buna-vointa, cu siguranta gaseste cararea!
Multumesc inca o data, fiindca fara postul tau, n-as fi aflat nimic despre viata acestui mare sfant atat de mult smerit!

Legat de intrebarea de ce se pune problema sa se ajute cel care are patima alcoolului si nu se intreaba nimeni de suferintele celor care traiesc cu un astfel de om. Evident, nu pot raspunde pentru toata lumea, ci voi spune ce simt eu si cum vad eu situatia.

La mine in familie, unul din parinte, tata mai exact, are probleme cu bautura.
Sa stiti ca nu a fost mereu asa, la f.multi se dezvolta in timp. Nu a avut probleme cand eram eu mica. Mai consuma 1-2 beri din cand in cand, la evenimente si cam atat, fara excese. In timp s-a ajuns sa consume f.mult si sa devina nervos si violent verbal si cateodata si fizic, insa nu cu mine, cu mama, iar dupa ce se cearta cu ea, mama vine la mine si se cearta cu mine caci ea spune ca din cauza mea are probleme cu el; e un fel de lant. Nu vreau sa intru in detalii f.multe pe acest forum.

Si evident ca ma intreb ce pot face ca sa il ajut. De ce? Pentru ca il iubesc, acesta este marele motiv. Il iubesc si nu vreau sa sfarseasca rau, doresc sa se mantuiasca si el si sa renunte la alcool si sa fim mai linistiti si mai fericiti. Eu nu il urasc pe el si nici nu imi este rusine cu el. Este tatal meu asa cum este si nu ma intereseaza ce zic altii. Imi este mila de el, caci stiu ca este un om bun, destept, darnic si nu vreau ca aceste trasaturi sa fie acaparate de alcool. Multi s-ar limiteaza doar la aspectele care se observa imediat: faptul ca bea si ca face certuri, insa uita sa se intrebe care este cauza de s-a ajuns aici, mai ales ca la inceput nu a fost asa. De multe ori este vorba despre niste probleme care au fost interiorizate si se apeleaza la alcool ca la un mod de consolare. Eu cred ca am ajuns sa inteleg, sa cunosc cauzele de ce tata bea, nu am sa le spun ptr. ca nu cred ca intereseaza pe nimeni. Nu voi fi niciodata de acord cu ideea ca cel care bea este singurul vinovat. Probleme pot fi multe: lipsa de comunicare dintre soti, probleme nerezolvate din copilarie, probleme cu parintii, sentimentul de singuratate, avorturi in familie (sindormul post-avort afecteaza si familia, nu doar femeia) si asa mai departe. Intr-adevar, el este cel care duce paharul la gura, insa si cei de langa el il pot influenta: il pot ajuta sau il pot inrai. Familia lui/ei poate sa faca tot posibilul sa il ajute, sa se roage, sa ceara sfaturi, sa il sprijine etc. Sau il poate intarata: cand il vede bea si ca incepe sa vorbeasca sotia il injura, tipa, e sictirita si atunci normal ca, conflictul explodeaza.

Nimeni nu ignora faptul ca cei din jurul alcoolicului sufera, dar nici nu se poate sa nu incerci sa il ajuti pe cel care sufera de aceasta boala. Mai ales cand e unul din parintele tau. Mie personal mi se rupe inima cand il vad pe tata asa. Trebuie ajutata toata familia defapt.

Si ma rog, ce ar trebui sa fac cu tata daca doar familia lui ar trebui consolata si bagata in seama? Sa il dispretuiesc ptr. ca imi mai face probleme? Sa plec de acasa si sa il sun doar de ziua lui? Sa ii vorbesc urat? Sa nu incerc sa il ajut? Nu prea cred. E tatal meu si ii datorez multe. Eu am citit cartea Pr.Arsenie Boca "Familia, tinerii si copii nascuti in lanturi", carte care mi-a mers la inima, ptr. ca m-am regasit in multe situatii descrise de parinte. Dansul spune ca acesti copii conceputi in pacate si crescuti intr-o familie cu una sau mai multe patimi (alcoolul, desfraul, avorturi, fumatul, preacurvia etc) vor fi afectati de mici de pacatele parintilor si vor fi f.predispusi sa le calce pe urme, dar tot dansul spune ca au sansa la manturie, au sansa sa se indrepte si sa rupa lantul. Am citit si ce spun alti duhovnici despre cel acloolic, familia lui si nu am gasit la nici unul sfatul sa fie parasit cel in cauza sau sa nu se roage familia lui ptr. el. Oricum, fiecare caz este unic, nu se poate vorbi la fel pentru toti si sa se ofere acelasi sfaturi.

Eu personal nu suport alcoolul, nici sa nu ii simt mirosul, ce sa mai zic sa il gust. Mai bine zis, nu il mai suport de ceva vreme.

Cei care sunt neimpatimiti nu vor suporta un om cu o patima ?! De ce? Cine sa ajute oamenii cu patimi daca nu cei neimpatimiti? Nu este asta o lipsa de iubire fata de aproapele si un dezinteres ptr. suferintele celor din jur? Daca ar fi facut si Sfinti asa unde am fi ajuns? Nu ar mai fi fost Sfinti, defapt. Slava Domnului ca monahii buni si cu har primesc impatimitii si pacatosii! Ei sunt modelele celor impatimiti sau celor care au crescut in familii unde alcoolul a fost o problema!

Daca crestinii de rand neimpatimti (viitori sfinti deci) nu suporta pe cei cu probleme, nu-i nimic, duhovnicii ii suporta, le ofera iubire si ajutor.

Daca crestinii de rand neimpatimti ii alunga pe acesti oameni, nu-i bai, Hristos ii ia in brate si ii ridica!

Daca crestinii de rand neimpatimti nu ii suporta pe cei cu patimi, nici o problema, Maica Domnului le va fi mereu sprijin si ajutor sa se indrepte!

Si eu cred si am speranta ca Domnul nostru Iisus Hritos va primi rugaciunile celor care se roaga ptr. parintii,sotii,copii lor care sufera de aclool, si mai devreme sau mai tarziu, ii va lumina si ii va ajuta sa se indrepte!

E lung subiectul. Ma opresc aici, si asa cred ca am spus prea multe.

În prealabil postat de Laura19

Legat de intrebarea de ce se pune problema sa se ajute cel care are patima alcoolului si nu se intreaba nimeni de suferintele celor care traiesc cu un astfel de om.

Asta ma intreb si eu. Ce sa faca cei care au intradevar de suferit? Cine credeti ca sufera mai mult cel care bea (e innconstiient) sau cel caruia i-se face scandal? Niciodata nu am inteles bautura, nu are gust bun (de ex berea este amara, inca nu am gasit om care sa afirme ca gustul sau preferat este amar), te face sa nu mai stii de tine, apoi te doare capul, iti e rau. Cum poate sa iti placa asa ceva? Si aboi bauturile sunt contrafacute, daca nu mori o iei razna.

În prealabil postat de Ana Tr.

Asta ma intreb si eu. Ce sa faca cei care au intradevar de suferit? Cine credeti ca sufera mai mult cel care bea (e innconstiient) sau cel caruia i-se face scandal? Niciodata nu am inteles bautura, nu are gust bun (de ex berea este amara, inca nu am gasit om care sa afirme ca gustul sau preferat este amar), te face sa nu mai stii de tine, apoi te doare capul, iti e rau. Cum poate sa iti placa asa ceva? Si aboi bauturile sunt contrafacute, daca nu mori o iei razna.

Mi-am spus parerea deja legat de aceasta intrebare.
Trebuie ajutata toata familia, nu doar cei care nu beau. Nu poti sa ii consolezi doar pe cei care nu consuma alcool, iar pe bolnav sa il dai la o parte si sa il dispretuiesti. Familia in loc sa isi planga de mila, ar putea sa se roage, sa mearga la Biserica, sa se spovedeasca, sa se impartaseasca etc. Nu cred ca doar unul este vinovat, este un lant. E adevarat ca suferi si te deranjeaza, insa nu poti sa te gandesti numai la tine, ci trebuie sa te ingrijesti si de cel in cauza. Sa te intrebi daca ai facut ceva rau, ce poti sa faci sa nu mai fie provocat, sa apelezi la Biseriva si la sfatul duhovnicului. Trebuie rabdare, dragoste si vointa sa il/o ajuti pe cel/cea care sufera de alcoolism. Eu incerc si voi incerca cat pot sa imi ajut tatal. Am invatat deja sa nu mai iau in seama ce spune el cand e cherchelit si sa nu il provoc cand nu este lucid. Deobicei tac si il las sa vorbeasca...si dupa ce oboseste din vorbit termina si se baga la somn. In fine. E complicat si cum am zis, fiecare caz este unic.