Implementarea si pericolele implanturilor CIP RFID 666 in SUA

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de Mihailc

Experienţa duhovnicească empirică şi luminată de Duhul Sfânt s-a suprapus fericit cu o pricepere intelectuală dobândită prin studiu temeinic şi îndelungat, în foarte multe cazuri. Că tot i-am prăznuit de curând, îi amintim pe Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Hrisostom, toţi trei intelectuali străluciţi, recunoscuţi de Biserică drept "mari dascăli şi luminători ai lumii". Apoi Grigorie de Nyssa, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Teodor Studitul, Ioan Damaschin, Isaac Sirul şi mulţi, mulţi alţii... inclusiv Grigorie Palama. Tradiţia autentică a Bisericii arată destul de clar că Duhul Sfânt lucrează cu materialul clientului.

Tocmai d-aia spune Domnul nostru in mare Intelepciunea sa ca "In Casa Tatalui Meu multe locasuri sunt" - aceste locașuri diferite sunt destinate oamenilor (Sfintilor) în funcție de măsura faptelor bune și apropierii lor de Dumnezeu. Dintre moștenitorii Impărăției Cerurilor unii, în viața lor, s-au apropiat mai mult de Dumnezeu, alții destul, dar într-o măsură mai mică. Unii au cunoscut tainele lumii și ale Împărăției încă de aici de pe pământ, iar alții au rămas doar la micile bucurii duhovnicești.

Și nu vede cineva măsurile celui ce îl întrece, nici ale celui mai jos decât dânsul, ca nu, văzând darul cel covârșitor al prietenului, sau lipsa sa, să se facă lui acestea pricină de întristare și de mânhnire. Să nu dea Dumnezeu să fie una ca aceasta acolo unde nu este întristare, nici suspin, ci fiecare se veselește înlăuntru, după darul cel dat lui, după măsura sa. Așa este rânduiala Împărăției, așa este și rânduiala gheenei și nu este altă rânduială, care să mijlocească între ele, fără numai felurimea deosebirii răsplătirilor
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/dis...sa-tatalui-meu

asa ca este evident acordul de vointa (liberul arbitru) al omului dat in momentul cand Duhul Sfant incepe sa "lucreze cu materialul clientului"... sper ca nu te-ai referit la o "obligatie" sau ceva genu', ca oricat de intelept/ intelectual ar fi cineva, daca in ciuda chemarii, a intelegerii lucrurilor - a acelei suprapuneri si priceperi intelectuale dobândită prin studiu temeinic şi îndelungat - nu doreste sa raspunda invitatiei, Duhul Sfant nu da buzna pe capul lui, incepand sa-l "lucreze" cu sau fara material!!


Uite o influenţă suspectă a banalului cip din calculatoare, servere şi alte dispozitive electronice care fac posibilă existenţa acestei lumi imaginare unde are loc discuţia de faţă: confuzia între aproapele în carne şi oase plus o grămadă de probleme reale, şi "departele" digital fantomatic, fluid, teatral şi plin de calităţi care nu se regăsesc pe teren. Internetul întreţine această stranie ficţiune neodochetistă a personajului electronic, parcă din ce în ce mai îndepărtat de persoana reală care-i serveşte ca emiţător ontic. Faţă de această dramă planetară a înstrăinării de sine prin transfer de identitate într-o hologramă spectrală, "pecetluirea" voastră este un subiect de serial numai bun pentru Cartoon Network.

fictiune neodochetista??? sa ma ierti dar prea vorbesti cocotat pe calul ala peste care sare intr-una Alin
"drama planetara" ar putea avea raspuns in cuvintele: Din pricina inmultirii faradelegii, dragostea multora se va raci? ce crezi o fi asta un semn al vremurilor haotice de azi?
pentru ca mersul vremii e conditionat de mersul purtarii!
Parintele Arsenie Boca are un cuvant nemaipomenit cand descrie dialogul dintre om si Dumnezeu: Omul se roaga de Dumnezeu sa-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roaga de om sa-si schimbe purtarile. Socotiti si voi care de cine sa asculte mai intai? Necazurile sunt un grai aspru al lui Dumnezeu cu oamenii, o dovada ca noi silim pe Dumnezeu sa ne bata. Daca in sufletele dreptilor odihneste Dumnezeu, inchipuiti-va cat se chinuieste intr-o daramatura de om! La cata umilinta supun oamenii chipul si asemanarea lui Dumnezeu!! iar Parintele Boca ne avertizeaza ca daca nu ne ascultam glasul constiintei sau glasul Scripturii, sa asteptam implinirea lor (a necazurilor)!
crezi deci ca "pecetluirea" fie si ca subiect de cartoon, ar fi o consecinta fireasca a racirii credintei si umilintei chipului lui Dumnezeu sau efectul neascultarii noastre fata de porunci, adica un necaz in plus? sau chiar nu mai conteaza....ca tot o apa si-un pamant suntem!

[Mihailc]

În prealabil postat de eliza-georgiana

fictiune neodochetista??? sa ma ierti dar prea vorbesti cocotat pe calul ala peste care sare intr-una Alin
"drama planetara" ar putea avea raspuns in cuvintele: Din pricina inmultirii faradelegii, dragostea multora se va raci? ce crezi o fi asta un semn al vremurilor haotice de azi?
pentru ca mersul vremii e conditionat de mersul purtarii!
Parintele Arsenie Boca are un cuvant nemaipomenit cand descrie dialogul dintre om si Dumnezeu: Omul se roaga de Dumnezeu sa-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roaga de om sa-si schimbe purtarile. Socotiti si voi care de cine sa asculte mai intai? Necazurile sunt un grai aspru al lui Dumnezeu cu oamenii, o dovada ca noi silim pe Dumnezeu sa ne bata. Daca in sufletele dreptilor odihneste Dumnezeu, inchipuiti-va cat se chinuieste intr-o daramatura de om! La cata umilinta supun oamenii chipul si asemanarea lui Dumnezeu!! iar Parintele Boca ne avertizeaza ca daca nu ne ascultam glasul constiintei sau glasul Scripturii, sa asteptam implinirea lor (a necazurilor)!
crezi deci ca "pecetluirea" fie si ca subiect de cartoon, ar fi o consecinta fireasca a racirii credintei si umilintei chipului lui Dumnezeu sau efectul neascultarii noastre fata de porunci, adica un necaz in plus? sau chiar nu mai conteaza....ca tot o apa si-un pamant suntem!

Nu reuşim deloc să părăsim stilul ăsta de comunicare descris de expresia "monolog la dublu"... Cred că eşti mult prea absorbită de propriul discurs ca să acorzi măcar o minimă atenţie argumentaţiei interlocutorului.

Păi dacă buna purtare ar fi un criteriu suficient pentru a atrage binecuvântarea lui Dumnezeu, fie în formă negativă - scutirea de necazuri- , fie în formă pozitivă, acordarea de favoruri supranaturale, atunci locuitorii Japoniei rurale ar fi cei mai grozavi creştini sine Christi. Ethosul lor conţine suficiente, şi eficiente, elemente funcţionale pentru a construi un tropos (mod de existenţă) armonios şi împăcat cu toţi şi toate.
Creştinismul, şi când spun creştinism mă refer la Biserică, propune infinit mai mult decât un comportament convenabil. Hristos nu s-a întrupat ca să ne convingă că autocontrolul şi grija de a nu ne răni reciproc narcisismul congenital ar fi scopul existenţei noastre în această lume. Iar sfinţii, dacă tot ne place nouă să-i mobilizăm în ajutorul prejudecăţilor noastre, au rezolvat pe cont propriu complicata ecuaţie a libertăţii şi iubirii. Pe cont propriu, însă nu singuri, nu izolaţi în propria lor individualitate ci în comuniunea euharistică a Trupului lui Hristos.

Semnificaţia cuvântului neodochetism o să-o afli dacă îţi înfrânezi lăcomia pentru murăturile teologice servite de blogurile ortodoxiste şi îţi lărgeşti orizontul cultural bisericesc de la surse pe primă mână. Dochetismul este o erezie hristologică cu implicaţii importante pe antropologie. Iar prefixul neo e uşor de înţeles la ce se referă.


PS - Dacă-o să te osteneşti să notezi un răspuns, te-aş ruga să nu te mai îndepărtezi de firul discuţiei, altfel mă obligi să comentez tot timpul unilateral produsele textuale ale evlaviei tale şi treaba asta este deopotrivă obositoare şi risipitoare.

În prealabil postat de Mihailc

Semnificaţia cuvântului neodochetism o să-o afli dacă îţi înfrânezi lăcomia pentru murăturile teologice servite de blogurile ortodoxiste şi îţi lărgeşti orizontul cultural bisericesc de la surse pe primă mână. Dochetismul este o erezie hristologică cu implicaţii importante pe antropologie. Iar prefixul neo e uşor de înţeles la ce se referă.

Mihailc, esti sigur ca largirea orizontului cultural bisericesc e calea cea mai scurta si sigura spre mantuire?
Si care ar fi acele surse de prima mana? M-ai facut curioasa!

P.S. Uite, Mihailc, doar in aceasta fraza ai mai multe feluri de manipulare. Chiar nu poti sa te staduiesti si sa eviti acest mod de a comunica cu altii?

În prealabil postat de Mihailc

PS - Dacă-o să te osteneşti să notezi un răspuns, te-aş ruga să nu te mai îndepărtezi de firul discuţiei, altfel mă obligi să comentez tot timpul unilateral produsele textuale ale evlaviei tale şi treaba asta este deopotrivă obositoare şi risipitoare.

Optativul conditional nu te ajuta in acest caz.
Spre exemplificare:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=16058

[Mihailc]

În prealabil postat de Miha-anca

Mihailc, esti sigur ca largirea orizontului cultural bisericesc e calea cea mai scurta si sigura spre mantuire?
Si care ar fi acele surse de prima mana? M-ai facut curioasa!

Lărgirea orizontului cultural bisericesc nu e calea cea mai scurtă şi sigură spre mântuire, fiidcă nu există nicio cale scurtă şi cu atât mai puţin sigură, în afară de mucenicie. Nu-i nici măcar obligatoriu să te instruieşti, dar poate fi o expresie a bunului simţ mai ales atunci când te implici în dezbateri publice. În rest, este doar o extensie a iubirii ca stare a fiinţei cu o componentă cognitivă implicită. Dacă ai fost vreodată îndrăgostită înţelegi mai uşor lucrurile astea.
Sursele de primă mînă sunt multe şi diverse, depinde în ce zonă ţi-ai identificat talantul, ce vrei să-ţi lămureşti şi cât te duce capul. În privinţa ta, primele două condiţii îmi sunt necunoscute.....

În prealabil postat de Mihailc

Lărgirea orizontului cultural bisericesc nu e calea cea mai scurtă şi sigură spre mântuire, fiidcă nu există nicio cale scurtă şi cu atât mai puţin sigură, în afară de mucenicie. Nu-i nici măcar obligatoriu să te instruieşti, dar poate fi o expresie a bunului simţ mai ales atunci când te implici în dezbateri publice. În rest, este doar o extensie a iubirii ca stare a fiinţei cu o componentă cognitivă implicită. Dacă ai fost vreodată îndrăgostită înţelegi mai uşor lucrurile astea.
Sursele de primă mînă sunt multe şi diverse, depinde în ce zonă ţi-ai identificat talantul, ce vrei să-ţi lămureşti şi cât te duce capul. În privinţa ta, primele două condiţii îmi sunt necunoscute.....

Multumesc pentru raspuns; este asa cum mi-l imaginam... ambiguu.
Dar, Mihailc, lasa-ma pe mine, ca stiu eu ca eu sunt proasta si tu esti neintrecut de destept; vorbeste in continuare cu eliza-georgiana, ca tare frumos iti mai raspunde.

Permite-mi totusi sa te contrazic intr-un punct: este chiar obligatoriu sa te instruiesti, daca e sa dam crezare Sf. Petru, care spune:

4. Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume.
5. Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa,
6. La cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia;
7. La evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea.
(I Petru, 1)

Eram totusi interesata de sursele de prima mana, despre care pomenesti, caci, se pare ca ai altele decat "murăturile teologice servite de blogurile ortodoxiste". Daca asta numesti "extensie a iubirii" si "extensie a bunului simt", atunci prefer sa ma duc la batranul Cleopa si sa ma invete el, ca si pana acum.

In ceea ce priveste "cat ne duce capul", are grija Dumnezeu de noi, in masura in care suntem dispusi sa ne despartim de pacate si sa Il urmam. Conditia este dragostea. Dar si diavolul mareste capacitatea de intelegere si mai ales memoria celor, care i se supun, prin inversare de energii.

"Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii." (Luca 16,8)

Daca "prostia" omului merge mana in mama cu smerenia, atunci "desteptaciunea" merge mana in mana cu mandria.
Pomul dupa roade se cunoaste, si omul dupa vorba.

[Mihailc]

În prealabil postat de Miha-anca

Multumesc pentru raspuns; este asa cum mi-l imaginam... ambiguu.
Dar, Mihailc, lasa-ma pe mine, ca stiu eu ca eu sunt proasta si tu esti neintrecut de destept; vorbeste in continuare cu eliza-georgiana, ca tare frumos iti mai raspunde.

Dacă-ţi imaginezi dinainte răspunsurile, de ce mai întrebi? Că oricum şi tu şi Eliza cam tot timpul comentaţi răspunsurile imaginate de voi, nu pe cele ale interlocutorului.
Şi-apoi autoafectarea asta a ta prea seamănă cu o situaţie în care cineva vrea să bată un cui, îşi dă peste deget cu ciocanul şi pune vina pe vecinul care l-a enervat săptămâna trecută....

În prealabil postat de Mihailc

Dacă-ţi imaginezi dinainte răspunsurile, de ce mai întrebi? Că oricum şi tu şi Eliza cam tot timpul comentaţi răspunsurile imaginate de voi, nu pe cele ale interlocutorului.
Şi-apoi autoafectarea asta a ta prea seamănă cu o situaţie în care cineva vrea să bată un cui, îşi dă peste deget cu ciocanul şi pune vina pe vecinul care l-a enervat săptămâna trecută....

Da???
Si care sunt sursele de prima mana despre care pomeneai, altele decat "murăturile teologice servite de blogurile ortodoxiste"?
Dai lectii despre iubire, dar servesti numai agurida... Cine sa te creada?!?

[AlinB]

În prealabil postat de Miha-anca

Spre exemplificare:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=16058

Spre exempificare cum lupul striga "lupul!".

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de Mihailc

Nu reuşim deloc să părăsim stilul ăsta de comunicare descris de expresia "monolog la dublu"... Cred că eşti mult prea absorbită de propriul discurs ca să acorzi măcar o minimă atenţie argumentaţiei interlocutorului.

Păi dacă buna purtare ar fi un criteriu suficient pentru a atrage binecuvântarea lui Dumnezeu, fie în formă negativă - scutirea de necazuri- , fie în formă pozitivă, acordarea de favoruri supranaturale, atunci locuitorii Japoniei rurale ar fi cei mai grozavi creştini sine Christi. Ethosul lor conţine suficiente, şi eficiente, elemente funcţionale pentru a construi un tropos (mod de existenţă) armonios şi împăcat cu toţi şi toate.
Creştinismul, şi când spun creştinism mă refer la Biserică, propune infinit mai mult decât un comportament convenabil. Hristos nu s-a întrupat ca să ne convingă că autocontrolul şi grija de a nu ne răni reciproc narcisismul congenital ar fi scopul existenţei noastre în această lume. Iar sfinţii, dacă tot ne place nouă să-i mobilizăm în ajutorul prejudecăţilor noastre, au rezolvat pe cont propriu complicata ecuaţie a libertăţii şi iubirii. Pe cont propriu, însă nu singuri, nu izolaţi în propria lor individualitate ci în comuniunea euharistică a Trupului lui Hristos.

Semnificaţia cuvântului neodochetism o să-o afli dacă îţi înfrânezi lăcomia pentru murăturile teologice servite de blogurile ortodoxiste şi îţi lărgeşti orizontul cultural bisericesc de la surse pe primă mână. Dochetismul este o erezie hristologică cu implicaţii importante pe antropologie. Iar prefixul neo e uşor de înţeles la ce se referă.


PS - Dacă-o să te osteneşti să notezi un răspuns, te-aş ruga să nu te mai îndepărtezi de firul discuţiei, altfel mă obligi să comentez tot timpul unilateral produsele textuale ale evlaviei tale şi treaba asta este deopotrivă obositoare şi risipitoare.

Cred ca nu reusim pentru ca si tu ma lasi ca-n gara… cu ochii-n soare. Dovada ca nici n-ai sesizat intrebarea referitoare la pecetluire din ultimul rand… sau ai ocolit-o extrem de delicat
Buna purtare la care se refera parintele Boca nu are ca scop acordarea de favoruri supranaturale, pentru ca omul crestin nu se roaga si nevoieste “contra cost” iar in caz “ca nu-i convine” abandoneaza totul… prin schimbarea purtarii, crestinul (ortodox) tinde spre sfintirea vietii. Nu stiu ce legatura vezi cu japonezii si sfintirea de care pomeneste parintele Boca, prin buna purtare a vietii pe care Dumnezeu o cere de la cei care cred in el... Toata lumea spune “cred in Dumnezeu” dar japonezii au un principiu taiost pentru divinitate in viziunea lor, adica pentru ei nu exista Dumnezeu in Sfanta Treime asa cum s-a relevat… la ei e cu totul alta “muratura teologica” pentru a-i crede “grozavi, armoniosi si impacati cu toti si toate”!! din pacate japonezii sunt pe dinafara conceptului de crestinism.
Evident ca Hristos nu s-a intrupat ca “să ne convingă că autocontrolul şi grija de a nu ne răni reciproc narcisismul congenital” ar fi scopul existentei, dimpotriva, ne-a fost El Insusi pilda de rabdare a raului, a primirii umilintei la care te supune lumea aceasta, dar nici sa-I luam ca reper pe japonezi cu tot cu troposul lor armonios, pentru ca Dumnezeu ne preţuieşte pe baza caracterului Său, nu al nostru. Noua ne trebuie cat mai repede dobandirea Duhului Sfant (adica noi oferim materialul acela de lucru – vointa - si ne rugam de Dumnezeu sa-l desavarseasca).
Crezi ca pe Sfinti ii chemam in ajutorul “prejudecatilor” noastre si nu pentru intarirea credintei? ca dupa o cadere dureroasa strigi din rasputeri dupa mila si ajutor catre toti Sfintii tu n-ai cazut (pacatuit) niciodata ca sa simti acea neputinta si jale a lipsei de rost, a naruirii bunei intentii cand vezi ca s-a ales praful de nevointa ta? Si chiar daca au fost pe “cont propriu” Sfintii pe drumul mantuirii, comuniunea euharistica le trebuia data de alti sfinti/ marturisitori si rugatori cat timp se aflau in viata aceasta, deci depindeau oarecum de fratii lor.
Eu apreciez lectia ta in lamurirea termenului “Dochetismul – erezie hristologică cu implicaţii importante pe antropologie”, numai ca daca ma straduiesc sa adun doar cunostinte pentru “lărgirea orizontului cultural bisericesc de la surse pe primă mână”, fara ca acestea sa se adreseze vietii mele, sa se raporteze la ea, se cheama ca mi-am imbogatit vocabularul cultural bisericesc si ma tem ca asa alerg ca sa prind vantul… Adica, nu fac decat sa dobandesc o mutime de date, cunostinte si notiuni elevate dar care n-au nicio influenta asupra trairii mele duhovnicesti. Deci, eu zic ca mai intai trebuie simtit cuvantul ce-l prezinta/ descrie pe Dumnezeu si dupa aia trait, dat lui scop si sens pentru ca abia dupa ce-l gasesc pe Hristos in inima mea si construiesc viata mea pe aceasta temelie dumnezeiasca, abia atunci pot spune ca sunt vie, ca mi-a fost smuls valul rautatii si mi s-a dezpietrit inima si inteleg rolul meu ca “mladita” lucratoare in via dreptei credintei.

Sper ca nu m-am indepartat prea mult de firul discutiei ca nu cumva sa te oblig la oboseli si risipe inutile

Dar poate vei binevoi si tu sa observi ca toti acei care cer semn (acel obositor “unde scrie”) despre cip ca sinonim cu pecetea, sunt asemanatori cu iudeii necredinciosi ai vremurilor in care Hristos facea minuni printre ei iar ei strigau dupa EL sa le dea semn ca este cine zice ca este… pentru a crede! (nici in Vechiul Testament nu SCRIE data fixa a Nasterii/ Intruparii Sale pe pamant) Si-atunci intreb si eu: nu cumva ne asemanam cu acei necredinciosi care-l ispiteau pe Domnul in rautatea lor si astfel stam impotriva Lui, cerand cu ostentatie “semn”?

În prealabil postat de eliza-georgiana

"drama planetara" ar putea avea raspuns in cuvintele: Din pricina inmultirii faradelegii, dragostea multora se va raci? ce crezi o fi asta un semn al vremurilor haotice de azi?
pentru ca mersul vremii e conditionat de mersul purtarii!
Parintele Arsenie Boca are un cuvant nemaipomenit cand descrie dialogul dintre om si Dumnezeu: Omul se roaga de Dumnezeu sa-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roaga de om sa-si schimbe purtarile. Socotiti si voi care de cine sa asculte mai intai? Necazurile sunt un grai aspru al lui Dumnezeu cu oamenii, o dovada ca noi silim pe Dumnezeu sa ne bata. Daca in sufletele dreptilor odihneste Dumnezeu, inchipuiti-va cat se chinuieste intr-o daramatura de om! La cata umilinta su pun oamenii chipul si asemanarea lui Dumnezeu!! iar Parintele Boca ne avertizeaza ca daca nu ne ascultam glasul constiintei sau glasul Scripturii, sa asteptam implinirea lor (a necazurilor)!
crezi deci ca "pecetluirea" fie si ca subiect de cartoon, ar fi o consecinta fireasca a racirii credintei si umilintei chipului lui Dumnezeu sau efectul neascultarii noastre fata de porunci, adica un necaz in plus? sau chiar nu mai conteaza....ca tot o apa si-un pamant suntem!

În loc să tot cip-ciripim mai de folos ne-ar fi să luăm aminte la cuvintele părintelui Arsenie. Dacă am lua aminte la ele, am vorbi mai des (sau permanent) cu Dumnezeu, adică am sta în rugăciune și ne-am plânge păcatele și nu ne-am mai tot plânge de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, căci ceea ce se întâmplă nu e altceva decât consecința fărădelegilor noastre. Nouă, toate necazurile vieţii ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie, şi spală cu ele vinovăţiile noastre.

Am rezolvat cumva problema avorturilor, a ateismului, a pornografiei, s.a.m.d.? Nu este cumva praf în ochi lupta asta împotriva cipurilor când noi avem atâtea probleme grave și nerezolvate? Mie îmi sună cam așa: țara arde și baba se piaptănă. Vouă celor care tot vă complaceți în ”lupta” asta anti-cip, duhovnicii voștri ce vă spun? Să propagați isteria sau să luați aminte la ce ne învață Biserica?

De fapt ce legătură are tehnologia cu duhovnicia? Mai nou un cip poate influența mântuirea în locul păcatelor cu care merge omul la judecată?

Oare nu pocăința e singura stavilă împotriva răului? Dacă noi ne vom pocăi (ca neam), oare ne va lăsa Dumenzeu în mâna celui rău? Dacă vom avea un drept printre noi, oare nu se va milostivi Dumnezeu și de noi? (vezi Sodoma și Gomora). Nu ne-ar fi mai de folos să naștem drepți (sfinți) decât să tot cip-ciripim pe aici?