Impotriva razboaielor si uciderilor

[TINERI PENTRU ROMANIA]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Întocmai pentru unii oameni ca tine, am scris cele din acest post. E foarte bine că provoacă nelinişte. Aşa şi trebuie, asta şi urmăresc. Să trezesc conştiinţa creştină din inimile oamenilor, ce doresc să urmeze lui Hristos. Să înţeleagă că este păcat să omori un alt om, pentru nici un motiv în întreaga lume.

Nu îmi pasă de reacţiile imprevizibile, ci îmi pasă doar să nu-mi pierd sufletul şi să nu-L pierd pe dulcele Hristos, care ne-a spus să ne iubim duşmanii, nu să-i ucidem, să aruncăm cu pâine în cine aruncă cu pietre, să întoarcem şi celălalt obraz, să binecuvântăm pe cei ce ne blestemă. Faci aşa, eşti urmaş al lui Hristos, dacă nu faci aşa, nici nu te numi creştin, căci îţi este spre osândă.

Foarte bine dacă au strângeri de inimă. Strângeri de suflet nu au? Când se învaţă reciproc a încălca cuvântul lui Dumnezeu şi a merge şi a apăra o bucată de pământ? Şi a ucide un alt om? Atunci să aibă adevăratele strângeri de inimă, nu acum, nu aici.

Au murit sute de mii de oameni. Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească după mare mila Sa. Au murit ca nişte fără de minte, ce-au fost. Oare martirii primelor veacuri creştine aşa au făcut? S-au ridicat împotriva ostaşilor care îi ducea la arenele din coloseum ca să fie daţi hrană leilor de acolo? Nicidecum. Aceia sunt vrednicii urmaşi ai lui Hristos. Aceia sunt sfinţii şi martirii. Aceia sunt adevăraţii eroi. Nu eroii care mor la războaiele, în care oricum nu au ce să caute., dacă se numesc creştini. Biserica se roagă să-i ierte Dumnezeu, şi foarte bine face, ca pentru orice om vrednic de rugăciune, se roagă Biserica lui Hristos. Dar aceia nu au fost eroi, au fost oameni manipulaţi de alţi diabolici, care nu au avut nimic bun cu Biserica lui Hristos.

Da, iubitul Domnului, nu sunt preot, îmi doresc să devin, cu mila Domnului. Scrie şi la profilul meu public.
Nu îmi este spre dobândirea Împărăţiei Cerurilor, să ştiu dacă eşti sau nu legionar. Legionarii blestematului corneliu zelea codreanu, care au ucis mii de oameni, au fost mai rău decât păgânii, prin faptul că sau numit creştini dar au ridicat arma împotriva altor oameni.
Spune Scriptura: "Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." Efeseni 6, 12

Greşit. Ţara nu o dă Dumnezeu nimănui. El nu ţine cont că suntem germani, români, ruşi, mexicani sau aborigeni. Nu există niciunde în Sfânta Scriptură asemenea minciună, iubitul Domnului. Ţara şi-o face fiecare prin arme, ură şi ucideri a oamenilor de cître oameni. Ceea ce creştineşte, este împotriva lui Dumnezeu, nicidecum El să dea aşa ceva.

Greşit din nou. Fără Tată, nu putem rămâne creştini. El nu caută la faţa omului, zice Scriptura. Că suntem români sau zimbabweni. nu mai gândi aşa, iubitule, că e greşit. Tatăl nostru care este în Ceruri, ne-a gătit nouă Împărăţia Sa, unde ne-a pregătit şi nouă un loc, zice, iar noi dacă vrem, vom lua acel loc sau nu. Nu ne bagă cu forţa în Rai sau în Iad. Niciodată.

Greşit din nou, iubitul Domnului. Creştini putem să fim oriunde, în orice loc al acestui mic punct din univers, numit pământ. Mi-aş dori să înţelegi şi să vezi Adevărul, prin ochii unui creştin.

Greşit iarăşi, scumpule frate. Pentru a fi cetăţeni ai Raiului, trebuie să urmăm învăţăturile Sfintei Scripturi, care ne spune foarte minunat şi limpede, să nu ucizi. Una din învăţăturile chiar şi a celor 10 porunci.

Fără lupta înaintaşilor ţării acum eram musulmani? E ca şi cum ar fi spus creştinii primelor veacuri creştine, martirii coloseumului, că fără să luptăm împotriva cezarului, nu mai putem fi creştini, căci iată ne ucid în arenele leilor. Greşit din nou. Înaintaşii noştrii au făcut exact la fel ca asupritorii lor. Au asuprit, în loc să plece capul sabiei, şi leilor şi oricui. O asemenea iubire, nu poate fi biruită. Desăvârşită. Şi Imperiul Roman a devenit creştin, după 313 ani de prigoană a creştinilor. Amin şi lui Dumnezeu slavă.

Patria terestră, niciodată nu va fi o etapă de a deveni creştin. E greşit ce spui, iubitul meu. Ci etapele de a deveni creştin, se găsesc doar în Sfânta Scriptură. Iubirea. Şi neuciderea nimănui.

Mult de spus, dar oare asculţi tu cu adevărat?

Bucurii.

Predicile Dv. miros a îmbrobodeală.
Nu sunteţi singurul care procedează aşa.
Ceva asemănător cu textele pe care le postaţi am citit şi pe alte saituri.
„Iubiţii” noştri conducători, sau alţii prin intermediul lor, pregătesc probabil terenul pentru aplicarea unor măsuri antinaţionale.
D-l Crin Antonescu spunea recent că noua constituţie nu se va baza pe principiul suveranităţii naţionale.

Vorbiţi mereu de război, de ucideri.
Care război, care ucideri?

Patria e o moştenire pe care am primit-o şi pe care trebuie s-o transmitem mai departe. O datorăm înaintaşilor, copiilor noştri şi urmaşilor noştri.
Această moştenire nu ne e permis s-o risipim, nu ne e permis s-o trădăm, nu ne e permis s-o părăsim.
Nu putem transmite copiilor noştri o Patrie micşorată, o Patrie robită. Trebuie să evităm ca ei să ajungă sclavi, slugi, apatrizi.
Patria nu e doar un pumn de ţărână, ci pământ stropit cu sânge, cu sudoare şi sfinţit prin muncă.
Patria sunt eu, sunteţi Dv., sunt familiile noastre, sunt toţi cei uniţi cu noi prin legături de sânge, de credinţă, de cultură, de limbă.
În Patrie, prin ea şi prin strămoşii noştri, primim hrana necesară pentru suflet: cultura, limba, credinţa noastră creştin ortodoxă, tradiţiile Neamului nostru. E ceva ce nu ni se poate smulge din inimi.
Perntru creştin Patria face parte din misiunea pe care Dumnezeu i-a dat-o, e vocaţia sa.
Dumnezeu ne-a dat Patria cu un scop. Nu e întâmplător că ne-am născut aici şi acum.
Cel care-L iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu trebuie să iubească tot ce e de la Dumnezeu.

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Le luăm pe rând, din nou, cu iubire.

Nu fac decât să mărturisesc şi apăr Adevărul. Nu cu sabia: "Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri." Matei 26, 52. Ci cu cuvântul, cea mai puternică armă. Nu avem nevoie de altă armă.

Cuvântul nu miroase. Ce spun eu nu miroase. Spune că eşti împotrivă a ce spun eu. Îmi dau seama din cuvântul "îmbobodeală". Apoi dacă spui asta, spune-mi cu ce greşesc, unde greşesc, ca să ne lămurim.

Dacă nu sunt singurul care procedează aşa, atunci mă bucur mult. Sunt mulţi oameni, care nu vor să ridice arme materiale împotriva altor oameni, ci să-şi iubească şi duşmanii, cum ne învaţă Mântuitorul, care vor cu adevărat să urmeze lui Hristos. Slavă lui Dumnezeu pentru toate. Mă bucur mult mult, dacă şi pe alte saituri, mai sunt oameni care iubesc vrăjmaşii. Slavă lui Dumnezeu pentru ei.

Dacă pui "iubiţii" în ghilimele, iubiţii noştrii conducători, înseamnă că spui în zeflemea. Şi e direct împotriva învăţăturii lui Hristos, care spune să ne iubim şi duşmanii. Dar ei, conducătorii nu ne sunt vrăjmaşi, decât atunci când nu ne vor mai lăsa să fim creştini. Atunci ne devin vrăjmaşi. Deci să-i iubim pe ei şi pe toţi cei care vin şi ne ucid, vor să ne ia totul. Pe aceia să-i iubim, să ne rugăm pentru ei, că zice, că nu ştiu ce fac. Vrăjmaşii lucrează prin ei. Cum au iubit martirii primelor secole creştine. Trebuie să-i iubim, că nu ştiu ce fac. Nu înţeleg şi nu acceptă creştinismul, de aceea au nevoie de iubirea creştină.

Pregătesc sau nu pregătesc terenul, nouă, creştinilor, nu trebuie să ne pese. Măsurile antinaţionale ce le pregătesc ei, nu ne ajută cu nimic la dobândirea Împărăţiei Cerurilor. Cu nimic. Implicarea în politică a unui creştin, nu îl ajută la dobândirea mântuirii, ci îl osândesc, îl ajută să o piardă, mântuirea. Repet, nu aici este naţiunea noastră, ca să ne pese, ce-i aici.
Naţiunea noastră este în Împărăţia Cerurilor. Ce este acolo trebuie să ne pese. Aceea să o urmărim, să o vânăm. Lumea de aici, va trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece, spune Mântuitorul. Noi creştinii aşteptăm un cer nou şi un pământ nou. Aici, nimic. Să nu ne pese de nimic, de aici. Absolut nimic. Neutrii. Iubire. Nici o măsură pentru o naţiune terestră sau împotriva la o naţiune terestră. Trecător. Deşertăciuni. Nimic.

Nu trebuie să ne pese de Crin Antonescu, de Băsescu, de Iliescu, de nimeni. Decât de Hristos Iisus Mântuitorul lumii. Amin. De El. Numai de El, ce spune El şi nimeni altcineva.
Nu trebuie să ne pese decât de principiile creştine. Singura suveranitate care trebuie să o căutăm este cea a lui Hristos. Nu, nicidecum o suveranitate, a vreo-unui petec de pământ, îngrădit de o graniţă imaginară, ce se poate schimba oricând, numită naţiune.

Da, vorbesc despre războaie, ucideri. Care? Acelea în care, oh, vai nouă, unii creştini pot merge şi să participe la ele, cu absolut orice motiv. Cu absolut orice motiv, oricare ar fi el. Ca să-i trezesc, să-i opresc. Să-i avertizez, că-şi vor pierde mântuirea dacă o vor face, să nu meargă în nici un război al nimănui, sub nici un motiv, nici unul. Vai nouă, că urmăm nebunilor acestei lumi.

Nu am moştenit nici o patrie. Nu am ales să ne naştem în România, ne puteam naşte în Rusia sau Mexic, sau Uganda. Nu am moştenit nimic. Existăm prin Iubirea lui Dumnezeu. Avem respiraţie în pieptul nostru, prin mila, iubirea lui Dumnezeu, oriunde am fi, în orice ţară. Singurul lucru ce l-am moştenit este datoria de a cerceta şi a căuta pe Dumnezeu, să fim după placul lui. Să-L găsim, să-L urmăm. Să fim bineplăcuţi Lui. Asta am moştenit. Pentru datoria şi obligaţia asta o să dăm socoteală în faţa lui Hristos. Cât de mult L-am iubit pe El şi pe oameni. Nu să-i ucidem. Nu cât de români am fost. Greşit! Ci cât am iubit de mult. Înţelege! Nu trebuie să transmitem nimic mai departe, decât numai să învăţăm şi pe alţii să fie cât mai bine plăcuţi lui Dumnezeu cu putinţă. Să iubească cât mai mult pe Dumnezeu şi pe oameni. Asta şi doar asta. Aici să construim o societate. A Iubirii. A smereniei. A blândeţii, luminii, înţelepciunii, al nădejdii, al voinţei, al virtuţiilor, al răbdării, al ascultării, al mulţumirii. Toate acestea le găsim din belşug la Hristos. El este Izvorul lor. Asta am învăţat de la sfinţii de dinaintea noastră. Asta trebuie să lăsăm pentru copiii noştrii şi să-i învăţăm să înveţe şi pe cei ce vor după noi şi după ei. Amin.

Aceasta este singura moştenire care suntem învăţaţi să nu o risipim, să nu o trădăm şi să nu o părăsim. Dar suntem liberi să facem ce vrem. Nu suntem obligaţi cu nimic, de nimeni. Putem merge oriunde, putem face orice, oricând. Vom da socoteală însă pentru ce gândim, ce spunem şi ce facem. La fel cum nici Adam şi Eva nu le-a fost interzis să nu muşte din fructul pomului oprit. Le-a spus ca o poruncă, dar nu i-a obligat.
Ceea ce spui tu acolo, frate, este că nu ne este permis. Suntem obligaţi să rămânem în românia? Spune în Sfânta Scriptură: "Fugi de cel ce caută sufletul tău". Nu te ridica împotriva lui Hristos. Frate, te rog din nou, nu te ridica împotriva lui Hristos! Că se va şterge numele tău din Cartea Vieţii.

Ceea ce transmitem copiilor noştrii este drumul către o patrie care nu va micşorată niciodată, care nu va fi robită de nimeni niciodată, ce nu a fost şi nu va fi vreodată biruită de nimeni, niciodată: Împărăţia Cerurilor. Amin.

Da, acea patrie nu e un pumn de ţărână, este promisiunea lui Hristos, Dumnezeu, este Canaanul pe care Moise îl căuta pe pământ, în loc să-l caute în Ceruri. Dar pentru că era flămând după Dumnezeu, a plăcut Domnului simplitatea Lui. Acea patrie este Viaţa, este Nemurirea, Veşnicia, este universul înţeles şi neînţeles, văzut şi nevăzut.
Dacă e stropit cu sânge, singurul sânge ce îl ascultă Dumnezeu când strigă la El, este sângele martirilor, vezi în Apocalipsă la martiri şi în Facere, la Cain şi Abel. A celor ucişi, nu a celor ce au ucis! O, înţelepciunea este lângă tine frate, în Sfânta Scriptură, oare o accepţi tu pe ea? O vezi tu pe ea? Sau te faci nebun şi urmezi diavolilor?

Sclavi? Nu suntem decât sclavi ai păcatelor şi patimilor. Nici un om, niciodată, niciunde, nu va putea să facă sclav un creştin, un următor al lui Hristos. Amin. Poate face sclav trupul, care nu contează mai mult decât sufletul. Trupul azi e, mâine, numai e. Dar sufletul, acela, de vom urma lui Hristos, nu vom fi sclavii şi slugile nimănui, ai nici unui om, decât al păcatului. Iar apatrizi suntem dacă vom merge în iadul cel gătit diavolului, în întunericul cel mai dinafară, care este lipsa luminii, anume, lipsa lui Hristos, pe care noi am dorito şi aleso prin viaţa noastră de aici, lipsită de Hristos. La viermele neadormit, care este conştiinţa noastră, care ne va mustra veşnic cu suferinţă sufletească, cum că am putut să credem şi să urmăm lui Hristos, dar nu am vrut. Fereşte-te suflete să fi apatrid al Împărăţiei Cerurilor !

Da, în Împărăţia Cerurilor pot fi eu, şi orice om cu familia lui, dacă ne vom sili să o dobândim, şi nicidecum să fim membrii ai unei patrii de pe pământ, ce o numesc nişte oameni şi sunt gata, împotrivindu-se lui Hristos, să ucidă alţi oameni, ca să apere ce ei numesc patria lor, dar nu este. Este a lui Dumnezeu. Când El vrea, poate să schimbe orice graniţă. Şi când El va vrea şi noi merităm, prin milostenie şi iubirea ce o arătăm altora, poate îmbuna inimile oricărui om, să devină creştin, oricât de mult ne-ar prigoni, cum a devenit creştin un întreg imperiu, imperiul roman, care a prigonit creştinii timp de 313 ani, până la Sfântul Constantin cel Mare. Slavă lui Dumnezeu pentru toate, pentru înţelepciunea dată nouă.

Legăturile de sânge nu contează, toţi suntem fraţi şi surori în Hristos, fie că vrem sau nu, fie că acceptăm sau nu, fie că suntem creştini, sau atei sau budişti, Hristos a murit pentru toţi. E frate creştin în Hristos, sau frate apostat de Hristos, sau frate necredincios în Hristos. Nu contează ce limbă avem şi vorbim, nu contează ce cultură avem, atâta vreme cât urmăm lui Hristos, suntem liberi, avem libertatea prin excelenţă, prin El. Urmăm Lui şi avem Viaţa, Adevărul şi Calea, spre orice. Spre tot lucrul bun.

Hrana? Hrana ne-o dă Hristos. Nu patria. Nu sufletul, nu cultura, nu limba, nimic decât Hristos şi credinţa în El! Amin. Nicidecum, niciodată prin patrie şi prin strămoşii noştrii decât dacă au fost sfinţi. Atunci, ei au urmat lui Hristos, şi nu au învăţat să apere nici o patrie de pe pământ, prin uciderea vreunui om, dacă e nevoie, ca să apere o patrie. Nu e nevoie, sub nici o formă, nu va fi vreodată nevoie să fie ucis un om. Înţelege asta, suflete ! Înţelege ! Acceptă. Smereşte-te. Nu te aprinde cu ochii roşii ai diavolilor mâniei.

Credinţa noastră creştin ortodoxă nu are absolut nimic de-a face cu apărarea unei patrii de pe pământ. Unde spune Hristos să apărăm vreo patrie de pe pământ? Să ne apărăm patria? Nu înnebuni. Deschide ochii inimii şi minţii tale. Neamul nostru să fie cel creştinesc şi nimic altceva.
Dumnezeu nu dă nimănui nici o misiune ce ţine de vreo patrie de pe pământ. Să apere şi să ucidă alţi oameni pentru patrie. E doar necredinţă şi luptă împotriva lui Hristos Dumnezeu să spui şi să doreşti aşa ceva. Nu este şi nu va fi niciodată aşa ceva o misiune de la Dumnezeu. Doamne fereşte. Şi nicidecum vocaţie. Niciodată. E nebunie să credem aşa ceva.
Dumnezeu nu ne-a dat nici o altă patrie, decât Împărăţia Cerurilor, care trebuie să o avem înăuntrul nostru încă de aici, de pe pământ.

Şi iată şi singurul lucru minunat şi adevărat care l-ai spus: cel ce iubeşte pe Dumnezeu trebuie să iubească şi tot ce este d la Dumnezeu. şi ce îngăduie Dumnezeu, aş mai spune. Anume dacă El îngăduie o prigoană, de la nişte asupritori, nu trebuie să ne ridicăm împotriva lor cu nici o armă, decât cu cuvântul, plini de Iubire. Amin.

Bucurii.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

[...] nu aici este naţiunea noastră, ca să ne pese, ce-i aici.

Credinţa noastră creştin ortodoxă nu are absolut nimic de-a face cu apărarea unei patrii de pe pământ.

Să ne apărăm patria? Nu înnebuni.

Nu am moştenit nici o patrie. [...] Nu trebuie să transmitem nimic mai departe [...]

Suntem obligaţi să rămânem în românia?

Nu sunteţi preot.
Un preot nu se foloseşte de credinţa în Dumnezeu a celor pe care-i păstoreşte pentru a-i risipi. Procedând astfel i-ar îndepărta de Dumnezeu şi de Sfânta Biserica.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

[...] nu te ridica împotriva lui Hristos! Că se va şterge numele tău din Cartea Vieţii.
[...] cuvântul, cea mai puternică armă. Nu avem nevoie de altă armă.

Nu împotriva lui Hristos ne-am ridicat ci împotriva celor care ne vor răul.
Cuvântul e singura armă pe care o folosim.
Nu îndemnăm la ură, nu îndemnăm la violenţă, nu ameninţăm pe nimeni.
Dovadă e tot ce-am postat.
De-o fi să murim facă-se voia Domnului.


Patria sunt munţii, dealurile, câmpiile, mormintele strămoşilor şi moştenirea pe care ei ne-au lăsat-o.
Patria nu e deci ceva abstract, teoretic, ci o realitate.
Această realitate e atât de puternică încât ne impune s-o iubim.
Într-adevăr, Patria şi iubirea pentru ea nu sunt rezultatul unei alegeri.
Patria e aşadar sursa unei iubiri ce se naşte în noi fără voia noastră.

Iubirea de Patrie e preamărită de Sfânta Scriptură.
Numeroase pasaje din Vechiul Testament reamintesc iubirea poporului evreu pentru pământul strămoşilor săi.
Iuda (altul, nu cel care l-a trădat pe Iisus) îşi îndeamnă fraţii să moară pentru Patrie, se roagă pentru cei ameninţaţi să-şi piardă Ţara şi luptă penrtru salvarea Poporului său.
În Noul Testament se descrie de nenumărate ori afecţiunea lui Hristos pentru Patria sa şi se menţionează că a plâns pentru oraşul Ierusalim care urma să fie distrus.

Dragostea de Patrie e prin urmare legitimă. Ea nu e deplasată, lipsită de sens. Ea e dimpotrivă firească şi perfect de înţeles în ciuda a ceea ce afirmă unii.

[antiecumenism]

Parintele Staniloae- PENTRU APĂRAREA ŢĂRII

https://carteromaneasca.wordpress.co...pararea-tarii/


"Numai prin creştinism se pot împuţina războaiele în viitor, dar cine îţi dă siguranţa că şi mâine şi poimâine şi în tot timpul viitor popoarele vor accepta să lupte cu ajutorul dumnezeiesc, când nici azi nu vor să ştie de acest ajutor nici chiar cei mai vajnici pacifişti.Vor fi războaie, pentru că vor fi păcate. Desăvârşirea deplină şi a tuturor nu se realizează pe lumea aceasta. Şi precum siguranţa că vor fi păcate nu echivalează pentru creştinism cu o împăcare cu ele sau cu o încetare a luptei contra lor, dar, în orice caz, ea impune anumite măsuri de precauţie împotriva efectelor prea stricăcioase ale lor, la fel siguranţa că vor fi războaie nu însemnează o împăcare cu ele, o justificare a lor, dar, pe lângă toată propovăduirea contra lor, creştinismul trebuie să admită luarea de măsuri de precauţie contra lor.


Nu suntem un neam cu ambiţii de cucerire. Nu le-am avut nici în trecut. Toate războaiele noastre au fost de apărare sau de recucerire a unei libertăţi pierdute.Dar, pentru apărarea acestei libertăţi pe care ne-o garantează actualele graniţe, care nu se întind decât până unde se găsesc români, trebuie să fim gata oricând, împotriva oricărei pofte străine de a ne-o răpi. Poporul nostru s-a comportat şi se va comporta în această privinţă în cel mai perfect spirit creştin.



Conducătorul spiritual al românismului ardelean[ Conducătorul spiritual al românismului ardelean era mitropolitul Nicolae Bălan, care, într-adevăr, a avertizat autorităţile şi opinia publică asupra pericolelor ce urmăresc România], care ştie ce e robia şi are oroare de ea, a adresat în repetate rânduri în anii trecuţi serioase îndemnuri factorilor răspunzători pentru destinele de viitor ale neamului nostru să nu neglijeze înzestrarea armatei, atât de importantă pentru asigurarea acestui viitor.O spunem acum şi prin această foaie: faceţi totul pentru o perfectă înzestrare a armatei! Cereţi ţării orice sacrificii şi vi le va consimţi cu dragă inimă! Dar toate să fie chivernisite cu maximă înţelepciune, cinste şi răspundere pentru ziua de mâine!"

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Nu vreau să repet, "tineri-pentru-romania", îmi pierd timpul pentru mântuire.
Citeşte din nou ce am scris, ca să nu scriu aici exact aceleaşi lucruri.

În două cuvinte: iubirea vrăjmaşilor. E cea mai înaltă formă de iubire.

Dar şi mai simplu, omori un om, pentru absolut orice motiv, nu vezi Cerurile.

Citeşte din nou ce am scris. Cu atenţie. Trezvia minţii. Discernământ.

Bucurii.

[cezar_ioan]

Doamne ajută!

Domnule Daniel, consideraţi că la slujbele Bisericii
atunci când ne rugăm pentru eroii neamului nostru, când le aducem omagiu celor care s-au jertfit pe câmpurile de luptă "cu arma în mână" (morţi, ciungi, traumatizaţi psihic etc.),
precum şi atunci când ne rugăm pentru conducătorii de azi (care, printre altele, au în vedere şi securitatea ţării, inclusiv frontierele şi armamentul de război)

ne aflăm în conflict cu Iisus Hristos?

Biserica a rânduit rugăciuni aflate în conflict cu Iisus Hristos şi cu Evanghelia Lui? Asta sugeraţi, oare?


Pe de altă parte, faptul că poporul român e singurul a cărui geneză este împletită cu încreştinarea, avînd aşadar o dublă identitate (de neam omenesc, prin rânduiala Domnului, precum şi prin har, de creştini), permite trecerea în registru minor a identităţii naţionale şi implicit a apărării ei?

Noi, creştinii, suntem duhuri fără trup, fără adăpost, fără patrie pământească? Iubirea de care pomeniţi nu ţine seama de întreaga noastră fiinţă, de omul întreg (trup şi suflet)?

Când o bandă de obsedaţi atacă mama, fiicele şi soţia, spre siluire fizică, dvs. recomandaţi... ce? Ce lucru creştinesc recomandaţi mai exact?
Dar când ne sunt distruse oraşele, câmpia, apele, munţii, flora şi fauna?
Dar când ne sunt ameninţate bisericile, cultura, limba, obiceiurile creştine, tradiţiile?

Puneţi accent pe sentimentul iubirii, lucru bun dealtfel, lucru de la Dumnezeu. La rândul meu şi eu sunt de acord cu diplomaţia, cu negocieri nesfârşite, cu tot felul de manevre ca să nu se ajungă la vărsare de sânge omenesc.
Dar pe obligaţia de a apăra ceea ce iubim, fie şi cu arma în mână atunci când agresiunea este extremă şi desfiinţează orice limită, nu puneţi nici un preţ? Oare a apăra, cu preţul vieţii tale şi cu riscul de a lua viaţa celui care vine peste tine să te ucidă, nu este dovadă a iubirii?

Consideraţi că Dumnezeu vrea ca poporul român şi România să piară din istorie, stînd cu toţii ca mielul la înjunghiere? Şi astfel, pe această cale unică, românii să devină, chipurile, cu toţii locuitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu?

Şi scrieţi toate aceste sugestii în limba română, în limba locuitorilor acestei patrii?

Eu cred că prin ceea ce scrieţi, separînd artificial iţele realităţii româneşti creştine, nu faceţi decât un singur lucru: folosiţi în mod nedemn de un român credinţa poporului nostru ca şiş pentru suicid, pardon, genocid.
Vă folosiţi de credinţa noastră în Iisus Hristos ca să ne lăsăm ţara fără apărare? Ca să ne pierdem neamul şi credinţa strămoşească? Asta faceţi, oare? Nu credeţi că aţi exagerat cam tare într-o parte, pierzînd din păcate echilibrul situaţiei?

Cred că Hristos nu ne-a deschis posibilitatea mântuirii cu preţul desfiinţării ca patrie şi neam. Nicăieri nu stă scris că ar fi făcut un astfel de târg.
Şi pentru că ne-a aşezat aici, în jurul Carpaţilor până la Mare, prin Voia Lui, aici şi trebuie să rămânem ca naţie. De vom fi siliţi de ticăloşii lumii să ne apărăm ţara cu arma, nădăjduiesc tare că Domnul ne va ierta şi ne va mântui. Ca şi copiii copiilor noştri să-L preamărească, să Îl iubească şi slăvească tot în limba română, prin case şi biserici româneşti.

Nu trebuie să acceptăm pieirea noastră ca neam, poftită de alţii, ca să dobândim Împărăţia. Dumnezeu nu ne-a propus niciodată acest târg. Ar fi fost, dealtfel, nedemn de un gentleman, cu atât mai puţin ar fi fost un gest vrednic de Împăratul Cerurilor faţă de supuşii Lui iubiţi.

[cezar_ioan]

Să ne cutremurăm împreună sub cearta Poetului Neamului:

http://www.youtube.com/watch?v=e9HQq6I2ytM
http://www.youtube.com/watch?v=hBxr71AaChw

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Băăăăă, ar striga părintele Cleopa la tine. Ai elan? Ai curaj? Spre mântuire. Acolo să ai.
Îmi voi da şi cu tine silinţa, poate în zadar. Dar precum sunt învăţat, trebuie să semăn, ca în pilda semănătorului, ai grijă de pământul pe care cade sămânţa.

Dacă ai avea pace, ai gândi limpede.
Tocmai, ce pomenim noi, creştinii, în Sfânta Liturghie, dragul meu? Ce anume ne rugăm? Unde? Când? Ştii tu oare toate astea? Ştii însemnătatea fiecărui moment din Sfânta Liturghie?
Îţi explic, cu drag. Ne rugăm ca Dumnezeu să-i ierte pe eroii lumii. Ne rugăm pentru ei în ectenia pentru morţi, împreună cu mulţi alţii, toţi morţii, adormiţii. Deci SĂ-I IERTE. Nu îi lăudăm în Sfânta Liturghie, nu le cerem să repete din nou, sub alte chipuri capabile, acea nebunie. Ne rugăm să-i ierte Dumnezeu. Înţelegi? Vrei să înţelegi? Vrei să te mântuieşti? Acela este omagiul, rugăciunea ca Dumnezeu să-i ierte pentru nebunia de a ridica arma împotriva altor oameni.
Biserica creştină, nu laudă, nu încurajează aşa ceva, uciderea altor oameni, nu suntem romano-catolici, inchiziţia, cruciadele, suntem creştini! Ce facem noi? Iubim. Ne iubim duşmanii, după învăţătura lui Hristos, întoarcem şi obrazul celălalt, aruncăm cu pâine în cine aruncă cu pietre, binecuvântăm pe cei ce ne blestemă.

Se mai roagă Biserica şi "pentru cei ce ne iubesc şi cei ce ne urăsc pe noi" şi pentru cei ce nu are cine să-i pomenească. Şi bine face. E Evanghelia Iubirii. Desăvârşirea Vechiului. Noul popor ales, creştinii. Oh vai nouă...

GREŞESC în ce spun, nerodule? Şi mai rău decât atâta eşti! Ţi-aş putea da o sumedenie de versete, Cuvântul lui Dumnezeu, care te acuză de nebunia în care te afli. Dar ţi-aş otrăvi mai tare inima, deja otrăvită cu limbă de moarte.

Mai departe. Tot pentru "mai marii oraşelor şi satelor", ce ne rugăm? Să fie capabili în frontiere şi armamentul de război? Oh, vai ţie, cât de întunecată ai mintea. Problema e că mai şi crezi că ai dreptate şi otrăveşti şi minţile altora. ÎI SMINTEŞTI. Vai ţie. Spune Sfânta Scriptură: "Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare." (Luca 17, 42) Vai ţie vai.

Da. Oricine ridică sabia, de sabie va pieri, spune Scriptura. Sau pistolul, arma, etc. Da. Oricine ucide un alt om, pentru absolut orice motiv, este în conflict cu Hristos ! Că EL zice: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea" şi iarăşi: "cine nu adună cu Mine, risipeşte". Nerodule tânăr, trezeşte-ţi simţurile. Începe să iubeşti jertfa, până nu te vei răstigni împreună cu Hristos pe golgota, iubind, nu vei învia împreună cu El, niciodată.

Tocmai ţi-am dovedit că Biserica nu a rânduit rugăciuni aflate în conflict cu Hristos. Dar acum că ştii asta, te vei îndrepta oare ? Spune, te vei îndrepta ?

Mai departe. Încreştinarea poporului român sau a oricărui alt popor nu are legătură cu a ucide alt om, pentru nici un motiv posibil. Dublă identitate? SUNTEM CREŞTINI ! Atât ! E tot ce ne trebuie ! Suntem cetăţeni ai Împărăţiei Cerului sau cetăţeni în iadul "rânduit diavolului şi îngerilor lui" spune Scriptura. Atât, suflete ! Trezeşte-te, pentru Dumnezeu ! Creştini prin har suntem dacă facem faptele creştinului, ale credinţei, ale luminii, cum spune Scriptura. Da, aducem multă lumină pe pământ printre alţi creştini, ucigând alţi oameni, nu? Îi învăţăm bine de tot Evanghelia, nu? Că Dumnezeu este iubire, nu? VAI ŢIE.

Da! Permite trecerea în orice registre minore vrei, orice identitate care stă înaintea identităţii de a fi creştin! Înţelegi tu oare, cele ce citeşti ? Suntem creştini înainte de a fi orice altceva ! Absolut orice: român, astronaut, german, bucătar, rus, actor, etc. Trezeşte-te. Înainte de ORICE, trebuie să fim creştini. Aşa cum trebuie să fie creştinul.

Da, noi creştinii suntem fără patrie pământească ! ! !

Uite:
"Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul." (Matei 8, 20)
"Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului." (Evrei 11, 38)
"Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea." (Matei 5, 11)
"Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi." (Ioan 15, 20)

"Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste! Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim, Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi. Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi." (I Corinteni 4, 9-14)

"În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; Prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru." (II Corinteni 4, 8-10)

"Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos." (Galateni 6, 12)

"ŞI TOŢI CARE VOIESC SĂ TRĂIASCĂ CUCERNIC ÎN HRISTOS IISUS, VOR FI PRIGONIŢI". (2 Timotei 3, 12)

Exemplul tău: familia atacată. Pardon. Dar ce e familia ta? E familia pe care Dumnezeu ţi-a dat-o. Soţia şi copii nu sunt ai tăi, sunt ai Lui. Nu suntem ai noştrii. (I Corinteni 6, 19) Tu, ca soţ, nu eşti al soţiei tale, eşti al Domnului. Nu vă aparţineţi unul altuia. Sunteţi cadouri dăruite de Dumnezeu unul altuia. Indiferent de cum moare, ucisă de o bandă, de cancer, de înec, de accident de maşină, "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, numele Domnului fie binecuvântat", spune Iov.

Concret? Suntem atacaţi? Soluţiile biblice sunt doar două: ne supunem stăpânirii sau fugim. NU ucidem. NU ! Iubim. Până la moarte. Adevăraţii eroi au fost martirii. Care? Ion cu baioneta? Nu, ăla a fost manipulat şi nu a avut credinţă. Ci oameni ca Sfântul Iustin, martirul şi filosoful. Martirii primelor secole creştine. Ce mergeau în coloseum la lei şi tigri, rugându-se, zâmbind, fără nici o urmă de răutate, cu pace. De aceea izvorau mir. Ăia sunt martirii. Nu eroii neamului. Care neam? Dumnezeu nu caută la faţa omului. Toţi vom fi prezenţi în faţa Lui EGALI, judecaţi după întrebarea: cât am iubit? Vai vai vai... nouă, vai...

Obligaţia de a apăra ceea ce iubim NU EXISTĂ. Dumnezeu nu are nevoie de apărare. Pe EL să-L iubim. "Să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga nouă", spune la Matei. Aia este dovada iubirii, nu încălcarea Cuvântului lui Dumnezeu, când El a spus clar: SĂ NU UCIZI. Nu a zis: păi dacă te atacă ungurii, poţi să-i ucizi, până pleacă. NU! Vai nouă.
Scriu în limba care mi-a dat Dumnezeu să o cunosc. Canadian, japonez, kuweitean, zimbabwean, sau orice limbă vorbeam, era la fel. Cum Hristos a vorbit aramaica, şi a dat învăţătura mântuitoare pentru tot pământul, aşa şi creştinii trebuie să fie pe tot pământul, nu doar în românia, belgia, noua zeelandă sau mexic. Dumnezeu e al tuturor. Care Îl doresc.

Vorbeşti de Sfântul Ştefan? El a fost un criminal, un curvar şi un beţivan notoriu. Dar s-a petrecut schimbarea. Stătea ore în şir şi plângea la chilia Sfântului Daniil Sihastrul să-l primească la spovedanie, în ultimii ani de viaţă. Ca şi Sfânta Maria Egipteanca, care a fost cea mai mare curvă a ţinutului. Şi a ajuns să leviteze în aer, în timpul rugăciunii. Şi David proorocul, psalmistul, a desfrânat cu nevasta lui Urie, după ce l-a trimis la moarte. Dar a primit pe proorocul Natan.
Nu ridica exemplele acestor oameni înalţi. Ei sunt adevăraţii sfinţi. Nu Ion cu baioneta. Ei sunt adevăraţii sfinţi, înţelegi? Accepţi? Vrei să te mântuieşti? Atunci lasă NEBUNIA de a ucide alţi oameni, suflete sărmane care nu înţeleg nici ele Adevărul !

Mă folosesc de Adevăr, ca să te trezesc, fără-de-minte ce eşti. Dumnezeu lucrează prin oameni. Chiar şi păcătoşi ca mine. Ţi le spun ca şi cum ai muri mâine. Nu ucide. Pe nimeni, niciodată. Sub indiferent ce motiv. Şi nu exagerez deloc. Şi nu am exageret niciodată în ce vorbesc aici.
Hristos a deschis posibilitatea mântuirii la TOT PĂMÂNTUL. Nu e doar pentru unii, românii şi icelandezii, nu. Al tuturor. Mântuirea e a tuturor. Înţelege. Vrei nu vrei, ăsta e adevărul. Criteriul de mântuire NU este după cât de patriot, naţionalist ai fost. Greşit. Ci după Iubire.

Spune în Scriptură că EL face graniţele şi hotarele, EL mişcă munţii şi răsare soarele şi peste cei buni şi peste cei răi, EL dă ploaie tuturor. Nu noi, cu fier în mâini şi mintea otrăvită. NU VOM INTRA cu haina sufletului nostru murdărită de păcat la nunta Mirelui Ceresc, în Împărăţie. NU. Dacă vom merge murdari, vom fi legaţi de mâini şi de picioare şi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară, spune Scriptura. TREZEŞTE-TE !

Ţi-e frică că va rămâne Dumnezeu nepreamărit? Neslăvit? Neiubit? Oh, vai ţie. "Nici porţile iadului nu va birui Biserica lui Hristos" spune Scriptura la Petru. Timp de 313 ani, au fost prigoniţi creştinii în imperiul roman, s-au temut ei oare că va rămâne Dumnezeu nepreamărit? S-au temut ei oare că va dispărea creştinismul, când soldaţii romani tot continuau să ucidă la ei? Au atacat ei oare cu "armament" asupritorii? Timp de 313 ani? Nero, Diocleţian, Traian, şi mulţi alţii, au ucis mii şi mii de creştini. Unde-ţi este moarte boldul? HRISTOS A ÎNVIAT, nerodule, dragul meu !

[Daniel_Ortodox]

Iertaţi.

Atât am avut de spus în topicul acesta. Cine are urechi de auzit să audă şi ochi de citit să citească, şi minte de înţeles, să înţeleagă.

Doamne miluieşte.

[Parascheva16]

recomand:

Ortodoxia si artele martiale - Interviu cu Parintele Mihai-Andrei Aldea

Ortodoxia si artele martiale (2) - Interviu cu Parintele Mihai-Andrei Aldea

Extras din al doilea link:


"[...]
Cred că lucrul acesta se înţelege mai uşor dacă vorbim de meserii sau alte asemenea activităţi obişnuite, dar mai greu dacă vorbim despre ostăşie, folosirea armelor, luptă, sau altele asemenea.

Da, pentru că nu mai sunt luptători creştinii de azi. Au uitat că e război şi cum şi cu cine se poartă acest război. Ei se cred viteji dacă înjură, blesteamă şi batjocoresc din spatele nick-urilor de pe net. Dar dacă dau de hoţi pe autobuz ori tramvai, dacă dau de o ceată de tâlhari sau violatori, pleacă ochii în pământ şi fug îndată, fără să-i ajute pe cei în nenorocire. Şi această laşitate ei o fardează să pară duhovnicească.
[...]
Aşa era în trecut. Astăzi?

Astăzi e la fel. Sau, cel puţin, s-ar cuveni să fie. Constituţia aceasta, aşa distrusă cum e, încă are unele prevederi care ţin de Legea Românească. La articolul 54 spune că apărarea ţării este o datorie sfântă pentru fiecare cetăţean. Deci, constituţional, toţi cetăţenii români sunt ostaşi în rezervă. Şi degeaba se amăgesc unii că lucrurile stau altfel. Dacă începe un război adevărat vor fi chemaţi sub arme. Toţi. Şi va fi război până la urmă, fie că cel dinainte de ivirea lui Antihrist, fie că este unul din nenumăratele războaie obişnuite istoriei. Şi când va fi război, vor fi chemaţi sub arme, conform Constituţiei, toţi bărbaţii. Chit că vor fi nepregătiţi, şi tehnic şi fizic. Dar cred că se şi doreşte să fie nepregătiţi românii, pentru ca în caz de război să fie măcelăriţi până la unul. Şi se vor văieta atunci o grămadă că nu s-au pregătit din vreme, dar este numai vina lor.


Ceea ce spuneţi pare îngrozitor. Deşi, pe de altă parte, toţi ştim că pacea este doar un răgaz între războaie. Dar aici este altă obiecţie, că unii au spus că artele marţiale sunt pentru război, deci nu trebuie făcute în vreme de pace.

Copilării! Dacă aştepţi războiul să începi să te pregăteşti de război sigur nu mai apuci, că eşti deja înfrânt sau mort. În vreme de pace se face pregătirea de luptă, cu multă rugăciune să nu fie nevoie de ea vreodată într-un război.


Dar dacă ne rugăm să nu avem război, ce rost mai are pregătirea de luptă?

Întâi şi întâi, să ţină războiul departe. Cu un popor de luptători mai greu îndrăzneşte cineva să se ia la harţă. Dar cu unul fără pregătire, oricine are curaj să facă război. Al doilea, pregătirea de luptă ne învaţă trupeşte cum să fim ostaşi duhovniceşti. Ne învaţă să ne instruim neîncetat, să fim curajoşi, să ne stăpânim, să ne înfrângem temerile, să fim pregătiţi de luptă, să căutăm să cunoaştem tactica şi strategia războiului duhovnicesc şi altele asemenea. De aceea şi Sfintele Scripturi şi Sfinţii Părinţi dau adesea pe ostaşi ca pildă pentru creştini. Acesta este, de fapt, cel mai mare câştig al ostăşiei. Nu că poţi să lupţi mai bine în războiul lumesc, ceea ce are doar o mică însemnătate, ci că poţi să lupţi mai bine în războiul duhovnicesc. Dacă îmi îndemn fiii să înveţe să lupte, nu este pentru a lupta fizic, în viaţa de toate zilele. Le doresc şi mă rog lui Dumnezeu să nu fie nevoiţi să o facă vreodată. Însă îi îndemn la aceasta pentru două pricini: întâi pentru că este datoria noastră sfântă faţă de Neam şi Biserică să le fim apărători, dar mai ales pentru a folosi tot ceea ce le dăruieşte pregătirea în războiul duhovnicesc. Iar acest război este neîntrerupt şi totdeauna trebuie să îl ducem cu vrednicie."

Cititi articolele ca e interesant ce spune Parintele.