![]() |
![]() |
|
|
|
|||||||
| Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
#12
|
|||
|
|||
|
Citat:
Cand sotia mea a ramas insarcinata (venise darul Domnului, Tudor) am constatat ca, pe zi ce trecea, in loc sa fim tot mai apropiati, ea se insingura, se inchidea parca in sine. Apoi, imi parea ca devine tot mai mandra si pretentioasa... Treptat, au inceput sa apara intre noi conflicte, dispute pe care nu le mai avusesem. Nestiind ce se intampla am inceput sa fac fel de fel de scenarii, sa emit ipoteze, presupuneri. Nu mai comunicam aproape deloc. Devenisem certaret, artagos... M-am luat de baut... Zdravan! Credeam, chiar, ca nu e copilul meu!! Traiam amandoi o experienta noua, pentru care nu eram deloc pregatiti, se pare... Abia apoi am inteles ca rolul de parinte se invata, cu greu, cu rabdare, cu sacrificii. Putin a lipsit sa nu imi iau campii, iar ea sa nu o ia razna. Totusi, prin Mila Domnului, ne-am straduit amandoi sa trecem peste dificultati si sa ne reinnodam dragostea. Eu am acceptat, cu vremea, ca nu mai sunt centrul vietii sotiei, ca iubea pe ... altcineva! Pe propriul nostru copil, Tudorica! Cat sunt acum de fericit ca ea l-a iubit! Atunci, insa, imi era foarte greu. Poate ca si sotul tau sufera din pricina modificarii comportamentului tau. Iti sugerez sa ii acorzi mai multa atentie, sa fii mai dragalasa cu el. Sa il asiguri si sa il reasiguri (prin vorbe clare si prin gesturi fara echivoc) ca il iubesti si ca vrei sa fiti cea mai fericita, cea mai frumoasa familie din lume! Se va linisti, cu vremea... Acum doar ii este greu sa accepte schimbarea. Nu banuieste ca, peste putina vreme, veti fi atat de bogati! Domnul sa va ocroteasca! Last edited by cezar_ioan; 09.02.2013 at 01:02:16. |
|
|