Aparitii editoriale

[cristiboss56]

Principala carte de slujbă a perioadei liturgice pe care o începem duminica aceasta este Triodul, informează TRINITAS TV.

După cum ne spune Sinaxarul Duminicii Vameșului și fariseului, ”primul dintre toți Părinții care au alcătuit cântarea triodică, adică a celor trei cântări – spre a închipui Sfânta Treime – a fost marele poet Cosma. El a compus imnele ce se cântă în sfânta și marea Săptămână a Pătimirilor, cu acrostih, după numele fiecărei zile. După exemplul lui, dar mai mult decât alții, Sfinții Teodor Studitul și Iosif Studitul au alcătuit cântări pentru celelalte săptămâni ale Sfântului și Marelui Post al Patruzecimii. Acestea au fost introduse în cult mai întâi în Mănăstirea Studion”.

Cu timpul, acestor imne le-au fost adăugate și altele, până când structura Triodului, a cărții de cult ce poartă acest nume, a fost completată.

În România, Triodul a cunoscut foarte multe ediții, cea mai nouă fiind cea din 2010, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă. Poate fi cumpărat de la Librăria Cărţilor Bisericeşti (Intr. Miron Cristea nr. 6), Librăria „Ortodoxia” (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Kreţulescu), Galeriile „Cuvântul Vieţii”, prin comandă pe internet la adresa magazin@editurapatriarhiei.ro, precum și de la pangarele bisericilor şi mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

[Mihailc]

O carte foarte frumoasă despre timpul liturgic special al Păresimilor şi nu numai:

Alexander Schmemann - Postul Mare. Paşi spre Înviere



Această scurtă tâlcuire a Postului Mare este scrisă pentru toţi cei care – şi nu sunt puțini astăzi – doresc o mai bună înţelegere a tradiţiei liturgice a Bisericii şi o participare mai conştientă la viaţa creștină. Pocăinţa este începutul şi condiţia pentru o adevărată viaţă creştinească. Primul cuvânt al lui Hristos, când a început să predice, a fost: Pocăiţi-vă! (Matei 4, 17). Dar ce este pocăinţa? La întrebările „Ce este pocăinţa?”, „De ce avem nevoie de ea?”, „Cum trebuie să o practicăm?”, Postul Mare are răspuns. Într‑adevăr, este o şcoală a pocăinţei, la care orice creştin se cuvine să participe în fiecare an, pentru a‑şi adânci credinţa, pentru a‑şi reevalua şi, dacă este posibil, a‑şi schimba viaţa. Este un minunat pelerinaj la sursele adevărate ale credinţei ortodoxe – o redescoperire a căii ortodoxe în viaţă.
Am nădejdea că cititorul însuşi poate descoperi pentru sine că în această lume nimic nu este mai frumos şi mai profund, mai inspirat şi mai aducător de inspirație decât ceea ce Biserica, Mama noastră, descoperă şi ne oferă, în mod liber, odată cu intrarea în anotimpul binecuvântat al „primăverii Postului”.

http://www.librariasophia.ro/carti-P...r-so-9971.html

[cristiboss56]

Sunt puțini cei care n-au auzit de faimoasa vorbă a Sfântului Ciprian al Cartaginei, ”În afara Bisericii nu există mântuire”, sau de cea la fel de cunoscută - ”Nimeni nu-L poate avea pe Dumnezeu drept Părinte dacă nu are Biserica drept Mamă”. Aceste două binecunoscute formulări fac parte din micul tratat ”Despre unitatea Bisericii universale”, publicat acum, într-o nouă traducere, de Editura Institutului biblic și de Misiune Ortodoxă în colecția Credința Ortodoxă, potrivit TRINITAS TV.

Alături de această traducere este publicată și una, inedită, a scrierii ”Despre condiția muritoare a omului” sau ”Despre ciumă” a aceluiași Sfânt Ciprian al Cartaginei.

Cartea se deschide cu un studiu al profesorului Nicolae Chițescu, fiecare dintre cele două scrieri beneficiind de introduceri și note explicative.

Puteți cumpăra cartea de la Librăria Cărţilor Bisericeşti (Intr. Miron Cristea nr. 6), Librăria „Ortodoxia” (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Kreţulescu), Galeriile „Cuvântul Vieţii”, prin comandă pe internet la adresa magazin@editurapatriarhiei.ro, precum și de la pangarele bisericilor şi mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

[Mihailc]

Sfântul Efrem Sirianul - Imnele Păresimilor, Azimelor, Răstignirii şi Învierii



Volumul de faţă îşi propune să ofere într-o versiune românească preliminară cele patru cicluri de imne liturgice închinate de Sfântul Efrem Sirianul — „harfa Duhului”, cel mai mare poet al Bisericii vechi — pregătirii şi celebrării misterului pascal: Imnele Postului Mare, Azimelor, Răstignirii şi Învierii.
Imnele pascale efremiene circumscriu meditativ principalele teme legate de cele trei Paşti: Paştele Vechiului Testament (junghierea şi mâncarea mielului pascal, eliberarea poporului din Egipt şi trecerea prin Marea Roşie ca triumf al mielului), Pătimirea lui Hristos (de la Cina cea de Taină, trecând prin Răstignire şi Înviere până la Înalţare) şi Paştele Bisericii. Există pentru Sfântul Efrem o strictă corespondenţă între elementele principale ale Paştelui Vechiului Testament şi cele ale Paştelui lui Hristos: Euharistia, Răstignirea şi Pogorârea biruitoare a lui Hristos la iad sunt văzute ca realizarea (împlinire şi desfiinţare totodată) a prefigurărilor lor vechi-testamentare în mâncarea mielului pascal, junghierea lui şi triumful său în ieşirea evreilor din Egipt.
Drama istorică şi tipologică a Pătimirii se finalizează în Euharistia şi Liturghia Bisericii, evocate pe larg în Imnele Învierii ca o celebrare paradiziacă.
Prin profunda lor teologie exprimată printr-o poetică simbolică sobră, Imnele pascale efremiene constituie fără nici o îndoială una din cele mai importante meditaţii asupra misterului pascal din istoria creştinătăţii.

Cuprins

O teologie poetică a misterului pascal (diac. Ioan I. Ică jr)

*

MELITON DIN SARDES, Despre Paşte
AFRAHAT PERSUL, Omilia XII: Despre Paşte

*

SFÂNTUL EFREM SIRIANUL

Din Comentariul la Evanghelie (Diatessaron): despre ispitirile, Pătimirea şi Învierea Domnului

Imnele Postului celor patruzeci de zile (De Ieiunio)

1. Postul adevărat şi Hristos, Adam şi Satana
2. Isaia despre post; păcatul şi biruinţa lui Hristos
3. Cădere şi mântuire
4. Roadele postului. Estera şi cei trei tineri
5. Armele postului; Satana şi dezbinarea; iudeii şi mielul pascal
6. Post şi citirea Scripturii; deschiderea ochilor
7. Pilda celor trei tineri în cuptor şi a lui Ilie
8. Daniel şi mâna care scria pe zid; Daniel în groapa cu lei
9. Daniel ţi tovarăşii săi şi postul
10. Moise şi postul

Apendice

1. Hristos şi Adam şi postul
2. Daniel în groapa cu lei, cei trei tineri în cuptor
3. Postul şi celelalte virtuţi
4. Postul de bunăvoie şi postul silit

Imnele Azimelor (De Azymis)

1. Adam, Hristos şi Patima Sa
2. Hristos Preot jertfitor şi Miel jertfit
3. Simbolul Mielului pascal
4. Continuare
5. Paştele vechi şi nou
6. Trecerea de la simbol la realitate în Cina de Taină
8. Ieşirea din Egipt
9. Ieşirea din Egipt
12. Paştele, Iuda şi lovitura peste obraz
13. Pătimirile şi moartea Dumnezeului om
14. Hristos; păcătoasa; Ioan la pieptul Domnului; îmbucătura muiata a lui Iuda
15. Atotputernicia lui Hristos şi Pătimirea Sa
16. Voinţa divină a lui Hristos şi smerirea Lui
17. Azima şi Euharistia
18. Polemica împotriva azimelor
19. Continuare
20. Mâinile lui Hristos pironite pe cruce; voinţa şi cuvântul lui Hristos
21. Polemica împotriva iudeilor pentru că săvârşesc Paştele pretutindeni

Imnele Răstignirii (De Crucifixione)

1. Necredincioşia fiicei Sionului
2. Hristos Mielul Pascal; tâlcuirea pregătirii şi mâncării Lui
3. Cina de Taină şi foişorul ei
4. Tâlcuire simbolică a detaliilor Pătimirii
5. Continuare
6. Cele trei ceasuri de întuneric
7. Luna Nisan, soarele, luna şi corpurile cereşti laudă pe Domnul
8. Tâlcuire simbolică a altor detalii ale Pătimirii
9. Crucea; Petru şi heruvimul

Imnele Învierii (De Resurrectione)

1. Hristos şi mântuirea
2. Imnele lui Efrem la praznic
3. Luna lui Nisan, luna praznicului
4. Continuare
5. Rugăciune şi despre luna Nissan [fragment]


http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=121

[cristiboss56]

La editura BASILICA a Patriarhiei Române a apărut , volumul Persoană şi Natură. Sfânta Treime – Hristos – Omul, semnat de teologul ortodox Jean Claude Larchet.

„Din perspectiva Bisericii Ortodoxe a devenit inevitabil ea orice încercare de refacere a mult doritei unităţi creştine, prin dialog teologic, să pornească de la raportarea completă şi onestă la hotărârile dogmatice ale Sinoadelor ecumenice şi la tradiţia patristică. De aceea, autorul acestei cărţi, referindu-se la modul şi spiritul abordării dialogului cu alte Biserici de către ortodocşi, vorbeşte - pe temeiul unei argumentaţii greu de respins - de fapt, despre necesitatea unei conştiinţe dogmatice mai înalte, mai exigente, dar şi mai alerte. Pledoaria se face, implicit, şi pentru trăirea unui sentiment de responsabilitate mai acut. Indiscutabil, părţile angajate într-un asemenea demers de apropiere reciprocă pot asigura un viitor acestui dialog doar în măsura în care arată o onestitate totală şi o fidelitate necondiţionată faţă de unicul Adevăr.

Prezenta versiune românească a acestui consistent şi captivant volum de teologie dogmatică eclesială, datorat Domnului Jean-Claude Larchet, vede acum lumina tiparului, sub egida Editurii BASILICA, prin hărnicia traducătorilor lui, Preotul profesor Dragoş Bahrim, care a tradus capitolul intitulat „Problema hristologică”, şi Doamna Marinela Bojin, care a tradus celelalte capitole. La solicitarea autorului, Părintele Dragoş Bahrim a efectuat şi o utilă lectură finală a textului întregii traduceri, aducându-i binevenite îmbunătăţiri. Sperăm că toate aceste strădanii vor fi concurat la apariţia ediţiei româneşti a unei noi cărţi de referinţă a Domnului Jean-Claude Larchet apare, într-un viitor nu foarte îndepărtat, va putea înrâuri binefăcător spiritul în care se desfăşoară dialogurile interortodoxe şi intercreştine”, se precizează în nota editorială.

Volumul cuprinde patru capitole principale şi însumează 543 de pagini.

[Mihailc]

Irenee Hausherr - Paternitatea şi îndrumarea duhovnicească în Răsăritul creştin



Un adevăr elementar, cunoscut de antici dar ignorat în mare măsură de moderni şi contemporani, e acela că viaţa spirituală e un îndelungat proces de formare în comuniune cu un model spiritual. Adăugând temele revelate ale paternităţii şi filialităţii spirituale, creştinismul a relansat la alte dimensiuni şi pe alte coordonate acest scenariu formativ general uman. Îndrumarea duhovnicească a fost o realitate esenţială în Biserica veche şi tradiţia ei s-a continuat prin „gheronti” sau „stareţi” vestiţi în Răsăritul creştin până în zilele noastre.
Cartea de faţă restituie admirabil profilul acestei „arte a artelor” în vechiul Răsărit creştin. Lectura ei oferă răspunsul la o serie de chestiuni vitale pentru formarea profilului duhovnicesc al adevăratului creştin: care sunt calităţile cerute povăţuitorului sau părintelui şi ucenicului său fiului duhovnicesc?, care sunt cadrele teologice, morale şi spirituale ale îndrumării spirituale?, care sunt condiţiile autenticităţii, eficacităţii şi aplicării ei după feluritele stări ale vieţii creştinului?
Într-o lume în care setea de îndrumare spirituală dar şi pervertirile ei sunt o realitate presantă, volumul de faţă oferă criteriile necesare unui discernământ spiritual autentic şi se dovedeşte a avea o surprinzătoare actualitate. Prin caracterul său sistematic, el constituie un veritabil ghid practic într-o artă uitată, dar esenţială, utilă oricărui creştin doritor de realizare şi împlinire duhovnicească autentică.

Cuprinsul volumului

În loc de prefaţă: Paternitatea spirituală în Ortodoxie († Kallistos al Diokleii)
I. Preliminarii
II. „Părinte duhovnicesc”
1. Părinte / 2. Duhovnicesc
III. Calităţile cerute părintelui duhovnicesc
1. Calităţi morale / 2. Calităţi intelectuale / 3. Calificări ierarhice
IV. Datoriile părintelui duhovnicesc
1. Să accepte funcţia? / 2. Să se roage pentru copiii săi duhovniceşti / 3. Să poarte o parte din povara copiilor duhovniceşti / 4. Să-şi iubească copiii duhovniceşti
V. Necesitatea deschiderii sufletului
1. Obiectul propriu al acestei deschideri / 2. Motivele acestei deschideri / 3. Mărturiile câtorva mari povăţuitori duhovniceşti / 4. Excepţii de la regulă?
VI. Datoriile ucenicului
1. Să aibă un părinte duhovnicesc / 2. Credinţă şi ascultare / 3. „În iubire”
VII. Practica descoperirii gândurilor
VIII. Eficacitatea îndrumării
IX. Categorii speciale
1. Îndrumarea maicilor / 2. Îndrumarea mirenilor
Vocabular de termeni ascetici
În loc de postfaţă: pr. Irenee Hausherr SJ (pr. Tomas Spidlik SJ)


http://edituradeisis.ro/opencart/ind...&product_id=87

<<Editura Bizantină, la care au apărut de-a lungul anilor mai multe cărţi scrise de părintele Sofian Boghiu, ne surprinde acum cu un volum de texte cu totul inedite – scrisori ale părintelui către ucenicii săi. Intitulat „Parintele Sofian, duhovnicul”, purtând sugestiv subtitlul - „bătrânul cel frumos”, volumul cuprinde scrisori care văd pentru prima oară lumina tiparului şi care ne dezvăluie o latură a stareţului de la Antim altminteri inaccesibilă. Despre cum s-a ajuns la publicarea acestora şi despre importanţa genului epistolar pentru biserică am discutat cu părintele Constantin Coman, cel care îngrijeşte din punct de vedere teologic ediţiile Editurii Bizantine.>>

<<A scris mult, deşi a fost un om ocupat: pictor, stareţ, duhovnic.
A scris mult, pentru că îşi asuma foarte responsabil relaţiile. Era un om care răspundea imediat la o urare sau la o scrisoare sau la o întrebare. Ne-am bucurat şi am fost pur şi simplu depăşiţi în aşteptările noastre descoperind în corespondenţa dânsului scrisori de la un puşcăriaş, scrisori de la un fost satanist, scrisori de la cunoscuţi şi de la necunoscuţi, cu care dânsul întreţinea foarte tacticos, să spun aşa, fidel, relaţia prin corespondenţă.

Aparţine şi unei generaţii care a folosit acest gen de comunicare, care este foarte intim, care este foarte cuprinzător, chiar, pentru că una este să spui cuiva ceva prin vorbe rostite şi alta este să spui cuiva ceva prin scris. Scrisul rămâne. Genul epistolar e biblic şi a fost folosit în toată istoria literaturii şi am în minte acum, recent, pentru că am tot discutat cu diferite prilejuri, şi cu dumneavoastră, despre literatura mărturisitoare a părinţilor, marilor părinţi duhovnici din veacul al XX-lea.>>


<< - Părinte, dacă l-aţi cunoscut pe Părintele Sofian, aş fi curios să vă întreb de ce v-aţi apropiat de el şi ce v-a atras anume la el. În timpul său trăiau foarte mulţi din părinţii mari ai Ortodoxiei.

- N-am râvnit la oameni mari, dar am râvnit la cineva care putea să reprezinte pentru mine, îndrăznesc să spun, un reflex sau un ecou cât mai fidel, în perspectiva mea, a prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu, şi Părintele Sofian a fost un astfel de reflex. Pentru că am regăsit în dânsul reflexul bunătăţii lui Dumnezeu, milostivirii lui Dumnezeu, îngăduinţei lui Dumnezeu şi m-am simţit foarte bine lângă dânsul. Nu m-aş fi simţit bine lângă un duhovnic aspru – sunt şi aceştia foarte necesari, însă cred că nu pentru mine, pentru mulţi alţii. A lăsat Dumnezeu o varietate foarte mare, pentru ca fiecare să ne găsim duhovnicul potrivit şi fiecare duhovnic să şi găsească fiii duhovniceşti potriviţi.>>


<< - Dar ce-ar trebui să aibă un părinte duhovnicesc bun?

- Să-L facă străveziu pe Dumnezeu în prezenţa şi lucrarea sa, nu să se facă pe sine. Eu personal – şi cred, analizând lucrurile –, toţi oamenii, şi credincioşii simpli dar şi cei mai complicaţi, se îndreaptă spre duhovnicii care-L fac pe Dumnezeu mai aproape, mai apropiat, mai accesibil, mai vizibil, dacă vreţi. De asta mergem la părinţii duhovniceşti, nu să aflăm părerile dânşilor, ci să aflăm prin dânşii voia lui Dumnezeu. Nu spunem: de asta mergem la duhovnici, nu ca să primim o iertare omenească, să-i spunem; să primim o iertare dumnezeiască. De asta mergem la duhovnici: să primim o binecuvântare dumnezeiască şi darurile Bunului Dumnezeu.>>

(Cristian Curte)
http://www.lumeacredintei.com/sct_4/...ian_boghiu.htm