Vamesul si fariseul

[Ekaterina]

În prealabil postat de costel

Cand aud aceasta pilda imi vine in minte tema smereniei si a mandriei. Dar am intlanit la Sfantul Nicolae Velimirovici alte intelesuri: sanatate si boala.

El spune ca cei doi au mers la templu sa se roage:fariseul nu se vedea pe sine pacatos, in vreme ce vamesul da. Si spune ca Biserica este asemenea unui spital, unde bolnavii vin sa-si marturiseasca boala in fata doctorului pentru a primi vindecare. Greseala fariseului sta in faptul ca el se aseamana cu un om sanatos care merge in fata doctorului pentru a se lauda cu sanatatea lui. Aici greseste, in delirul bolii sale, nu mai stie ca este bolnav.

In Biserica nimeni nu trebuie sa se creada pe deplin sanatos sau sa se laude cu sanatatea sa. In Biserica omul trebuie sa-I arate lui Dumnezeu ranile si sa ceara de la El vindecare. Asta a facut vamesul si de aceea s-a intors mai indreptat la casa sa.

In predica de ieri, Parintele a subliniat faptul ca omul mandru este un om bolnav. Starea normala, fireasca, a unui om este aceea de smerenie, pe cand mandria te rupe de lumea reala.

In aceasta pilda intelegem cel mai bine ce inseamna smerenia, cum trebuie sa fie un om smerit. Parintele mai spunea ca smerenia nu inseamna sa te lasi calcat de toti in picioare, ci este capacitatea de a te vedea asa cum esti si de a te purta in consecinta. Mai sublinia Parintele ca langa oamenii smeriti te odihnesti, parca nu iti vine sa te mai desparti de ei, sunt adevarate comori.