Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[cristiboss56]

În oraşul Vaslui mai este încă în viaţă profesorul Dumitru Cotoran. Prin anul 1939-1940 era profesor de filosofie la liceul din Vaslui. Şi, după cum singur mărturiseşte, era un ateu convins. Soţia era însă credincioasă. Dar nu avea copii.

Iată, însă, că soţia i se îmbolnăveşte grav şi este internată pentru operaţie la un spital din Bucureşti. După operaţie, ajunsese aproape în stare de inconştienţă.

„- Domnule doctor, mai este vreo speranţă cu soţia mea?”, întrebă profesorul Cotoran.

„- Numai Dumnezeu, dacă mai face vreo minune! Altfel...”

Cum a auzit cuvintele acestea, a ieşit foarte zdrobit la inimă din spital, şi, fără să ştie unde merge, căută o biserică deschisă în cale. De unde nu intrase în biserică din copilărie, iată acum întâlneşte prima biserică a Sfinţilor Ioachim şi Ana, pe strada Traian. Intră repede înăuntru şi, căzând în genunchi la icoana Maicii Domnului, a rostit cu lacrimi această rugăciune disperată:

„- Maica Domnului, dacă exişti, salvează-mi soţia!”

Apoi s-a întors la spital, unde soţia lui se zbătea între viaţă şi moarte. Parcă dormea. Se aşeză lângă patul ei. Se rugă în gând pentru ea Maicii Domnului.

Deodată femeia deschise ochii şi întrebă:

„- Dumitre, tu eşti?”

„- Da, eu sunt, vrei ceva?”

„- Ajută-mă să mă ridic puţin... Acum o jumătate de ceas a venit la mine o femeie în haine albe, foarte frumoasă, şi mi-a spus: «Iată, aici, în prăpastia asta era să cazi. Dar pentru rugăciunea soţului tău, te scot deasupra...». Apoi m-a apucat de mână şi m-a urcat pe un loc ridicat şi luminat.”

Din clipa aceea a dispărut acea fecioară, iar muribunda a început a se întări.

„- Vrei să te plimbi cu mine pe coridor?”, o întrebă soţul.

„Vreau, că nu mă mai doare nimic!”

Când l-au văzut doctorii că se plimbă cu soţia, după o operaţie aşa de grea, s-au mâniat pe profesor şi i-au zis:

„- Ce faci, domnule, ai înnebunit?”

„- Nu, domnule doctor, abia acum m-am trezit!”

În câteva zile, soţia s-a făcut complet sănătoasă şi s-au reîntors la Vaslui. Aici, profesorul Dumitru Cotoran şi-a schimbat cu totul viaţa, devenind un bun creştin. Era nelipsit de la biserică, unde în fiecare sărbătoare citea câte un capitol din Noul Testament, şi se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi

[cristiboss56]

Cuviosul Lavrentie, închizându-se de bună voie, se nevoia astfel monahiceşte. El avea mare sârguinţă pentru mântuirea sa, tinzând în toate zilele spre mai mari osteneli, omorându-şi patimile cu înfrânarea şi tăindu-le cu sabia duhovnicească, adică prin rugăciune. Apoi toate săgeţile vicleanului cele aprinse, stingându-le cu apa lacrimilor, cu darul lui Dumnezeu, nu numai că era străin de rănirea diavolească, ci a luat dar de la El a tămădui cu minune felurite răni şi neputinţe între oameni, cum şi a izgoni diavolii.

Odată, între alţii, a fost adus din Kiev pentru tămăduire un om cuprins de un diavol foarte cumplit, care era purtat de zece oameni. Iar fericitul, dorind să fie proslăvită patria sa cea duhovnicească, adică sfânta mănăstire Pecerska, a poruncit ca să ducă pe acel om acolo. Atunci, îndrăcitul a început a striga: „La cine mă trimiţi? Căci eu nici nu îndrăznesc a mă apropia de peşteră pentru sfinţii ce sunt într-însa; iar în mănăstire sunt treizeci de monahi vieţuitori de care mă tem, şi cu ceilalţi am război”. Acestea mărturisindu-le cel îndrăcit pentru darul pe care îl avea sfânta mănăstire Pecerska, a poruncit iarăşi fericitul ca să-l ducă acolo cu sila, încredinţându-se şi mai mult de cele grăite de însuşi diavolul prin cel îndrăcit. Cei ce-l duceau pe el, ştiind că îndrăcitul nu fusese niciodată în mănăstire şi că nu cunoştea pe nimeni din cei ce vieţuiau aici, îl întrebară: „Care sunt aceia de care tu te temi?” În vremea aceea vieţuiau în mănăstirea Pecerska 118 fraţi, iar îndrăcitul numărând pe nume treizeci dintre ei a zis: „Aceştia toţi, numai cu un singur cuvânt pot să mă izgonească”. Şi iarăşi i-au zis cei ce-l duceau: „Noi voim ca în peşteră să te închidem”. Iar el le-a răspuns: „Ce folos îmi este mie ca să mă lupt cu morţii? Pentru că aceia acum au multă îndrăzneală către Dumnezeu a se ruga pentru monahii lor şi pentru cei ce merg la dânşii. Dar de voiţi să vedeţi războiul meu, duceţi-mă în mănăstire; căci afară de cei treizeci, precum v-am spus, cu toţi ceilalţi pot să mă lupt”. Şi a început a-şi arăta puterea sa grăind evreieşte, după aceea latineşte şi apoi greceşte, şi cu un cuvânt, în toate limbile pe care niciodată nu le auzise omul acela, încât se temeau foarte mult cei ce-l duceau pe el, mirându-se de schimbarea limbii şi de felul vorbei lui. Apoi, mai înainte de a intra în mănăstire, a fugit duhul cel necurat din om şi a început cel tămăduit a avea înţelegere. Cei ce erau cu el s-au bucurat foarte mult, şi intrând în biserica cea făcătoare de minuni a Pecerskăi, au dat slavă lui Dumnezeu. Înştiinţându-se de acest lucru şi egumenul, s-a adunat cu toţi fraţii în biserică. Cel tămăduit nu îl ştia pe egumen, nici pe cei treizeci de părinţi care îi numise. Atunci egumenul l-a întrebat: „Cine te-a tămăduit?” Iar el, arătând spre icoana cea făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a zis: „Cu aceasta ne-au întâmpinat cei treizeci de sfinţi părinţi şi astfel m-am tămăduit”. Numele tuturor acelora el le pomenea, deşi în persoană nu cunoştea pe nici unul. Atunci toţi au dat slavă lui Dumnezeu şi Preacuratei Maicii Lui, şi astfel s-a preamărit acel loc sfânt prin iconomia lui Dumnezeu cea vestită prin fericitul Lavrentie, cel ce s-a închis de bunăvoie pentru Dumnezeu

[cristiboss56]

Maica Domnului vindecă un preot paralizat

Atunci când lăcustele invadaseră satul Gomati din Peninsula Halkidiki, preot paroh era părintele Hristodul. Într-o zi i s-a făcut rău în vie şi a paralizat, astfel că rudele l-au dus în casă pe braţe. Când l-a văzut preoteasa în starea aceea de plâns, s-a repezit până la părintele duhovnic, venit de la Dochiariu să aducă Sfânta Cruce şi o icoană pictată după icoana Maicii Domnului Grabnic Ajutătoarea şi să stârpească cu ele lăcustele. Preoteasa i-a povestit ce păţise. Duhovnicul a luat Sfânta Cruce şi icoana ce o adusese cu dânsul de la mănăstire şi a alergat la casa preotului. Şi numai ce i-a citit rugăciunile de dezlegare şi Paraclisul Maicii Domnului şi doar după ce bolnavul a sărutat cu credinţă sfânta icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului Grabnic Ajutătoare, acesta s-a ridicat din pat ca şi cum s-ar fi sculat din somn, teafăr şi sănătos. I-a mulţumit părintele Hristodul Fecioarei şi i-a preamărit minunile. Drept mulţumire pentru grabnica sa vindecare i-a dăruit icoanei de la Dochiariu un florin .


O apariţie minunată

Printre numeroasele şi feluritele minuni care evidenţiază nemărginita bunătate a Maicii Domnului, trebuie menţionată şi vindecarea sorei Veronica din mănăstirea Sfântului Ioan Teologul, din suburbia Papagos.

Veronica suferea de cancer. Fusese internată de multe ori la spitalul din Vula. În cele din urmă, s-a întors la mănăstire ca să moară acolo, mâinile şi picioarele fiindu-i paralizate.

Călugăriţele au hotărât ca pe 8 martie 1970 să o tundă în monahism, ca să „plece” călugăriţă. Medicii nu-i dăduseră multe şanse de supravieţuire, de aceea călugăriţele au hotărât să o tundă în monahism înaintea zilei hotărâte, adică pe 5 martie, în timpul vecerniei.

O vor aduce în biserică pe braţe, în fotoliu. O doamnă i-a pregătit veşmântul de călugăriţă şi i-a adus un pacheţel care conţinea şi bumbac înmuiat în sfântul mir din Malevi.

Joi, vineri şi sâmbătă bolnava nu a mai putut vorbi. Sâmbătă a suferit întreaga zi din cauza durerilor îngrozitoare. După-amiază a reuşit să ceară să i se facă o injecţie pentru calmarea durerilor, care să-i producă şi somn. În timp ce dormea, aude o bătaie discretă în uşă.

- Cine este? a şoptit cu o uşoară tristeţe. Cine nu mă lasă să mă odihnesc?

Şi atunci vede cum se deschide uşa şi cum intră în chilie trei persoane. O femeie frumoasă şi maiestuoasă, un episcop şi încă o persoană, care purta o tunică lungă.

Pe când bolnava îi privea surprinsă, Doamna i-a spus:

- Te întrebi, desigur, cine suntem şi de unde venim la această oră. Eu sunt de la mănăstirea din Malevi şi de acolo vin. Înalt Prea Sfinţitul de aici locuieşte în Eghina (posibil să fi fost Sfântul Nectarie). Aici este îndrăgitul apostol al Domnului nostru, care este protectorul vostru şi locuieşte aici (posibil să fi fost Sfântul Ioan Teologul).

Aveam de gând să sosesc să te vizitez peste câteva zile. M-am gândit însă că ar fi mai bine să sosesc în seara asta, deoarece mâine vei deveni călugăriţă, să te ajut să te ridici, să te fac bine, încât să-ţi poţi îndeplini toate sarcinile.

- Eu, Doamna mea, a răspuns Veronica, nu pot sta pe picioarele mele, nu mă pot mişca. Vin două-trei surori ca să mă ridice şi nu mă pot vindeca.

- Crezi în puterea Domnului?, a întrebat-o Doamna.

- Cred.

După aceea a luat o icoană care se afla în chilie (icoana Maicii Domnului din Malevi), i-a dat-o ucenicei şi i-a spus:

- Ia această icoană, ca să înţelegi cine sunt.

Atunci bolnava şi-a dat seama şi a strigat:

- Prea Sfânta mea Fecioară, tu eşti?

Maica Domnului, după ce i-a zâmbit, a dispărut împreună cu cei care o însoţeau, lăsând-o pe călugăriţă vindecată.

Prima care a văzut minunea a fost călugăriţa Nectaria, care o îngrijea pe bolnavă şi care a alergat să anunţe în biserică, deoarece era ora vecerniei. Bucuria i-a cuprins pe toţi.

Au urmat sunetele continue ale clopotelor, lacrimi de bucurie, cântările bisericeşti în cinstea Maicii Domnului, binecuvântarea şi împărţirea anaforei.

A doua zi după-amiază, printre mulţimea de lume şi manifestări emoţionante, s-a făcut şi tunderea ucenicei. Numai că Veronica, al cărei nume a fost schimbat în Magdalena, nu stătea paralizată în scaun, ci dreaptă şi sănătoasă

[cristiboss56]

În anul 1955 a fost adusă la Schitul Rarău o femeie demonizată. Avea părul răvăşit, faţa desfigurată, ochii înroşiţi, iar diavolul o făcea să urle ca lupii, să necheze ca şi caii şi să orăcăie ca broaştele. Diavolul nu o lăsa să facă Sfânta Cruce.

Stareţul, ieroschimonahul Daniil Tudor, i-a făcut Sfântul Maslu şi apoi i-a citit Molitfele Sfântului Vasile cel Mare, lângă Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului. Când a fost blestemat diavolul ca să iasă din femeie, părinţii au văzut o Lumină Dumnezeiască ieşind din Sfânta Icoană, iar demonizata a deschis gura şi s-a auzit un răcnet neomenesc, care a zguduit toată biserica. Femeia a fost aruncată la un metru în sus şi apoi a căzut în nesimţire.

După câteva minute şi-a revenit şi a spus pentru prima dată în viaţă: „Mamă! Mamă! M-a vindecat Maica Domnului! Ea m-a atins cu mâna şi a alungat pe diavolul care se afla în sufletul meu"

[cristiboss56]

În ultimele zile (vineri și sâmbătă) siteurile grecești titrau despre situația critică din Munte, deoarece frontul de incendiu ajusese la 4 km și se afla la 1,5-2 km de Mănăstirea Hilandar. Duminică însă, pe 12 aug., mai multe pagini de știri grecești anunțau că ploaia a stins incendiu de pe Sfântul Munte Athos.

Ploaia, care a căzut intermitent, dar abundent pe timpul nopții, a fost un ajutor nesperat pentru pompieri (“un adevărat colac de salvare” cum s-a exprimat guvernatorul Sfântul Munte).

Monahi, pompieri, muncitori sau voluntari, toți au vorbit fără ezitare despre minunea săvârșită de Maica Domnului în stingerea focului din Sfântul Munte, care amenința mai ales Mănăstirea Hilandari. Deodată, un nor mare a întunecat cerul chiar deasupra locului în care flăcările se întețeau, iar o ploaie puternică a început, relatează agențiile de presă greceștiAgioritikovima și Romfea, care au stat de vorbă cu monahii și pompierii din zonă.

Trebuie precizat că Institutul Național de Meteorologie nu a prevăzut această furtună. Datorită acestei ploi abundente, mănăstirea a fost salvată de la un dezastru. Alaltăieri, chiar în locul de apariție a incendiului, Arhim. Metodie, starețul Măn. Hilandari, a săvârșit o slujbă de sfințire a apelor alături de o icoană a Maicii Domnului din mănăstire.



Notă: Textul este o sinteză a informațiilor apărute pe diverse pagini web, în special de limbă greacă.
Foto: Starețul Metodie al Hilandarului


http://sfantulmunteathos.wordpress.com/2012/08/13/minunea-savarsita-de-maica-domnului-in-stingerea-focului-din-sfantul-munte/

[cristiboss56]

Maica Domnului este pentru crestini pilda de lumina, îndemn si mângaiere în osteneala si grija pentru Biserica si viata. Ea este descoperirea facuta de Sus, ea este marturie firii omenesti a lui Hristos, adevar de credinta, temelie si descoperire în Biserica Ortodoxa.

Sfânta Fecioara este amintirea binecuvântata a Intruparii Mântuitorului. Este chipul, pilda si învatatura Lui între preoti si între crestini. Este semnul prezentei lui Iisus Hristos în lume, în Biserica. Ii purtase toata dragostea de Mama sfânta, I-a fost înger ocrotitor având parte de toate bucuriile si durerile unei mame.

Pentru preoti, Maica Domnului este si astazi, dar, mai ales astazi, sfintenie si binecuvântare, este ajutor de Sus, este ocrotitoare a tuturor si a Bisericii, este gândul si inima lui Iisus, între noi.

Cât va fi Biserica, si în chip deosebit Biserica Ortodoxa, Maica Domnului va fi nelipsita din credinta, din evlavia, din dragostea si din cinstea noastra, pentru ea. Numele ei îl poarta cele mai multe femei, icoana ei se gaseste în toate bisericile si în cele mai multe case de crestini, sarbatorile ei fiind între cele mai cinstite, rugaciunile catre ea, din cele mai obisnuite.

Prea Sfânta Fecioara si maica, ne esti tuturor mama, ne esti ocrotitoare, ne esti ajutatoare, ne esti solitoare catre Domnul, iarta-ne în bunatatea ta, întareste-ne în credinta, ajuta-ne în nevoi si necazuri, cheama-ne la calea cea buna a Domnului si ne învredniceste sa n-o parasim. Ajuta, Maica, sa ne mântuim spre preamarirea Ta si spre Slava lui Dumnezeu.
Asa sa fie, acum si în vecii , vecilor. Amin.

[cristiboss56]

Procesiune la Alba Iulia

În perioada 15-16 martie 2013 la Alba Iulia va fi adusă în procesiune icoana Maicii Domnului Pantánassa – Împărăteasa tuturor de la Mănăstirea Vatopedi din Sfântul Munte Athos (Grecia). Este o icoană pictată pe lemn, copie a icoanei făcătoare de minuni Pantánassa, vindecătoarea de cancer, de la această mănăstire. Această icoană va fi donată bisericii parohiei din cartierul Orizont, Alba Iulia.

Icoana va sosi la Alba Iulia vineri, 15 martie 2013, ora 14:00, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, prilej cu care se va organiza cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, o procesiune specială. Ea va rămâne la Catedrală, spre închinare, până a doua zi, după care se va face o procesiune la două biserici din Alba Iulia şi la Secţia de Oncologie de la Spitalul Judeţean Alba, după care icoana va fi aşezată la Biserica „Sfinţi Împăraţi Constantin şi Elena şi Sfântul Grigorie Palama” din Alba Iulia, cartierul Orizont.