Autostima ridicata

[Ekaterina]

În prealabil postat de rebreanu

Buna ziua. Sper sa ma fac inteles prin cuvintele pe care le voi scrie aici. De felul meu sunt mai tacut, uneori ma afund in tristete din prea multe ganduri. Gandesc foarte mult, orice lucru il disec, pana ajung la concluzia ca nu mai are rost sa fac acel lucru, ca nu mai este asa de important pentru mine.

Zilele astea am gasit pe internet un text despre importanta iubirii de sine, denumita si autostima. Aceasta este bucata de text desprinsa dintr-un text mai lung.

<< Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamă autostimă ridicată. >>

In acest text, eu vad un indemn spre evolutie.

In acest text mie imi pare ca accentul care pe ce poate sa faca omul prin propriile sale puteri. Eu sunt important, valoros, pot, etc. Dar fara Dumnezeu omul nu poate nimic. Pot Doamne, de imi vei ajuta, fara Tine nu pot nimic. Asta este adevarul. Doar cine a cunoscut neputinta omeneasca a inteles ce este omul si ce poate el fara Dumnezeu.

Textul mi se pare mai degraba un indemn spre stagnare intr-o stare de mandrie si intr-o autosuficienta. Vom ajunge in acest mod sa traim intr-o lume a noastra si doar a noastra, rupta de realitate, in care noi putem sa fim tot ce ne dorim, fara corespondent in lumea reala.

În prealabil postat de rebreanu

Trecand la rugaciunile ortodoxe, in ele avem urmatoarele mesaje:

lenesul si pacatosul; necuratele mele buze; zaceam ca un mort; intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea; gura mea cea nevrednica; nevrednicii robii Tai; gurile noastre cele necurate; faradelegile noastre; ticaloasa mea inima; intunecata mea minte.

Facand o comparatie intre textul care se refera la autostima si mesajele continute in rugaciuni, vedem ca exista deosebiri. As vrea sa ma lamuriti in privinta acestor deosebiri, sunt sau nu sunt in contradictie?

Rugaciunea nu isi propune sa il umileasca pe om, sa il demoralizeze, ci il prezinta asa cum este el de fapt. Rugaciunea este ancorata in realitate, nu ne inchide intr-o lume in care noi suntem perfecti si putem sa facem tot ce dorim prin forte proprii. Rugaciunea ne ajuta sa evoluam, caci ne vedem mai bine punctele slabe, greselile si astfel realizam nivelul la care ne aflam.

[AlinB]

Lectie de zburat: te urci la mare inaltime, iti repeti de zeci, sute, mii de ori "pot sa zbor, sunt un zburator, firea mea este zborul" si pe urma sari in gol.
Unii zic ca astfel poti sa zbori, chestia asta numindu-se "abilitati ridicate de zburator".

[Parascheva16]

Depinde cum interpretezi. Nici stima de sine scazuta nu este buna si nici sa nu iti cunosti talentele nu este bine.

Ar trebui omul sa se cunoasca pe sine asa cum este, cu bune si cu rele, caci are si parti bune.
Daca Dumnezeu m-a inzestrat cu inteligenta o slefuiesc, o dezvolt si pot sa imi pun inteligenta in slujba lui Dumnezeu si a oamenilor. Sau pot sa fac si invers, sa o pun doar in slujba mea.

Daca Dumnezeu mi-a dat talentul picturii, trebuie slefuit si dezvoltat, si pot sa fac icoane, sa pictez Biserici. Sau pot sa pictez nuduri.
Sunt tot felul de daruri. Darul tacerii, darul smereniei, darul ascultarii. Exemplele pot contiuna.
Ati cunoaste talantul nu este mandrie, ci cunoastere de sine. Depinde cum te raportezi la darurile tale. Daca vezi ca esti destept si te consideri cel mai tare din parcare, nu e bine. Dar daca te gandesti ca tu esti destept, iar altii mai putini, pot sa ii ajut pe acei mai putin inzestrati.

Sunt si persoane care se considera proaste,urate,bune de nimic, de lepadat etc. Nu prea cred ca aceste persoane se considera asa ptr. ca au ajuns pe o scara mai inalta ale duhovniciei. Ci sunt in deznadejde, au avut o copilarie trista si plina de traume, si acesti oameni au nevoie de vindecare, sa se cunoasca pe sine, sa descopere bunul din ele. Increderea in sine daca lipseste, omul nu poate face mare lucru. Am incredere in mine, dar si in Domnul. Lucrezi impreuna cu el. Si faptul ca doresti sa de despatimesti sau sa mergi cat mai des la Biserica si te gandesti ca poti asta, este o imbarbatare. Cum abordezi o persoana cu sima de sine scazuta? Ii spui ca asa este un nimic si ii citezi din psalmi? Sau o imbarbatezi si ii spui ca este o faptura minunata, creata si iubita de Dumnezeu, care poate facemulte, mai ales daca il ia ca aliat pe Domnul?