Invit crestinii la discutie cu un ateu

[dobrin7m]

ÎNTREBĂRI Sl RĂSPUNSURI
Din cursul despre Cartea Facerii (1981 si 1982) - Parintele Serafim Rose

6. Creationistii stiintifici
Părintele SERAFIM: Există o multime de scrieri în prezent privitoare la problema creatiei si evolutiei, problemă ce a devenit vitală mai ales în ultimii zece sau douăzeci de ani.
Recent a apărut un articol foarte părtinitor în revista Time, unde erau luati în râs cei ce sunt împotriva evolutiei, prezentati ca niste fraieri - imbecili ce se întorc la vremurile de dinaintea Procesului Maimutelor al lui Scopes, si asa mai departe.

["Darwin din nou pe banca acuzatilor - Creationistii "stiintifici" atacă teoria evolutiei", în rev. Time, 16 martie 1981, pp. 80-82. Articolul se încheia cu un citat din Theodosius Dobzhansky: "Nimic nu are sens în biologie, decât numai în lumina evolutiei." (n. ed.)]

Dar citirea scrierilor unora dintre creationisti este ceva foarte interesant. Există un grup in San Diego, numit Institutul de cercetări creationiste, care a scos câteva cărti foarte interesante. Una dintre ele se numeste "Creatia: realitătile vietii", abordând câteva dintre problemele stiintifice; o alta este despre fosile: "Evolutie ? Fosilele spun nu !" Există o carte excelentă cu titlul "Creationism stiintific", destinată a fi manual pentru licee. Mai există o carte bună si serioasă despre dinozauri, deloc greoaie. Ea nu pomeneste nimic despre evolutie, ci doar spune povestea dinozaurilor. Este o carte pentru oameni ce vor să citească fără să li se bage pe gât tot felul de ipoteze stiintifice

Grupul de care am pomenit este foarte bun, căci nu încearcă să se ocupe de Biblie. Ei stiu că nu pot pătrunde în scolile publice dacă fac acest lucru, astfel că scot cărti (precum Creationismul stiintific) ce prezintă materialul dintr-un punct de vedere pur stiintific. Si nu îl prezintă doar ca niste antievolutionisti, ci prezintă două modele. Asa cum v-am vorbit despre modelul copernican fată in fată cu cel ptolemeic, ei prezintă modelul creationist fată în fată cu cel evolutionist, apoi pun întrebarea: care model explică mai bine faptele ? Cartea Creationismul stiintific dă o serie de fapte, apoi dă explicatia conform modelului creationist si conform celui evolutionist. Ei cred că modelul creationist are mai mult sens, căci evolutionistii sunt obligati să alcătuiască tot felul de "cicluri" si "epicicluri" spre a explica tot felul de lucruri stânjenitoare.


In 1960, celebrul film "Procesul maimutelor", despre procesul lui Scopes din 1925, a influentat puternic felul cum privea publicul larg dezbaterea creatie/evolutie. Filmul îl înfătisa pe faimosul avocat ateu Clarence Darrow ca pe un mare erou, întrucât apăra stiinta, progresul, viitorul omenirii s.a.m.d. Dar lucrurile nu stăteau chiar asa.
[în realitate, acest film (bazat pe piesa scrisă de Jerome Lawrence si Robert E. Lee) era o redare foarte departe de realitate a procesului si evenimentelor din jurul lui. în viata reală procesul lui Scopes nu a fost o actiune penală serioasă, ci o înscenare juridică folosită ca test de către A.C.L.U. John T. Scopes a fost un apărător voluntar, care nu a riscat nicidecum să ajungă la închisoare. Vezi Phillip E. Johnson, Defeating Darwinism by Opening Minds, ed. cit.,pp. 24-32.]

Dar după aparitia filmului multi oameni ce stăteau la îndoială în privinta evolutiei s-au cam speriat, fiindcă nu voiau să fie acuzati că sunt împotriva progresului si a stiintei.

[dobrin7m]

"Cu toate acestea, în ultimii douăzeci de ani s-au scris câteva tratate stiintifice foarte interesante pe această temă, punând în discutie numeroasele "dovezi" îndoielnice asupra evolutiei, dovezi ce sunt prezentate în manualele scolare ca adevăr si fapt real, dar, când le examinezi mai îndeaproape, descoperi că nu sunt realităti de fapt. De pildă, ei pun în discutie asa numitul fapt că embrionul uman recapitulează mostenirea sa evolutivă, că pe gât există fante branhiale etc. Dar dacă citesti orice manual evolutionist de azi despre embriologie, vei afla că acesta este un mit. "Pantele branhiale" nu au nimic de-a face cu evolutia sau cu recapitularea; pur si simplu asa se dezvoltă embrionul. De fapt, dezvoltarea creierului, nervilor, inimii etc. înăuntrul embrionului contrazice total modul cum ar trebui să aibă loc dacă ar trebui să fie recapitularea mostenirii evolutioniste.

Există o multime de lucruri despre evolutionism care, chiar dacă nu doresti să crezi din start una sau alta dintre păreri, te fac să te opresti, să-ti pui întrebări si să chibzuiesti mai mult asupra probelor pro si contra. La fel se întâmplă si cu sistemul datării radiometrice si cu interpretarea evolutionist-uniformistă a straturilor geologice. Există o carte excelentă a profesorului de geologie Henry Mords, numită Potopul din Cartea Facerii, ce încearcă să interpreteze straturile, vârsta ghetii etc. în termenii Potopului lui Noe. Cartea prezintă dovezi si este alcătuită foarte stiintific. Poti să o citesti si să fii sau nu de acord cu ea, dar este prezentată la nivel stiintific.

Institutul scoate lunar un buletin de informatii numit Acts and Facts, prezentând lucrările lor, si în fiecare număr există o mică completare ce tratează un aspect al evolutiei sau creatiei. Au avut numeroase dezbateri publice in cursul ultimilor cinci ani în universităti, care s-au bucurat de o bună participare; uneori au venit mii de studenti. Savantii creationisti sunt foarte bine pregătiti - au citit tot ce s-a scris recent - pe când savantii evolutionisti sunt adesea asa de încrezători în ei însisi, încât nu prea sunt la curent cu ultimele evenimente. Astfel că în ultimul număr al revistei Science, care e foarte evolutionistă, unul dintre articole spune că s-a ajuns într-o situatie asa de proastă în prezent - savantii evolutionisti sunt asa de prost pregătiti si predau studentilor asa de precar - încât nu ai decât să aduci un savant creationist cu trei sau patru fapte din ultiniii cinci ani, si-i va reduce la tăcere pe evolutionisti. Astfel că evolutionistii au început să se trezească si să-si spună că si-au neglijat datoria de a-si creste odraslele în spiritul cuvenit. Acum încearcă să-i educe mai bine, spre a se întoarce la principiile originare ale evolutiei."

[dobrin7m]

7. Diferite idei evolutioniste
Părintele SERAFIM: Există o doză atât de mare interpretare personală cuprinsă în teoria evolutionistă, încât, dacă ceri evolutionistilor să-ti explice cum are loc evolutia, nu se pot pune de acord asupra unui singur răspuns. Ei obisnuiau să spună că evolutia are loc prin selectie naturală cuplată cu mutatiile: mici schimbări care, după un număr de generatii, duc în final la un nou fel de creatură. Dar se întâmplă că mutatiile sunt, în general, asa de dăunătoare, încât nu se poate explica nici un fel de progres prin mutatii. Chiar în prezent se discută aprins dacă nu ar trebui eliminat complet gradualismul darwinist si să se adopte o altă teorie. Ultima idee la care au revenit - o idee lansată în urmă cu patruzeci de ani - se numeste teoria "monstrului dătător de sperantă". Proeminentul genetician Richard Goldschmidt [de la Berkeley University of California] a lansat această idee fiindcă a văzut că cumularea selectiei naturale cu mutatia nu poate produce structuri complexe.

[Teoria a fost respinsă la început de darwinisti, în 1940, când a fost propusă pentru prima dată de Goldschmidt, dar a fost reabilitată în 1980 de evolutionistul Stephen Jay Gould de la Harvard, în cunoscutul său articol "Reîntoarcerea monstrului dătător de sperantă". (n. ed.)]

De pildă, nu poti explica ochiul printr-o serie de schimbări treptate, căci fie ai ochi, fie nu ai. Organismul care ar dobândi dintr-o dată retina sau altă parte a ochiului nu ar avea la ce să o folosească. Trebuie să se împerecheze cu o creatură cu aceleasi caracteristici, iar apoi caracteristica trebuie să se păstreze până ce se dezvoltă într-o formă superioară, ca in final să se dezvolte ochiul întreg. Pur si simplu acest lucru nu se poate întâmpla; nu are nici un sens. Ochiul trebuie să apară dintr-o dată întreg.

[In cartea sa The Blind Watchmaker (Ceasornicarul orb) (1985), apologistul neodarwinist Richard Dawkins a încercat să explice evolutia ochiului. Argumentele lui Dawkins au fost respinse cu probe de către biochimistul Michael Behe în fecunda sa carte Darwin's Black Box (Cutia neagră a lui Darwin) (1996), ed. cit., pp. 15-22; 36-39. Phillip Johnson comentează: "A trece de la Dawkins la Behe este ca si cum ai trece din biblioteca copiilor în laborator" (Johnson, Objections Sustained, ed. cit., p. 54). (n. ed.)]

Prin urmare, Goldschmidt a sugerat că evolutia are loc în salturi - mutatii pe scară largă ce duc la un "monstru dătător de sperantă" care este în stare să supravietuiască si să se reproducă.
Goldschmidt a invocat această teorie spre a explica originea păsărilor. Aripa unei păsări e un lucru extraordinar. Dacă o reptilă are doar un os ce îi iese din spate, ea nu va fi prea bine adaptată supravietuirii. Ea trebuie să aibă două aripi întregi care functionează, si trebuie să existe un mascul si o femelă cu acelasi fel de aripi ca să le poată reproduce. Deci ideea "monstrului dătător de sperantă" sugera că o reptilă a depus un ou din care a iesit o pasăre ! Oamenii se întorc acum cu seriozitate la această idee si caută să găsească un acord între ea si darwinism, dându-si seama că micile schimbări nu pot produce structuri extrem de complexe.

[Un alt motiv pentru care paleontologul Stephen Jay Gould voia să reabiliteze teoria "monstrului dătător de speranta" era nevoia de a argumenta lipsa speciilor intermediare din arhiva fosiliferă. Revizuirea teoriei lui Goldschmidt de către Gould, numită "echilibru punctual", este dezbătută în mod curent de către evolutionisti. Vezi Johnson, Darwin on Trial, ed. cit., pp. 32-44 si Denton, Evolution: A Theory in Crisis, ed. cit., pp. 192-95. (n. ed.)]
Ideile de acest fel trebuie discutate de savanti, dar si pentru noi este interesant să stim despre ce anume discută."

[dobrin7m]

8. Limitele schimbării biologice
Părintele SERAFIM: Oricare dintre speciile existente încă în prezent în jurul nostru descinde, într-o succesiune neîntreruptă, din acelasi fel de creaturi din trecut. Sunt multe specii ce nu mai există azi; dar până la stingerea lor au rămas acelasi fel de făpturi care erau de la început.
Inăuntrul fiecărui fel de creaturi se pot observa numeroase schimbări. De pildă, coteiul si ciobănescul german provin din acelasi fel, dar rămân tot câini, si se pot împerechea si reproduce. La fel se întâmplă si cu "rasele" de oameni: desi arată foarte diferit, toate tin de acelasi fel.
Cei ce îsi spun creationisti nu sustin că nu există schimbări. Există o multime de schimbări în natură, dar toate au loc între anumite limite. Iată întreaga problematică a dezbaterilor despre evolutie si creatie: sunt oare limitele bine definite după "gen" - care poate să nu fie exact acelasi lucru cu "specia" - ori totul provine dintr-un glob originar de materie organică ce s-a dezvoltat, dând toate felurile de lucruri. Tot ceea ce stim în prezent despre codul genetic pare a fi împotriva ideii din urmă. Un organism nu poate "evolua" în ceva ce nu se potriveste cu codul său genetic[Adică ceva aflat in afara marjei de variatie specificate de ADN pentru acel organism anume. (n. ed.)]. In prezent o mare parte din discutiile dintre evolutionisti se învârt in jurul întrebării cum este posibil acest lucru. Noi încă nu am aflat cum.
[Cartea cea mai bună pe această temă este Not by Chance ! (Nu întâmplător !) de Dr. Lee Spetner, expert în codul genetic. (n. ed.)]

[dobrin7m]

9. "Evolutia umană"
STUDENT: Ce credeti despre oamenii fosili care au fost descoperiti ?
Părintele SERAFIM: In ultimii ai au apărut o multime de teorii. In Africa, sotii Leakey făceau tot felul de descoperiri în fiecare an. Bineînteles că fiecare persoană ce face descoperiri doreste ca "omul" său să fie strămosul întregii omeniri; astfel că vrea să răstoarne toate ideile anterioare, să aducă una nouă si să pretindă că el a găsit "veriga lipsă". Asa că luăm întotdeauna cu prudentă spusele acestor oameni.
In 1959 Louis si Mary Leakey au descoperit un craniu al unei specii stinse de maimute, Australopithecus ("Maimuta sudică"), despre care toată lumea a presupus că era maimuta-strămos pentru toti oamenii fosili - Homo erectus etc. Cinci ani mai târziu ei au anuntat că au descoperit fosile umane în acelasi strat cu cele ale Australopithecului.

[Statutul de maimută dispărută al Australopithecului a fost stabilit încă din 1954 prin anatomie comparată de către zoologul Solly Zuckerman. Faptul că oameni adevarati au trăit în acelasi timp cu australopithecii indică faptul că acestia din urmă nu au nimic de-a face cu originea omului. In urma descoperirilor sotilor Louis si Mary Leakey, fiul lor Richard Leakey a descoperit si el fosile de Australopithecus si Homo erectus în acelasi strat. (n. ed.)]
Intrucât s-au găsit si unelte de piatră, ei si-au numit noua descoperire Homo habilis sau "Omul îndemânatic".

["Din 1964 încoace", scrie Richard Milton, ,homo habilis a fost reevaluat si s-a sugerat că unul din oasele mâinii este o bucată de vertebră, că alte două oase ar fi putut apartine unei maimute ce trăia în copaci, si că alte sase provin de la un ne-humanoid neidentificat. Dar oricare ar fi meritele descrierii originare, ramâne faptul că Homo habilis este o fiintă umană - nu veriga lipsă. S-a calculat că Homo habilis avea un creier mic: poate doar jumătate din mărimea celui al oamenilor moderni obisnuiti. Dar, asa cum a arătat Dr. A..T. White, habilinele erau si mici de statură, astfel că creierul lor nu era mic în raport cu marimea corpului, flind mai curând asemeni pigmeilor moderni.

Intr-adevăr, unul din aspectele hazlii ale descoperirii lui Homo habilis este acela că în timp ce darwinistii îsi concentrau atentia să interpreteze oasele degetelor si vertebrele la Olduvai Gorge (locul unde s-au descoperit fosilele lui Homo habilis), încercând să alcătuiască scrisorile de acreditare ale acelei creaturi ca fiind veriga lipsă, se pare că au trecut cu vederea faptul că la numai câteva sute de mile spre vest, în pădurile Zairului, se află populatia Mbuti, care au de obicei doar - patru picioare si sase inci - înăltime si, ca statură, mărime a creierului si chiar ca mod de viată sunt comparabili cu Homo habilis. Dar acesti Mbuti sunt oameni modemi în toată puterea cuvântului, cu exceptia faptului că nu se uită la documentare TV si nu primesc premii de la societătile de finantare a stiintei" (Shattering the Myths of Darwinism, ed. cit., pp. 206-207). Vezi si Lubenow, Bones of Contention, ed. cit., pp. 157-166. (n. ed.)]

Acest lucru a întors pe dos întregul scenariu al evolutiei umane, fiindcă în teoria evolutionistă un strămos nu se poate găsi în acelasi strat cu descendentii săi. Si Homo erectus a fost scos din locul său si plasat după Homo habilis; iar acum se spune că fiintele umane ce au folosit unelte de piatră au trăit în urmă cu două milioane de ani.

Bineînteles că toate aceste lucruri sunt doar presupuneri. Există atâtea lipsuri si dificultăti in feluritele teorii, încât fiecare evolutionist încearcă mai mult să-si impună propriile pretentii."