Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Socoteste adesea ca o singura inaltare a mintii la Dumnezeu si o umilita metanie cu plecare de genunchi la pamant spre cinstirea lui Dumnezeu sunt mai scumpe decat toate comorile lumii.Si ca, totdeauna, cand vom lasa lenea si ne vom sili la lucruri sarguitoare, ingerii duc la Imparatia lui Dumnezeu o cununa de glorioasa biruinta.


Nu intarzia a-ti tese haina de mire cand trebuie sa mergi acolo impodobit ca sa intampini pe Mirele Hristos.

Adu-ti aminte in fiecare zi ca cea de azi este a ta, cea de maine este in mana lui Dumnezeu si ca Cel ce ti-a dat dimineata nu ti-a fagaduit ca-ti va da si seara.De aceea nu asculta de diavol care-ti cere sa dai lui ziua de azi, iar pe cea de maine s-o dai lui Dumnezeu.

Considera ticaloasa acea zi (desi ai facut multe lucruri), in care n-ai castigat multe biruinte impotriva placerilor si voilor tale rele si in care n-ai multumit lui Dumnezeu nu numai pentru binefacerile primite, ci pentru patima lui cea nemuritoare suferita pentru tine.

"Nevoieste-te totdeauna cu nevointa cea buna".(1 Tim.6, 12)

Cea mai mare trebuinta este a sti sa-ti carmuiesti limba cum se cuvine si s-o infranezi.Foarte adeseori multa vorbire vine din mandrie.

Iar despre altele cand vorbesc, glasul lor numai sa atinga auzul tau,dar mintea sa stea ridicata la Dumnezeu.

Se cuvine a-ti pazi cu mare bagare de seama ochii si nu-i lasa sa se intinda la fetele oamenilor, frumoase sau urate, ale barbatilor ori ale tinerilor si fara barba sau la goliciunea trupurilor straine ori a trupului tau.Pe langa acestea fereste-te a nu iscodi cu privirea la mancarurile si bauturile alese.Nu cauta cu dulceata la hainele frumoase, la bani, la argint ori la gloriile marete ale lumii.(Ps.119, 37).Pazeste-ti privirea de dansuri, jocuri, mese, banchete, discutii, lupte, alergari si tot felul de lucruri dezordonate si necuviincioase iubite de lumea nebuna si oprite de Legea lui Dumnezeu.

Se cuvine a-ti pazi auzul intai, sa n-auzi cuvinte urate si exotice, cantece si instrumente muzicale, de care se indulceste sufletul si inima se apropie de pofta trupeasca (Prov.17,, 1).Al doilea, evita sa auzi glumele si cuvintele de ras, cum sunt indeosebi basmele, fabulele si diferitele inchipuiri ale lumii, veselindu-te si delectandu-te intr-ansele (2 Tim.4, 3-4).Al treilea, sa nu asculti cu placere osardiile si clevetirile facute de unii aproapelui lor, ci, daca poti opreste-le, iar de nu, sa nu stai sa le auzi. Al patrulea, fereste-te a auzi cuvinte banale,desarte si barfiri, cu care se ocupa multa lume, fiindca e scris:"Nu primi marturie desarta"(Ies.23, 1), (Matei, 12, 36).Pazeste-te a auzi toate acele cuvinte care-ti pot vatama sufletul; mai ales momirile amagitorilor si laudele.(Isaia 3, 11).Sa-ti placa mai ales sa auzi necinstirile si insultele ce ti le fac altii.

Pazeste-ti mirosul de mirodenii si de orice aromate mirositoare.Sa nu le porti cu tine, sa nu te ungi cu ele si sa nu le mirosi cu pofta. Ele slabesc barbatia sufletului, pravalindu-l in patimi si pofte desfranate.(Isaia 3, 24), (Amos 6, 6).

Pazeste-ti gustul si pantecele sa nu cada rob bucatelor grase, delicioase si variate, nici bauturilor dulci aromate."Vai celor ce mananca iezi din turme si vitei sugatori din mijlocul cirezilor"(Amos 6.4).

Sa te feresti a pune mana nu numai pe trup strain, de barbat ori de femeie, batran sau tanar, dar nici pe trupul tau.Mai ales pe partile ascunse sa nu te atingi decat in caz de trebuinta. Caci pe cat de groasa este aceasta simtire a pipaitului, pe atat mai simtitoare si vie se aprind pasiunile carnii si-l duc pe om pana la savarsirea pacatului. La pipait duce impodobitul capului, trupului si picioarelor. De aceea pazeste-te a-ti impodobi trupul cu haine moi, multicolore. Poarta numai cele cuvioase, modeste si smerite dupa cum cere frigul iernii, caldura verii, pentru apararea corpului.

Imaginatia si memoria sunt o comuna perceptie interna care inchipuie si aminteste tot ceea ce cele cinci simturi ale noastre din afara au ajuns a le percepe.Intrucatva simtirea, adica si cele simtite se aseamana cu pecetea, iar imaginatia cu impregnarea pecetii.
Sursa :
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...t-b1-p1930.htm

[redemptor]

''-Da unde mai sînt asemenea părinţi! Erau odată. Am apucat aici pe părintele Vichentie. Adevărat duhovnic. Plin de dragoste, milostiv şi nevoitor ca un sfînt. I-am fost ucenică. Îi duceam mîncare la chilie, iar sfinţia lui ne dădea sfaturi, ne învăţa din Sfînta Scriptură şi ne binecuvînta.''


sursa: CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[redemptor]

''-Biserica mi-a fost în toată viaţa cea mai mare mîngîiere, cuvioase părinte. Dau slavă lui Dumnezeu că m-a învrednicit de viaţa călugărească. Aici am avut o singură ocupaţie:grija pentru suflet. Şi sînt mulţumită părinte, că sînt aici aproape de biserică.''



sursa:CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[redemptor]

''Dacă avem dragoste pe toate le-am dobîndit. Să nu ţinem mînie, să nu ne răzbunăm şi să nu apună soarele întru mînia noastră. Dumnezeu să ne ajute să facem aceste lucruri şi cred că ne vom mîntui.''


sursa:CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[cristiboss56]

Nu-i nici o vinovatie sa mananci, Domnul fie slavit!...Ceea ce strica este pofta nesatioasa, imbuibarea peste ceea ce trebuie, umflarea stomacului pana la refuz. Tot asa cu vinul. A-l folosi cu masura, nu-i nici o greseala. Greseala e a te da betiei si a fi necumpatat, a-ti perverti folosirea mintii. Daca slabiciunea voastra trupeasca nu va ingaduie sa treceti ziua fara sa mancati, nici un ins intelept nu v-ar putea tine de rau. Stapanul nostru e bland si cu omenie, nu ne cere de nimic peste puterile noastre. Daca ne cere sa ne infranam de la mancare si sa postim, aceasta nu-i fara temei si nu asa, numai ca sa stam fara sa mancam, ci pentru ca dezlipindu-ne de lucrurile acestei lumi, sa ne incredintam celor ale sufletului in toata vremea care ne sta la indemana. Daca am duce viata intr-un duh cumpatat, daca toata vremea noastra sloboda ar fi harazita lucrurilor duhovnicesti, daca ne-om atinge de hrana numai pentru a ne indestula nevoile si vom folosi intreaga noastra viata in lucrari bune, n-am avea ce face cu ajutorul pe care ni l-ar da postul. Dar firea omeneasca trandava fiind, atrasa mai ales spre moleseala si bucurie, stapanul nostru, cel plin de bunatate, ca un duios parinte, a inchipuit pentru noi leacul postului, ca sa smulga moliciunea din inimile noastre si sa ne faca sa ne stramutam grija de la lucrurile lumii acesteia la cele duhovnicesti...

Postiti?Aratati-mi-o prin fapte. Prin care? Veti zice. De vedeti un sarac, aveti mila de el, un dusman, impacati-va cu el, un prieten inconjurat de bun nume , nu-l invidiati, o femeie frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura voastra sa posteasca, ci si ochiul, urechea, si picioarele, si mainile, si toate madularele trupului vostru. Mainile voastre sa posteasca, ramanand curate de hranire si de lacomie. Picioarele, nealergand la teatrul cu spectacole proaste. Ochii, neprivind cu ispitire frumusetile straine. Hrana ochilor este ceea ce ei vad. Daca-i o priveliste neingaduita si potrivnica Legii, postul sufera din pricina aceasta si mantuirea sufletului este vatamata intru totul; daca-i o priveliste ingaduita de Lege si fara greseala, postul se impodobeste cu ea. Ar fi peste fire de ciudat ca in vremea postului sa te tii chiar si de la hrana ingaduita, si sa te duci sa gusti privelistile oprite. Nu mancati carne ? Atunci opriti si ochii de a privi nerusinarea. Asemenea, urechea voastra se cade sa posteasca. A posti pentru ureche inseamna a o astupa pentru vorbirile de rau si pentru zavistii. "Nu aplecati urechea voastra la vorbirile desarte" - este scris. Gura, pe de alta parte, trebuie sa posteasca de sudalme sau alte vorbiri rusinoase. La ce bun sa te tii de la carne de pasare si de la peste, de-ti vei sfasia si ucide fratele tau?
Apoi, ceea ce trebuie sa cercetam, cu privire la post, este daca am capatat mai multa ravna, daca ne-am indreptat unele din nedesavarsirile noastre, daca ne-am spalat de greseli. E un obicei raspandit in vremea postului mare, de a ne intreba unii pe altii cate saptamani am postit.Si auzim pe unii: o saptamana, pe altii doua, pe unii toate. Dar unde-i prisosirea, daca savarsim postul cu mainile goale de fapte bune? Cand cineva iti va zice:"Eu aveam un dusman si m-am impacat cu el, obisnuiam sa barfesc si m-am oprit, suduiam, si m-am lasat". Ceea ce foloseste negustorilor nu este atat sa strabata o mare departare de mare, ci de a aduce o buna incarcatura de marfuri din belsug. Nu prisosim nimic cu postul, daca numai il savarsim, fara sa gandim la nimic si cum o fi. Daca postul ne este abtinerea de la mancare, odata ce au trecut cele patruzeci de zile, a trecut si postul. Dar de ne vom abtine de la pacat, postul acesta nu va inceta dupa ce celalalt a trecut. Ne va fi de folos necontenit - si inainte de imparatia cerurilor, ne va aduce aici, pe pamant, buna rasplatire.
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...i-b1-p1792.htm

[redemptor]

''-Mulţumesc lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, părinte, că am cunoscut calea asta şi mi-a făcut Domnul parte şi mie de viaţa călugărească. A fost greu, am suferit ispite de tot felul, dar toate au trecut ca un vis, cu darul lui Hristos.''



sursa:CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[redemptor]

''-Eu nu m-am temut de moarte, că m-am dat cu totul în mîinile lui Dumnezeu. Dumnezeu este în noi şi ne silim să facem voia Lui. Deci să nu ne temem, părinte Ioanichie, nici de boală, nici de oameni, nici de moarte, nici de diavoli, nici de iad, că sîntem cu Dumnezeu!''


sursa:CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan