Icoana unicat

[Mihailc]

În prealabil postat de Marius22

De curand am intalnit si reprezentarea iconografica a Mantuitorului batand la usa, nascuta, foarte probabil, sub influenta binecunoscutei scene de factura pietista. Desi imprumuta in forma, caracterul iconografiei ortodoxe, se inscrie aceasta icoana in tiparul erminiei picturii bisericesti ortodoxe?

Întrebarea ta conţine deja o bună parte din răspuns. Scena se înscrie morfologic în tiparul picturii bisericeşti numite astăzi neobizantine, dar tema nu prea are consistenţă iconologică, fiindcă nici măcar nu acoperă complet mesajul versetului biblic pe care pretinde că-l ilustrează . (Apocalipsa 3,20). Probabil această scenă, inspirată, după cum foarte bine ai observat, de un desen pietist popularizat pe filieră neoprotestantă, a fost zugrăvită undeva în pronaos sau pridvor, în spaţiul rezervat preferinţelor beneficiarului, unde apar de obicei multe năstruşnicii vizuale legate de tradiţia locală, hituri artistice ce animă evlavia enoriaşilor, familia şi activitatea ctitorilor etc.
La Dionisie din Furna nu există niciun fel de sugestie pentru Apocalipsa 3:20, temele proxime fiind "Pilda uşii şi staulul oilor" şi "Pilda uşii", ambele amplificate ecleziologic şi foarte bogate în discurs teologic, pe când această "Iată Eu stau la uşă şi bat" este doar un flash tautologic al începutului unui verset din Apocalipsă. Însă trebuie precizat clar şi răspicat că erminiile nu sunt nicidecum cămăşi de forţă ale iconografiei. Ele au apărut, ca şi canoanele în general, în urma unor derive artistice ale iconarilor în al doilea mileniu creştin sub influenţa tabloului religios catolic şi au avut ca scop păstrarea liniilor de forţă ale artei vizuale biserceşti în ograda Tradiţiei Bisericii Una. S-au făcut, şi se vor mai face încă, tâlcuiri iconice oarecum inedite dar perfect tradiţionale, în afara celor prescrise de erminii aşa cum se vor produce şi tot felul de zugrăveli analfabete teologic cu pretenţie la statutul de icoane. Bunăoară, vor mai fi canonizaţi sfinţi cu chipuri şi fapte care vor primeni continuu patrimoniul iconografic al Bisericii.
Nu cu mult timp în urmă am fost solicitaţi să analizăm posibilitatea realizării în frescă a unei suite iconografice pe tema "Via Crucis" sau "Drumul Crucii", mai pe înţelesul nostru. Lucrarea a fost comandată de o comunitate greco-catolică care şi-a zidit o biserică foarte frumoasă şi pe care şi-o doresc împodobită cu pictură bisericească autentică, dar vor musai şi "Via Crucis". Am văzut pe viu iconostasul deja terminat şi pot spune că dă clasă la 85% din bisericile ortodoxe construite recent, deşi pictorul este ortodox, meşter de şcoală veche şi înclinat să respecte cu acrivie dorinţele clientului. Cu alte cuvinte, pictează bine sau prost după dorinţele beneficiarul.
La greco-catolicii ăştia pictorul respectiv s-a molipsit de entuziasmul şi dorinţa lor de a avea o biserică cu o pictură de mare calitate şi o să le facă o pictură de mare calitate. Până acum doar iconostasul, dar am văzut studiile la scară pentru frescă şi am rămas cu gura căscată, sesizând modul cum pictorul a înţeles că insereze ansamblul inedit al drumului Crucii fără să bruieze frizele consacrate din registrul superior, în urzeala cărora a strecurat trimiteri subtile şi culte la secvenţele pătimirii lui Hristos din imediata vecinătate. Şi fiindcă pictorul este ortodox, nu l-a lăsat inima să lase Drumul Crucii în capcana dolorismului specific catolic în care celebra devoţiune cu acelaşi nume se împotmoleşte, finalizând ansamblul tematic exact în pragul Pogorârii la iad de unde continuă cu un ciclu al Învierii similar ca dimensiune, abordare stilistică şi tematică cu Via Crucis, însumând toate popasurile praznicale ale Penticostarului, inclusiv un splendid subansamblu al Arătării lui Hristos la marea Tiberiadei.
Probabil, când vor fi trascrise în frescă, aceste soluţii iconografice vor alcătui o lucrare de referinţă pentru pictura liturgică din vremea noastră.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Am văzut pe viu iconostasul deja terminat şi pot spune că dă clasă la 85% din bisericile ortodoxe construite recent, deşi pictorul este ortodox, meşter de şcoală veche şi înclinat să respecte cu acrivie dorinţele clientului. Cu alte cuvinte, pictează bine sau prost după dorinţele beneficiarului.
La greco-catolicii ăştia pictorul respectiv s-a molipsit de entuziasmul şi dorinţa lor de a avea o biserică cu o pictură de mare calitate şi o să le facă o pictură de mare calitate. Până acum doar iconostasul, dar am văzut studiile la scară pentru frescă şi am rămas cu gura căscată, sesizând modul cum pictorul a înţeles că insereze ansamblul inedit al drumului Crucii fără să bruieze frizele consacrate din registrul superior, în urzeala cărora a strecurat trimiteri subtile şi culte la secvenţele pătimirii lui Hristos din imediata vecinătate.

Unde este biserica aceasta greco-catolica? Interesant de tinut minte, poate vreodata ne poarta pasii pe acolo.

[Marius22]

Este prima data cand intalnesc o icoana de acest fel, in care Maica Domnului sa fie reprezentata purtandu-L in pantece pe Mantuitorul.

[AlinIosif]

poate ca sa se identifice femeile insarcinate cu Maica Domnului si barbatii sa ia aminte cu se poarta cu femeia insarcinata

dar si ca sa aminteasca felul venirii Mantuitorului pe Pamant, in contrast cu "adeptii Teoriei Astronautilor Antici" in care se arunca ipoteza ca Mantuitorul ar fi putut descinde dintr-o nava citita de cei 3 Magi ca stea...

nu stiu daca este canonica pictura sau daca si-a permis artistul prea mult

[Marius22]

M-am bucurat sa intalnesc aceasta icoana, in care apar reprezentate strabunica, bunica, si Maica Mantuitorului Hristos.

[Ekaterina]

Nu am mai vazut pana acum aceasta icoana. Este deosebit de frumoasa!

[cristiboss56]

Veniţi să înconjurăm cu cântări duhovniceşti comoara cea necheltuită a darurilor, râul minunilor, floarea darurilor, pecetea pocăinţei, vasul mirului dumnezeiesc, icoana înfrânării, glasul pustiei, adică preacinstitul cap al Celui Ce în repejunile Iordanului a botezat pe Adâncul milostivirii. Sfinte, icoana smereniei celei desăvârşite, îngerul cel pământesc înfrumuseţat cu aripile rugăciunii, privighetoarea cea tainică a pustiei, care cu viersuirea smeritelor cuvinte ai întors la pocăinţă pe cei rătăciţi prin pustia multor păcate, farul călăuzitor al monahilor, oglinda fecioriei, primăvara darurilor, pomul cel plin de roadele înţelepciunii Cuvântului, cununa celor mântuiţi prin pocăinţă, vasul cel de aur al băuturii celei nemuritoare a umilinţei, glasul cel de tunet al voinţei dumnezeieşti, poarta Raiului celor mântuiţi, iubitorule de însingurarea cea iubită de Dumnezeu, făclia rugăciunii celor smeriţi, cartea darurilor dumnezeieşti, priveşte dintru înălţimile cereşti şi spre noi, cei căzuţi în groapa multor fărădelegi şi cu frânghia cuvintelor pocăinţei cea trasă de mâna ta pururea întinsă la rugăciune pentru toată lumea, adu-ne pe noi la lumina împăcării cu Soarele dreptăţii, ca împreună cu tine să moştenim grădinile Raiului şi izvoarele cele pururea curgătoare ale înţelepciunii duhovniceşti.
O, cap de Hristos sfinţit, astăzi ai binevoit a fi purtat de mâinile preotului spre slava lui Dumnezeu şi bucuria credincioşilor,ca să se vădească încă o dată păcatul celor neînfrânaţi care au cutezat să te secere din viaţă pe tine, cel ce ai arătat lumii pe Izvorul vieţii care S-a botezat în Iordan.
Primeşte şi din mâinile noastre nevrednice cununi de cântări la prăznuirea ta cea prealuminată şi mâna ta care s-a atins de creştetul Stăpânului ridic-o la rugăciune, ca Mâna Tatălui să ne binecuvânteze pe noi cu pace şi cu cele de folos spre urcarea pe cărarea anevoioasă a mântuirii.
O, făclia Înţelepciunii, care ai luminat tuturor calea mântuirii, risipeşte întunericul minţii mele celei rănite de păcat şi mă suie cu gândul pe muntele slavei celei neapropiate, ca să mă îndulcesc de privirea Cuvântului.
Ca cel ce eşti icoană a fecioriei şi stâncă nesfărâmată a smereniei, Sfinte Ioane, cu piatra rugăciunii tale sfarmă gândurile noastre cele rele şi pe piatra Vieţii ajută-ne a ne zidi şi noi cetatea credinţei.
Capul tău care s-a arătat vistierie de gânduri dumnezeieşti astăzi străluceşte lumii şi glasul cel grăitor de adevăr străbate veacurile cu acelaşi îndemn al pocăinţei. Cuvintele tale cele duhovniceşti să pornească spre tânguirea pocăinţei şi sufletele noastre, ca prin ale tale rugăciuni să ne facem şi noi moştenitori Împărăţiei cerurilor.
Vino în mijlocul celor ce te cinstesc pe tine şi revarsă nouă mulţimea darurilor Cuvântului, ca întru pace să slăvim pe Dătătorul a tot binele, întăriţi de scutul rugăciunii tale împotriva săgeţilor vrăjmaşilor nevăzuţi.
Sfinte Ioane, cel ce stai lângă scaunul Dreptului Judecător cu îndrăzneală şi cu a ta rugăciune opreşti mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră, a păcătoşilor, opreşte şi curgerea patimilor noastre şi ne arată nori cuvântători de cele dumnezeieşti, ca să te mărim pe tine după datorie, slăvind pe Hristos în veci. Amin.

[dani2004]

În prealabil postat de Mihailc

Întrebarea ta conţine deja o bună parte din răspuns. Scena se înscrie morfologic în tiparul picturii bisericeşti numite astăzi neobizantine, dar tema nu prea are consistenţă iconologică, fiindcă nici măcar nu acoperă complet mesajul versetului biblic pe care pretinde că-l ilustrează . (Apocalipsa 3,20). Probabil această scenă, inspirată, după cum foarte bine ai observat, de un desen pietist popularizat pe filieră neoprotestantă, a fost zugrăvită undeva în pronaos sau pridvor, în spaţiul rezervat preferinţelor beneficiarului, unde apar de obicei multe năstruşnicii vizuale legate de tradiţia locală, hituri artistice ce animă evlavia enoriaşilor, familia şi activitatea ctitorilor etc.
La Dionisie din Furna nu există niciun fel de sugestie pentru Apocalipsa 3:20, temele proxime fiind "Pilda uşii şi staulul oilor" şi "Pilda uşii", ambele amplificate ecleziologic şi foarte bogate în discurs teologic, pe când această "Iată Eu stau la uşă şi bat" este doar un flash tautologic al începutului unui verset din Apocalipsă. Însă trebuie precizat clar şi răspicat că erminiile nu sunt nicidecum cămăşi de forţă ale iconografiei. Ele au apărut, ca şi canoanele în general, în urma unor derive artistice ale iconarilor în al doilea mileniu creştin sub influenţa tabloului religios catolic şi au avut ca scop păstrarea liniilor de forţă ale artei vizuale biserceşti în ograda Tradiţiei Bisericii Una. S-au făcut, şi se vor mai face încă, tâlcuiri iconice oarecum inedite dar perfect tradiţionale, în afara celor prescrise de erminii aşa cum se vor produce şi tot felul de zugrăveli analfabete teologic cu pretenţie la statutul de icoane. Bunăoară, vor mai fi canonizaţi sfinţi cu chipuri şi fapte care vor primeni continuu patrimoniul iconografic al Bisericii.
Nu cu mult timp în urmă am fost solicitaţi să analizăm posibilitatea realizării în frescă a unei suite iconografice pe tema "Via Crucis" sau "Drumul Crucii", mai pe înţelesul nostru. Lucrarea a fost comandată de o comunitate greco-catolică care şi-a zidit o biserică foarte frumoasă şi pe care şi-o doresc împodobită cu pictură bisericească autentică, dar vor musai şi "Via Crucis". Am văzut pe viu iconostasul deja terminat şi pot spune că dă clasă la 85% din bisericile ortodoxe construite recent, deşi pictorul este ortodox, meşter de şcoală veche şi înclinat să respecte cu acrivie dorinţele clientului. Cu alte cuvinte, pictează bine sau prost după dorinţele beneficiarul.
La greco-catolicii ăştia pictorul respectiv s-a molipsit de entuziasmul şi dorinţa lor de a avea o biserică cu o pictură de mare calitate şi o să le facă o pictură de mare calitate. Până acum doar iconostasul, dar am văzut studiile la scară pentru frescă şi am rămas cu gura căscată, sesizând modul cum pictorul a înţeles că insereze ansamblul inedit al drumului Crucii fără să bruieze frizele consacrate din registrul superior, în urzeala cărora a strecurat trimiteri subtile şi culte la secvenţele pătimirii lui Hristos din imediata vecinătate. Şi fiindcă pictorul este ortodox, nu l-a lăsat inima să lase Drumul Crucii în capcana dolorismului specific catolic în care celebra devoţiune cu acelaşi nume se împotmoleşte, finalizând ansamblul tematic exact în pragul Pogorârii la iad de unde continuă cu un ciclu al Învierii similar ca dimensiune, abordare stilistică şi tematică cu Via Crucis, însumând toate popasurile praznicale ale Penticostarului, inclusiv un splendid subansamblu al Arătării lui Hristos la marea Tiberiadei.
Probabil, când vor fi trascrise în frescă, aceste soluţii iconografice vor alcătui o lucrare de referinţă pentru pictura liturgică din vremea noastră.

Si aceasta spendoare unde se va afla?

[Marius22]

Este pentru prima data cand intalnesc aceasta reprezentare, "Primii pasi":

[tabitha]

În prealabil postat de Marius22

Este pentru prima data cand intalnesc aceasta reprezentare, "Primii pasi":

Mda, cum zicea cineva, imaginația nu are limite nici în iconografie se pare.
Eu una nu văd rostul unei astfel de icoane.