Este crestineste sa iei chirie?

[Ekaterina]

În prealabil postat de Zeytin

Hmmm... extind putin: este crestineste ca cei de la hotel sa- ti ia bani cand te cazezi?

În prealabil postat de DragosP

La hotel e altceva: e clar un biznis al cuiva, poate nici nu-i creştin...

Lucrurile sunt clar diferite. Casa este o necesitate, trebuie sa stai undeva. La hotel stai de cateva ori, poate o singura data sau nici macar atat (pe an). Hotelul este o optiune, ceva asociat mai mult cu petrecerea concediului. Din punctul meu de vedere, raportat tot la salariile din Romania si la hotel preturile imi par piperate, dar acolo beneficiezi de anumite servicii, sunt oameni care se ocupa de curatenie si tot ce tine de confortul clientului si totusi poti sa gasesti ceva in functie de buzunarul tau.

Dar asa cum a remarcat si Dragos, eu puneam problema chiriei din punct de vedere moral. Ca sa fiu mai bine inteleasa o sa formulez altfel intrebarea. Este crestineste sa iei omului banii munciti pe o luna, doar pentru ca il lasi sa stea in casa ta? Nu spun sa il lasi sa stea pe degeaba, omul trebuie sa primeasca o suma, dar daca esti un crestin practicant, poti sa lasi omul sa moara de foame pentru ca trebuie sa iti dea tie cea mai mare parte din salariul lui pentru care el munceste o luna? Nu sta nimeni in chirie de placere ci de nevoie.

[AlinB]

În prealabil postat de Ekaterina

Este crestineste sa iei omului banii munciti pe o luna, doar pentru ca il lasi sa stea in casa ta? Nu spun sa il lasi sa stea pe degeaba, omul trebuie sa primeasca o suma, dar daca esti un crestin practicant, poti sa lasi omul sa moara de foame pentru ca trebuie sa iti dea tie cea mai mare parte din salariul lui pentru care el munceste o luna? Nu sta nimeni in chirie de placere ci de nevoie.

Sau poti sa te intrebi si altfel, este crestineste sa ai pretentii sa locuiesti undeva unde te costa venitul tau pe o luna si pentru ca este atat de scump, nu sa-ti cauti ceva care iti permiti ci sa ai pretentia sa stai la jumtatate de pret sau mai putin, eventual aproape gratis?

[Yasmina]

În prealabil postat de Ekaterina

Lucrurile sunt clar diferite. Casa este o necesitate, trebuie sa stai undeva. La hotel stai de cateva ori, poate o singura data sau nici macar atat (pe an). Hotelul este o optiune, ceva asociat mai mult cu petrecerea concediului. Din punctul meu de vedere, raportat tot la salariile din Romania si la hotel preturile imi par piperate, dar acolo beneficiezi de anumite servicii, sunt oameni care se ocupa de curatenie si tot ce tine de confortul clientului si totusi poti sa gasesti ceva in functie de buzunarul tau.

Dar asa cum a remarcat si Dragos, eu puneam problema chiriei din punct de vedere moral. Ca sa fiu mai bine inteleasa o sa formulez altfel intrebarea. Este crestineste sa iei omului banii munciti pe o luna, doar pentru ca il lasi sa stea in casa ta? Nu spun sa il lasi sa stea pe degeaba, omul trebuie sa primeasca o suma, dar daca esti un crestin practicant, poti sa lasi omul sa moara de foame pentru ca trebuie sa iti dea tie cea mai mare parte din salariul lui pentru care el munceste o luna? Nu sta nimeni in chirie de placere ci de nevoie.

Lipsa de bani nu a fost niciodata un impediment pt vreo afacere.
Decand lumea exista bogatii si saracii,foarte simplist.

Daca nu ai bani sa-ti platesti darile iti pierzi casa,apartamentul,te debranseaza de la lumina,nimeni nu vine acasa sa te consoleze pt problemele personale,lipsa de bani si sa-ti ofere un discount sau gratuitate.
Regulile lumii in care traim sunt materiale,pragmatice.

Problema este ca prietena dvs a ales sa cheltuie ceea ce nu are;trebuie sa se reorienteze catre alta zona,alta casa.Sunt posibilitati,trebuie doar timp pt cercetare si targuiala cu proprietarul,unii cedeaza si accepta mai putin de pretul initial.

Multi oameni inchiriaza din cauza saraciei,mutandu-se la randul lor cu alte rude sau in locuri mai proaste,nu trebuie nici acestia acuzati,la randul lor isi asigura existenta.

Mama are inchiriat apartamentul meu,nu am vazut nicioadata un leu de acolo,banii se duc pe intretirea lor,a bunicii care este casnica si vaduva,pe fratele mamei bolnav care nu a lucrat niciodata,pe milostenie pt alta verisoara cu probleme care in 20 de ani a lucrat doar vreo 5 ani...Si exemplele pot continua.

[AlinB]

Un alt exemplu: stiu pe cineva care si-a cumparat un apartament cu imprumut de la banca + avans.
Practic nu este proprietarul apartamentului, ci banca este - cel putin pana cand imprmutul este platit in intregime, banca controland practic inclusiv avansul dat pe apartament.

Ei bine, cu banii de chirie, plateste apartamentul, exact cat ia pe chirie da rata la banca.

Ar trebui sa iasa in pierdere inchirind cuiva cu 100 euro, doar pentru ca respectivul vrea musai sa stea intr-o zona si confort de 500Euro?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Un alt exemplu: stiu pe cineva care si-a cumparat un apartament cu imprumut de la banca + avans.
Practic nu este proprietarul apartamentului, ci banca este - cel putin pana cand imprmutul este platit in intregime, banca controland practic inclusiv avansul dat pe apartament.

Ei bine, cu banii de chirie, plateste apartamentul, exact cat ia pe chirie da rata la banca.

Ar trebui sa iasa in pierdere inchirind cuiva cu 100 euro, doar pentru ca respectivul vrea musai sa stea intr-o zona si confort de 500Euro?

Înseamnă că a dat un avans gras la bancă. Dacă dai avansul minim nu poți să acoperi rata cu o chirie obișnuită, indiferent ce și unde cumperi.

Este o certitudine istorica faptul ca drumurile si infrastructura romana au ajutat la raspindirea crestinismului, Dumnezeu pregatind scena lumii pentru venirea Fiului Sau cu mult inainte ca cineva sa inteleaga macar ceea ce se vestea.La fel cum elenismul dus de hoplitii din falangele lui Alexandru Macedon,dornic sa realizeze prima globalizare din istorie intre Asia si Europa, urma sa joace un rol fundamental in cultura crestina la fel si in zilele noastre internetul a luat locul drumurilor romane iar discutiile virtuale au luat locul convorbirilor din pietele,casele,templele sau din jurul unui foc din multicolora cultural si religioasa lume antica,ce traia si murea sub Pax Romana.Intr-o asemenea lume ideile se intrepatrud,se ciocnesc,credintele se lupta pentru suprematie, concepte noi se cladesc peste cele vechi,intra intr-o simbioza sau sunt asimilate disparand in negura timpului, cele eterne mentinandu-si existenta in ciuda tuturor valurilor care le lovesc.Si noi traim intr-o asemenea lume,fie ca ne place sau nu,si daca in lumea veche era pregatita pentru venirea Fiului atunci lumea noua este pregatita pentru Parusia Lui.Spre aceast moment mergem,indiferent cand va fi concretizarea lui istorica.Cum se spunea azi, intr-un articol de pe site, poate este mai tarziu decat credem.

Cineva amator de statistici spunea ca 16% din cele spuse de Mantuitor sunt referiri cu privire la bani sau la concepte derivate din acesta notiune. Problema se pune cum sa abordezi spusele Mantuitorului pentru ca istoria a probat faptul ca nu toti oamenii le-au putut trai la intensitatea si inaltimea la care le-a pus Cel prin care toate s-au facut.Chiar si situatiile analizate de catre EL cuprind aspect diferite,situatii diferite,parca alese sa te puna pe ganduri in fata complexitatii credintei si a vietii.Tot ce pare simplu,la prima vedere,ascunde de fapt adancimi spirituale nebanuite si tulburatoare iar prin parabolele si spusele Sale Mantuitorul ne-a lasat propriul Sau comentariu cu privire la situatiile de viata care au framantat omenirea dintotdeauna,inclusiv pe noi.

Analizand cele spuse de voi,Mihai in cheie teologica,Ioan in mod psihologic si poetic iar Alin pragmatic, fiecare conform firii sale, nu am putut sa nu remarc ca in ciuda unor aparente abordari diferite pe toti trei va uneste cumva un element comun:toti ati ales calea de mijloc,lucru de anticipat pentru trei oameni provenind din cultura si credinta crestin-ortodoxa.Mihai a anticipat acest lucru subliinind in mod frumos faptul ca libertatea fata de un fals idol este cea care conteaza si acesta in masura in care ea arata dincolo de ea,spre o theosis ce se imbratiseaza cu eternitatea.Cateodata suntem tentati sa facem un idol chiar din propria atingere a unei virtuti uitand ca nu este nici singura,nici ultima si cu singuranta comparata cu standardul christic cu greu s-ar putea califica ca fiind similara cu satisfactia unui merit in fata harului lui Dumnezeu.Ioan a continuat ideea aratand spre lupta din fiecare din noi cei care,precum apostolul Petru,trecem asa de repede de la curaj si sacrificiu la lasitate si indiferenta,pe valurile putinei noastre credinte.Iar Alin a rezumat pragmatic lucrurile aratand in mod explicit spre calea de mijloc,ca un mod preferabil de a nu testa rezistenta elasticului pana se rupe,pentru ca toti suntem asa de usor de rupt chiar si cand ni-se pare ca am cucerit lumea.Pe aceasta cale de mijloc pe care ati indicat-o fiecare dintre abordari isi are locul in conceptul spus de Ioan,,intelepciunea petrecerii la varf”spre teosis-ul lui Mihai,nadejde si iubire pentru Dumnezeu si pentru aproape,caci nu exista una fara alta.Pana la urma fiecare va proceda in functie de talantul care i-a fost dat si de crucea pe care o poate duce,Dumnezeu este milostiv si stie cat poate indura fiecare,cat se poate lepada sau pana unde poate calc ape urmele lui Hristos.Tinta ramine cea stabilita de EL dar fiecare va urca cat va putea acest munte pana cand povara pacatele si patimilor ii va cadea iertata de catre Cel care pe toate le-a purtat.

Adeseori cred ca problema cu noi,in raport de invatatura Mantuitorului,este ca oscilam intre a ne crede mai putin decat suntem si a ne socoti mai importanti decat altii,asa de importanti incat nu mai are nimeni loc de noi.Daca chiar am intelege cele spuse de apostolul Petru in Filipeni 4:10-20,daca am crede si trai acele ganduri, atunci probabil ca am oscila mai putin in a gasi echilibru deciziei pentru fiecare situatie cat si pentru framantarea din fiecare dintre noi.Eu nu as putea spune ca am o solutie general valabila pentru fiecare insa singurul sfat pe care l-as da cuiva care doreste sa fie ucenic al lui Hristos in fapta,in acest tip de situatii si decizii,ar fi sa citeasca cu mare atentie spusele Mantuitorului din Luca 14:26-35 si sa cugete adanc la sensul versetelor 28-30 inainte de a lua o decizie caci desi suntem adesea dorinci,poate incercand sa compensam propria noastra neputiinta, sa vedem doar credinciosi saraci,puri,plini de credinta,intr-o Biserica mesianica in lupta fatisa cu lumea, realitatea este ca ,,dezvoltarea poporului lui Dumnezeu implica situatii noi,iar crestinismul nu este o secta de puri ci cetatea tuturor oamenilor”, dupa cum spunea cineva.Cu tot ce decurge din acesta constatare,optiunea pentru una dintre cele doua variante,paradoxal,nu o exclude definitiv pe cealalta ci coexista cumva si asa a fost mereu,prin grija Lui atotintelegatoare.Si poate cumva asa este mai bine,pentru ca altfel multi s-ar pierde pe drum.La urma ramine dragostea,a Lui,care este mai mare decat toate.

Va multumesc pentru raspunsurile dvs pentru mine a fost o foarte interesanta si frumoasa discutie din care am retinut multe idei pe care voi dori sa le aprofundez cat de curand si in acesta speranta va las un text scris de Sfantul Vasile cel Mare intitulat ,,Iubirea de saraci si facerea de bine”.Cuvantul sa devina fapta prin puterea si harul Lui,spre slava Sa.Doamne ajuta.

[cristina2012]

În prealabil postat de Ekaterina

Lucrurile sunt clar diferite. Casa este o necesitate, trebuie sa stai undeva. La hotel stai de cateva ori, poate o singura data sau nici macar atat (pe an). Hotelul este o optiune, ceva asociat mai mult cu petrecerea concediului. Din punctul meu de vedere, raportat tot la salariile din Romania si la hotel preturile imi par piperate, dar acolo beneficiezi de anumite servicii, sunt oameni care se ocupa de curatenie si tot ce tine de confortul clientului si totusi poti sa gasesti ceva in functie de buzunarul tau.

Dar asa cum a remarcat si Dragos, eu puneam problema chiriei din punct de vedere moral. Ca sa fiu mai bine inteleasa o sa formulez altfel intrebarea. Este crestineste sa iei omului banii munciti pe o luna, doar pentru ca il lasi sa stea in casa ta? Nu spun sa il lasi sa stea pe degeaba, omul trebuie sa primeasca o suma, dar daca esti un crestin practicant, poti sa lasi omul sa moara de foame pentru ca trebuie sa iti dea tie cea mai mare parte din salariul lui pentru care el munceste o luna? Nu sta nimeni in chirie de placere ci de nevoie.

Nu cred ca e corect sa judecam proprietarul pentru pretul pe care il cere. Acest pret este cunoscut, negociat, acceptat. Cu totul altceva este atunci cand inchiriezi la un pret rezonabil, faci unele modificari de comun acord cu proprietarul si cand renovarea este gata, proprietarul se razgandeste si te trimite la plimbare... sau alte situatii "necurate". Nici preturile din piata sunt crestinesti pentru familiile sarace, pentru pensionari si pentru majoritatea populatiei...
Casa, ca sa o tii si sa o inchiriezi, trebuie sa ai un interes pentru ca o casa costa, ai de facut renovari din cand in cand, de platit impozite... nu e un simplu bibelou. Fara un interes, proprietarul o vinde, cine s-ar mai complica degeaba. Unii au interese spirituale, chiar isi doresc sa ajute si o inchiriaza la preturi foarte mici sau chiar o ofera unor asociatii care protejaza copii, batrani, persoane cu handicap, mame abuzate in familie, etc, etc. Ideea e ca un fel de interes trebuie sa existe pentru a tine o casa in loc sa o vinzi.

[glykys]

Ekaterina, daca e sa o luam asa, crestineste este sa primesti (pe gratis) oamenii saraci si sarmani, pe principiul Strain am fost si m-ati primit. Insa nu orice crestin isi permite sa faca asta. Tot asa cum o persoana care castiga un salariu mediu pe economie nu poate fi considerata o persoana saraca si straina.

Viata e grea si Bucurestiul e o adevarata jungla. Am si eu colege care sunt profesoare, au mai putin de 1000 lei in mana si sunt nevoite sa faca naveta zilnic unde locuiesc, pentru ca nu isi permit o chirie in capitala, deci se poate si mai rau.

Si bunicii mei au platit vreo 20-30 ani rate la apartament, pe vremea comunismului, si imi povesteau ca erau dati cand cu suma ramasa nu isi puteau cumpara mai mult decat cele necesare subzistentei, in conditiile in care nu se temeau ca aveau sa fie dati candva afara de la serviciu si in conditiile in care nu prea aveai pe ce cheltui banii. Pana la urma, e si asta o parte din crucea de crestin.

[Mihnea Dragomir]

Gasesc ca darea / luarea cu chirie a unui bun imobil este un lucru moral neutru. Nu am auzit niciodata ca Biserica sa condamne inchirierea. Am auzit ca, printr-o suita de documente, ultimul datand din secolul al XVIII-lea, Biserica Catolica sa condamne uzura (=camata), dar niciodata inchirierea. Deci, daca Biserica mea, care are competenta in a califica ceva ca pacat, nu a calificat inchirierea ca pacat, inseamna ca nu e pacat.
Judecatile personale in a raspunde la intrebari de tip "cutare lucru este sau nu pacat" sunt foarte imprudente, fiindca nu noi avem competenta necesara, ci Magisteriul Bisericii. Cand cei care au primit in mod deplin preotia, impreuna cu slujirea de a invata Poporul lui Dumnezeu vor defini inchirierea ca pacat, exact asa am sa consider si eu ca este si am sa ma feresc ca de foc sa inchiriez chiar si un simplu garaj.

"Bine", ar putea spune cineva, "darea cu chirie nu e pacat intrinsec, in schimb pretul exagerat de mare, inrobitor, pe care proprietarul l-ar cere chiriasului ar putea sa nu fie crestinesc". Aici, primul raspuns este de aceeasi natura ca mai sus. Cand Biserica va stabili ce este aceea o chirie justa, vom putea opera cu asemenea concept. Pana atunci, sa observam ca "cuantum necrestinesc al chiriei" e o punere a problemei de aceeasi natura cu "preturi necrestinesc de mari la rosii si pastarnac". Cuantumul chiriilor, ca si pretul alimentelor de baza, nu este stabilit de Biserica, ci, intr-o economie libera de Legea Cerereii si a Ofertei, iar intr-o economie planificata de stat. Or, pe cat de crestin este statul socialist multilateral dezvoltat, pe atat de crestine sunt si legile pietei.

In sfarsit nu gasesc pace fiindca o ganganie s-a aciuat la urechea mea stanga. Ea ma indeamna sa intreb pe cei care intreaba: "e crestineste ca proprietarul sa-mi ceara chirie ?" daca, in aceeasi logica, e crestineste sa ceara marire de salariu.

[guardian knight]

eu am o casa data in chirie,adica o vila ! Clientul e o firma ,iar pretul e unul foarte bun pentru client !!!

Insa numai eu ,ca proprietar ,stiu cu cat efort financiar,de timp si de nervi, am reusit in 9 ani sa o fac !!!

Si cu cata bataie de cap si alergatura,pentru ca nu am avut de la inceput bani sa bag o firma care sa mi-o faca intr-un an la cheie !!!

Multe finisari le-am facut eu : gresie-faianta pe anumite portiuni, gletuit si zugravit de sus pana jos, piatra decorativa pavaj si gard !

Ba au mai intrat si niste hoti int-o noapte si -mi-au furat o centrara termica cu boiler foarte sumpa !!!

Deci, vazand si simtind toate aceste chinuri de a face o casa, eu unu zic ca, banii luati pe chirie sunt foarte cinstiti si corecti, fiind o rasplata pentru nervi, chinuri si probleme indurate timp de 9 ani (inclusiv cu tot felul de asa zisi "meseriasi" care nu au stiut decat cum sa te insele,mai mult sau mai putin !!!)