Este crestineste sa iei chirie?

În prealabil postat de Mihailc

Precum şi realitatea concretă apare într-o gamă foarte largă de nuanţe. Am folosit "rezonabil" cu sensul "acceptabil pentru toate părţile implicate", iar "nu depinzi neapărat" se referă la situaţia în care chiria este un "surplus ", adică ai şi o altă sursă de venit care-ţi asigură echilibrul economic necesar unui trai decent. Acum probabil urmează să întrebi "ce înseamnă un trai decent", la care n-am să pot să răspund, pentru că "decenţa" este măsurată de fiecare după standarde strict subiective: pentru unii decent este să ai un adăpost şi posibilitatea să-ţi finanţezi cu puţin deasupra pragului de supravieţuire hrana, sănătatea, utilităţiile etc, iar pentru alţii înseamnă să conduci o maşină din clasa premium, să trăieşti într-un spaţiu locativ excedentar (vilă, apartament cu nşpe camere) şi să-ţi faci anual concediu în Caraibe la cinci stele la fel de uşor precum ai merge un weekend pe litoral.

O întrebare utilă ar fi: ce înseamnă pentru fiecare dintre noi "nivel de trai decent ?" şi în ce măsură răspunsul nostru rimează cu modul de viaţă creştin la care aspirăm, ţinând cont de faptul că expresia "mod de viaţă creştin" nu se referă nicidecum la un soi de tropos obligatoriu, invariabil standardizat.

Întrebarea asta mi-o tot pun şi eu, şi e clar că fiecare îşi răspunde în mod diferit.
Ref la topicul de faţă, eu cred că a lua chirie nu este în contradicţie cu a fi creştin. Chiar dacă e la preţul pieţei. Până la urmă chiria se negociază. Acum, eu nu sunt nici pe departe o negociatoare bună, şi poate de aceea am agreat să primesc o chirie ceva mai mică decât aş fi vrut iniţial. Dar chiriaşii mei sunt mulţumiţi, eu la fel şi nu îmi fac procese deconştiinţă din cauza asta. Putem să ajutăm pe aproapele, dar în ce fel îl ajutăm, depinde de la caz la caz...

[Mihailc]

În prealabil postat de Annyta

Întrebarea asta mi-o tot pun şi eu, şi e clar că fiecare îşi răspunde în mod diferit.
Ref la topicul de faţă, eu cred că a lua chirie nu este în contradicţie cu a fi creştin. Chiar dacă e la preţul pieţei. Până la urmă chiria se negociază. Acum, eu nu sunt nici pe departe o negociatoare bună, şi poate de aceea am agreat să primesc o chirie ceva mai mică decât aş fi vrut iniţial. Dar chiriaşii mei sunt mulţumiţi, eu la fel şi nu îmi fac procese deconştiinţă din cauza asta. Putem să ajutăm pe aproapele, dar în ce fel îl ajutăm, depinde de la caz la caz...

Este şi normal să răspundem în mod diferit, fiindcă suntem diferiţi, este în natura realităţii noastre ipostatice să fim diferiţi. Ideea e să nu cumva să ne treacă prin cap că suntem "în regulă", fără ca asta să însemne că trebuie musai să trăim permanent sub presiunea unei angoase sufocante, cea a nedesăvârşirii. Din Canonul cel Mare am învăţat ieri, printre altele, că tristeţea adâncă a prăbuşirii în păcat nu se dizolvă în deznădejde, ci luminează un paradoxal restart existenţial în chiar locul cel mai profund de conştientizare a neputinţei de a fi cu adevărat fii ai Tatălui.