Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox

[florin.oltean75]

Similitudini despre cum trebuie privit Duhovnicul/Guru

Crestinism: Cand graieste duhovnicul trebuie sa credem ca prin gura sa graieste insusi Hristos.

Budism: Guru trebuie privit ca fiind manifestarea in plan vizibil al lui Budha.

----------------------------

Geshe Potowa (1027-1105) spunea:

Daca un ghid spiritual este sau nu noua de folos,
Nu depinde de acesta, ci de noi insine.

Daca il privim ca fiind un Budha vom primi binecuvantarile unui Budha,
daca il privim ca fiind un Bodhisattva vom primi binecuvantarile unui Bodhisattva,
daca il privim ca pe o fiinta obisnuita nu vom primi nimic.

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Similitudini despre cum trebuie privit Duhovnicul/Guru

Crestinism: Cand graieste duhovnicul trebuie sa credem ca prin gura sa graieste insusi Hristos.

Budism: Guru trebuie privit ca fiind manifestarea in plan vizibil al lui Budha.

----------------------------

Geshe Potowa (1027-1105) spunea:

Daca un ghid spiritual este sau nu noua de folos,
Nu depinde de acesta, ci de noi insine.

Daca il privim ca fiind un Budha vom primi binecuvantarile unui Budha,
daca il privim ca fiind un Bodhisattva vom primi binecuvantarile unui Bodhisattva,
daca il privim ca pe o fiinta obisnuita nu vom primi nimic.

Budha a fost DOAR un simplu om. De ce trebuie privit ca pe un zeu? Chiar el il astepta pe Ishvaratu (Mantuitor), pe Cineva mai mare ca el

[florin.oltean75]

În prealabil postat de stefan florin

Budha a fost DOAR un simplu om. De ce trebuie privit ca pe un zeu? Chiar el il astepta pe Ishvaratu (Mantuitor), pe Cineva mai mare ca el

Budismul tibetan este putin cunoscut la noi in tara.

Din foarte multe puncte de vedere acesta poate fi considerat ca fiind o religie monoteista.

In Budismul Mahayana, denominarea Budha transcende persoana istorica care a fost Sakyamuni - avand intelesul de Adi-Budha - Budha Primordial, necreat, cel care exista dintru vecie. Cel care 'creeaza' intr-un mod subtil, in sensul ca toate sunt emanate din El.

Sakyamuni (600-500 i.e.n.), persoana care este cunoscuta sub denumirea de Budha (Cel Treaz) este considerat, canonic, ca fiind al patrulea Budha din cei 1002 de Budhasi care au invatat/vor invata fiecare intr-un stil specific cararea spre mantuire/iluminare, pe parcursul acestui Eon Favorabil (Prielnic).

Toti cei 1002 de Budhasi purced din Adi-Budha si raspandesc fiintelor samsarice cuvintele eliberarii (Dharma)

Ceilalti trei Buddha anteriori au fost:

1. Krakucchandra
2. Kanakamuni
3. Kashyapa

Cel care va veni, in credinta budista, al cincilea Buddha, este denumit Maitreya .


O paralela crestinism/budism ar fi:

Dumnezeu Tatal / Adi Budha / Budha

sau Budha - persoana indumnezeita

[myself00]

Povestea de mai jos e scrisa de un fost călugar budist. Redau câteva fragmente din ea:
“Bună! Numele meu e Athet Pyan Shinthaw Paulu și sunt din Myanmar. M-am născut în 1958 în orașul Bogale din sudul Myanmar-ului. Parinții mei erau budisti devotați, așa cum sunt marea majoritatea a oamenilor din Myanmar. La 18 ani, am fost trimis la o mănăstire budistă pentru a deveni călugar novice. În Myanmar, mulți părinti încearca să-și trimită fii într-o mănăstire budistă, considerând că e o mare onoare în a servi în felul acesta.
Când am implinit 19 ani și 3 luni (în 1977), am devenit călugăr obișnuit. Călugărul senior de la mănăstirea mea mi-a dat un nou nume budist, acesta fiind obiceiul în țara noastră. El era cel mai faimos călugăr budist din tot Myanmar-ul. Toată lumea știa cine era, fiind onorat pe scară largă de către oameni și respectat ca un mare învatator. Din pacate, în 1983 el muri brusc, fiind implicat într-un accident de mașină mortal. Moartea lui a șocat pe toată lumea. La momentul acela eram călugăr deja de șase ani.
Am încercat din greu să fiu cel mai bun călugăr și să urmez toate preceptele budismului. La un moment dat, m-am mutat într-un cimitir unde am trait și am meditat continuu. Unii călugări care doresc să cunoască adevărurile lui Buddha fac lucruri ca mine. Unii se duc în adâncul pădurilor și duc o viață solitară. Am incercat să mă detasez de gândurile mele egoiste și de dorințe, pentru a scapa de boală și suferință și pentru a mă elibera de ciclul acestei lumi. Cât am stat la cimitir, nu mi-a fost frica deloc de fantome. Atunci când am încercat să ating pacea interioară, un țânțar a aterizat pe brațul meu și, în loc să-l alung, l-am lăsat să mă piste. Și asta pentru că învățăturile noastre budiste ne spun că nu trebuie să facem rău niciunei ființe.
Putin timp după piscătul țânțarului, m-am îmbolnăvit foarte grav. M-am dus la spital pentru tratament, iar medicii mi-au spus că am atât febră galbenă cât și malarie. Am stat o lună în spital, timp în care nu numai că nu m-am făcut mai bine, dar mi-era din ce în ce mai rău. Medicii mi-au dat drumul, spunându-mi că nu aveam nicio șansă de supraviețuire.
După ce am fost externat din spital, m-am întors la mănăstire, unde alți călugări au avut grijă de mine. Mi-era atât de rău, încât, la un moment dat am intrat într-o stare de inconștiență. Am aflat mai târziu că de fapt murisem timp de trei zile. Inima mea încetase să mai bată, iar trupul meu fusese pregătit pentru incinerare, pentru a fi supus unui ritual de purificare conform tradițiilor budiste.
Deși cei din jurul meu spuneau că sunt mort, totuși mintea și spiritul meu erau conștiente.

Să vă povestesc acum experiența mea dincolo de moarte. Am simțirt deodată un vânt foarte puternic și când privi în jur văzui un loc pustiu, fără persoane. Am mers un timp, până când am văzut un râu. De partea cealaltă a râului se afla un lac oribil de foc, asemenea iadului. În budism nu avem conceptul de iad. La început am fost confuz și nu am știut că era un iad până când l-am văzut pe Yama, regele iadului (n.t. Yama este numele atribuit regelui Infernului, în numeroase culturi din Asia). El avea un trup și o față de leu, dar picioarele erau asemenea unui naga (spirit de sarpe). Pe cap avea o serie de coarne. Îmi era extrem de frică. Tremurând, am întrebat cum îl cheamă. El a răspuns, “Eu sunt regele iadului, Distrugatorul”.
Regele iadului mi-a spus să se uite în iazul de foc. M-am uitat și am văzut mai mulți călugări budiști. M-am uitat mai îndeaproape și am văzut capul ras al unui om. Când m-am uitat la fața omului am văzut că era călugărul meu senior, cel care a murit într-un accident de mașină în 1983. L-am întrebat: “De ce se află el în acest lac de foc? El a fost un învățător foarte bun.” Regele iadului a răspuns: “Da, a fost un învățător bun, dar nu credea în Iisus Hristos. De aceea, el este în iad.”.
Mi s-a spus să mă uit la o altă persoană care se afla în foc. Am văzut un barbat cu părul foarte lung înfășurat pe partea stangă a capului său. L-am întrebat pe acel rege al iadului “Cine este acest om?” El a răspuns: “Aceasta este cel căruia voi vă închinați: Gautama Buddha”. Am fost foarte deranjat să-l văd pe Gautama în iad. Am protestat: “Gautama a fost un om bun și a avut un caracter moral desăvârșit. De ce suferă el în acest lac de foc?” Regele iadului mi-a răspuns: “Nu contează cât de bun a fost. El este în acest loc pentru că nu a crezut în Dumnezeul cel veșnic.”
Am vîzut apoi un alt om care purta o uniforma de soldat. El avea o rană mare pe piept. L-am întrebat: “Cine este acest om?” din nou acel rege al iadului mi-a răspuns: “Acesta este Aung San, liderul revoluționar din Myanmar. El este aici pentru că a persecutat și a ucis crestini, dar mai ales pentru că nu credea în Iisus Hristos.”
Epilog
Imediat am inceput sp le spun călugărilor și oamenilor lucrurile pe care le-am văzut și auzit. Toți au fost uimiti. Le-am spus despre cine se afla în iazul de foc, și le-am spus că numai crestinii dețin adevărul și că stramoșii noștri ne-au înselat de mii de ani! Le-am spus că tot ce credem noi este o minciună. Oamenii au fost uimiti pentru că stiau ce fel de calugar am fost, plin de râvna pentru învătăturile lui Buddha.

[Lucian008]

În prealabil postat de myself00

Povestea de mai jos e scrisa de un fost călugar budist. Redau câteva fragmente din ea:
“Bună! Numele meu e Athet Pyan Shinthaw Paulu și sunt din Myanmar. M-am născut în 1958 în orașul Bogale din sudul Myanmar-ului. Parinții mei erau budisti devotați, așa cum sunt marea majoritatea a oamenilor din Myanmar. La 18 ani, am fost trimis la o mănăstire budistă pentru a deveni călugar novice. În Myanmar, mulți părinti încearca să-și trimită fii într-o mănăstire budistă, considerând că e o mare onoare în a servi în felul acesta.
Când am implinit 19 ani și 3 luni (în 1977), am devenit călugăr obișnuit. Călugărul senior de la mănăstirea mea mi-a dat un nou nume budist, acesta fiind obiceiul în țara noastră. El era cel mai faimos călugăr budist din tot Myanmar-ul. Toată lumea știa cine era, fiind onorat pe scară largă de către oameni și respectat ca un mare învatator. Din pacate, în 1983 el muri brusc, fiind implicat într-un accident de mașină mortal. Moartea lui a șocat pe toată lumea. La momentul acela eram călugăr deja de șase ani.
Am încercat din greu să fiu cel mai bun călugăr și să urmez toate preceptele budismului. La un moment dat, m-am mutat într-un cimitir unde am trait și am meditat continuu. Unii călugări care doresc să cunoască adevărurile lui Buddha fac lucruri ca mine. Unii se duc în adâncul pădurilor și duc o viață solitară. Am incercat să mă detasez de gândurile mele egoiste și de dorințe, pentru a scapa de boală și suferință și pentru a mă elibera de ciclul acestei lumi. Cât am stat la cimitir, nu mi-a fost frica deloc de fantome. Atunci când am încercat să ating pacea interioară, un țânțar a aterizat pe brațul meu și, în loc să-l alung, l-am lăsat să mă piste. Și asta pentru că învățăturile noastre budiste ne spun că nu trebuie să facem rău niciunei ființe.
Putin timp după piscătul țânțarului, m-am îmbolnăvit foarte grav. M-am dus la spital pentru tratament, iar medicii mi-au spus că am atât febră galbenă cât și malarie. Am stat o lună în spital, timp în care nu numai că nu m-am făcut mai bine, dar mi-era din ce în ce mai rău. Medicii mi-au dat drumul, spunându-mi că nu aveam nicio șansă de supraviețuire.
După ce am fost externat din spital, m-am întors la mănăstire, unde alți călugări au avut grijă de mine. Mi-era atât de rău, încât, la un moment dat am intrat într-o stare de inconștiență. Am aflat mai târziu că de fapt murisem timp de trei zile. Inima mea încetase să mai bată, iar trupul meu fusese pregătit pentru incinerare, pentru a fi supus unui ritual de purificare conform tradițiilor budiste.
Deși cei din jurul meu spuneau că sunt mort, totuși mintea și spiritul meu erau conștiente.

Să vă povestesc acum experiența mea dincolo de moarte. Am simțirt deodată un vânt foarte puternic și când privi în jur văzui un loc pustiu, fără persoane. Am mers un timp, până când am văzut un râu. De partea cealaltă a râului se afla un lac oribil de foc, asemenea iadului. În budism nu avem conceptul de iad. La început am fost confuz și nu am știut că era un iad până când l-am văzut pe Yama, regele iadului (n.t. Yama este numele atribuit regelui Infernului, în numeroase culturi din Asia). El avea un trup și o față de leu, dar picioarele erau asemenea unui naga (spirit de sarpe). Pe cap avea o serie de coarne. Îmi era extrem de frică. Tremurând, am întrebat cum îl cheamă. El a răspuns, “Eu sunt regele iadului, Distrugatorul”.
Regele iadului mi-a spus să se uite în iazul de foc. M-am uitat și am văzut mai mulți călugări budiști. M-am uitat mai îndeaproape și am văzut capul ras al unui om. Când m-am uitat la fața omului am văzut că era călugărul meu senior, cel care a murit într-un accident de mașină în 1983. L-am întrebat: “De ce se află el în acest lac de foc? El a fost un învățător foarte bun.” Regele iadului a răspuns: “Da, a fost un învățător bun, dar nu credea în Iisus Hristos. De aceea, el este în iad.”.
Mi s-a spus să mă uit la o altă persoană care se afla în foc. Am văzut un barbat cu părul foarte lung înfășurat pe partea stangă a capului său. L-am întrebat pe acel rege al iadului “Cine este acest om?” El a răspuns: “Aceasta este cel căruia voi vă închinați: Gautama Buddha”. Am fost foarte deranjat să-l văd pe Gautama în iad. Am protestat: “Gautama a fost un om bun și a avut un caracter moral desăvârșit. De ce suferă el în acest lac de foc?” Regele iadului mi-a răspuns: “Nu contează cât de bun a fost. El este în acest loc pentru că nu a crezut în Dumnezeul cel veșnic.”
Am vîzut apoi un alt om care purta o uniforma de soldat. El avea o rană mare pe piept. L-am întrebat: “Cine este acest om?” din nou acel rege al iadului mi-a răspuns: “Acesta este Aung San, liderul revoluționar din Myanmar. El este aici pentru că a persecutat și a ucis crestini, dar mai ales pentru că nu credea în Iisus Hristos.”
Epilog
Imediat am inceput sp le spun călugărilor și oamenilor lucrurile pe care le-am văzut și auzit. Toți au fost uimiti. Le-am spus despre cine se afla în iazul de foc, și le-am spus că numai crestinii dețin adevărul și că stramoșii noștri ne-au înselat de mii de ani! Le-am spus că tot ce credem noi este o minciună. Oamenii au fost uimiti pentru că stiau ce fel de calugar am fost, plin de râvna pentru învătăturile lui Buddha.

Ca budismul nu e dreapta credinta e una, dar sa o dam in aberatii fanteziste e cu totul altceva. Sa fim seriosi.

În prealabil postat de myself00

Povestea de mai jos e scrisa de un fost călugar budist. Redau câteva fragmente din ea:
“Bună! Numele meu e Athet Pyan Shinthaw Paulu și sunt din Myanmar. M-am născut în 1958 în orașul Bogale din sudul Myanmar-ului. Parinții mei erau budisti devotați, așa cum sunt marea majoritatea a oamenilor din Myanmar. La 18 ani, am fost trimis la o mănăstire budistă pentru a deveni călugar novice. În Myanmar, mulți părinti încearca să-și trimită fii într-o mănăstire budistă, considerând că e o mare onoare în a servi în felul acesta.
Când am implinit 19 ani și 3 luni (în 1977), am devenit călugăr obișnuit. Călugărul senior de la mănăstirea mea mi-a dat un nou nume budist, acesta fiind obiceiul în țara noastră. El era cel mai faimos călugăr budist din tot Myanmar-ul. Toată lumea știa cine era, fiind onorat pe scară largă de către oameni și respectat ca un mare învatator. Din pacate, în 1983 el muri brusc, fiind implicat într-un accident de mașină mortal. Moartea lui a șocat pe toată lumea. La momentul acela eram călugăr deja de șase ani.
Am încercat din greu să fiu cel mai bun călugăr și să urmez toate preceptele budismului. La un moment dat, m-am mutat într-un cimitir unde am trait și am meditat continuu. Unii călugări care doresc să cunoască adevărurile lui Buddha fac lucruri ca mine. Unii se duc în adâncul pădurilor și duc o viață solitară. Am incercat să mă detasez de gândurile mele egoiste și de dorințe, pentru a scapa de boală și suferință și pentru a mă elibera de ciclul acestei lumi. Cât am stat la cimitir, nu mi-a fost frica deloc de fantome. Atunci când am încercat să ating pacea interioară, un țânțar a aterizat pe brațul meu și, în loc să-l alung, l-am lăsat să mă piste. Și asta pentru că învățăturile noastre budiste ne spun că nu trebuie să facem rău niciunei ființe.
Putin timp după piscătul țânțarului, m-am îmbolnăvit foarte grav. M-am dus la spital pentru tratament, iar medicii mi-au spus că am atât febră galbenă cât și malarie. Am stat o lună în spital, timp în care nu numai că nu m-am făcut mai bine, dar mi-era din ce în ce mai rău. Medicii mi-au dat drumul, spunându-mi că nu aveam nicio șansă de supraviețuire.
După ce am fost externat din spital, m-am întors la mănăstire, unde alți călugări au avut grijă de mine. Mi-era atât de rău, încât, la un moment dat am intrat într-o stare de inconștiență. Am aflat mai târziu că de fapt murisem timp de trei zile. Inima mea încetase să mai bată, iar trupul meu fusese pregătit pentru incinerare, pentru a fi supus unui ritual de purificare conform tradițiilor budiste.
Deși cei din jurul meu spuneau că sunt mort, totuși mintea și spiritul meu erau conștiente.

Să vă povestesc acum experiența mea dincolo de moarte. Am simțirt deodată un vânt foarte puternic și când privi în jur văzui un loc pustiu, fără persoane. Am mers un timp, până când am văzut un râu. De partea cealaltă a râului se afla un lac oribil de foc, asemenea iadului. În budism nu avem conceptul de iad. La început am fost confuz și nu am știut că era un iad până când l-am văzut pe Yama, regele iadului (n.t. Yama este numele atribuit regelui Infernului, în numeroase culturi din Asia). El avea un trup și o față de leu, dar picioarele erau asemenea unui naga (spirit de sarpe). Pe cap avea o serie de coarne. Îmi era extrem de frică. Tremurând, am întrebat cum îl cheamă. El a răspuns, “Eu sunt regele iadului, Distrugatorul”.
Regele iadului mi-a spus să se uite în iazul de foc. M-am uitat și am văzut mai mulți călugări budiști. M-am uitat mai îndeaproape și am văzut capul ras al unui om. Când m-am uitat la fața omului am văzut că era călugărul meu senior, cel care a murit într-un accident de mașină în 1983. L-am întrebat: “De ce se află el în acest lac de foc? El a fost un învățător foarte bun.” Regele iadului a răspuns: “Da, a fost un învățător bun, dar nu credea în Iisus Hristos. De aceea, el este în iad.”.
Mi s-a spus să mă uit la o altă persoană care se afla în foc. Am văzut un barbat cu părul foarte lung înfășurat pe partea stangă a capului său. L-am întrebat pe acel rege al iadului “Cine este acest om?” El a răspuns: “Aceasta este cel căruia voi vă închinați: Gautama Buddha”. Am fost foarte deranjat să-l văd pe Gautama în iad. Am protestat: “Gautama a fost un om bun și a avut un caracter moral desăvârșit. De ce suferă el în acest lac de foc?” Regele iadului mi-a răspuns: “Nu contează cât de bun a fost. El este în acest loc pentru că nu a crezut în Dumnezeul cel veșnic.”
Am vîzut apoi un alt om care purta o uniforma de soldat. El avea o rană mare pe piept. L-am întrebat: “Cine este acest om?” din nou acel rege al iadului mi-a răspuns: “Acesta este Aung San, liderul revoluționar din Myanmar. El este aici pentru că a persecutat și a ucis crestini, dar mai ales pentru că nu credea în Iisus Hristos.”
Epilog
Imediat am inceput sp le spun călugărilor și oamenilor lucrurile pe care le-am văzut și auzit. Toți au fost uimiti. Le-am spus despre cine se afla în iazul de foc, și le-am spus că numai crestinii dețin adevărul și că stramoșii noștri ne-au înselat de mii de ani! Le-am spus că tot ce credem noi este o minciună. Oamenii au fost uimiti pentru că stiau ce fel de calugar am fost, plin de râvna pentru învătăturile lui Buddha.

Mda, aiureli propagandistice. Si lupii din haita isi "afirma credinta" in seful haitei, cu binecunoscutele sunete. Pariez unu la zece mii ca individul asta a devenit, fireste, crestin, si, ghici ce: neoprotestant. Gasca in care a intrat individul nu face decit latrat confesional subiectiv si automotivant.
Ca tot vorbim, pe acest topic, de budism si de relatia cu crestinismul: in Coreea de Sud fanaticii crestini vandalizeaza, deocamdata doar ocazional, temple budiste. Din nou, ghici ce confesiune au? Probabil metodisti, sau alta confesiune facuta in vreun garaj de al rasei spalacite. Born in the usa, of course!

[Dumitru73]

În prealabil postat de Barsaumas

Mda, aiureli propagandistice. Si lupii din haita isi "afirma credinta" in seful haitei, cu binecunoscutele sunete. Pariez unu la zece mii ca individul asta a devenit, fireste, crestin, si, ghici ce: neoprotestant. Gasca in care a intrat individul nu face decit latrat confesional subiectiv si automotivant.
Ca tot vorbim, pe acest topic, de budism si de relatia cu crestinismul: in Coreea de Sud fanaticii crestini vandalizeaza, deocamdata doar ocazional, temple budiste. Din nou, ghici ce confesiune au? Probabil metodisti, sau alta confesiune facuta in vreun garaj de al rasei spalacite. Born in the usa, of course!

foarte bine spus.

[florin.oltean75]

Analogia: "Primul Adevar Nobil" - "Iesiti din lume"

Budism: Primul Adevar Nobil – Budha a spus: “Samsara este in natura suferintei”.
Crestinism: Iisus a spus "Iesiti din lume" -(sfintii: "Tine mintea in iad")

Samsara, in esenta, este un iad in care suferinta are diferite intensitati.

Chiar si lumile supraumane in care locuitorii acestora au trupuri splendide, de lumina ("form realm") sunt inecate in suferinta, insa o suferinta de intensitate mai mica. Fara merit si intelepciune, inevitabil, toti acesti locuitori luminosi vor cadea din ceruri, fiecare la timpul lui, in realitati in care suferintele vor fi foarte intense.

Cei care percep bucuriile samsarice (“samsaric” = perceptie duala a actiunii) ca fiind in natura fericirii sunt inselati. Ei nu-l pot gasi si iubi pe Dumnezeu pentru ca inima lor este orbita de aceste "bucurii" pe care le cauta in permanenta. Acestea ii pacalesc de fiecare data pentru ca ele sunt in fapt “demoni ai schimbarii".

Cel ce “tine mintea in iad” incepe sa vada clar demonii inselarii. Inima lui nu se va mai lipi de niciun aspect lumesc. Doar o astfel de inima se deschide corespunzator catre Dumnezeu. Incepe sa-L recunoasca si sa-L primeasca inlauntru. Nu poti fi lipit de bucurii lumesti si de Dumnezeu in acelasi timp. Aceste doua aspecte sunt ireconciliabile, se exclud reciproc.


Multi iubesc ideea de Dumnezeu dar
Putini iL iubesc pe Dumnezeu.

[Yasmina]

În prealabil postat de myself00

Povestea de mai jos e scrisa de un fost călugar budist. Redau câteva fragmente din ea:
“Bună! Numele meu e Athet Pyan Shinthaw Paulu și sunt din Myanmar. M-am născut în 1958 în orașul Bogale din sudul Myanmar-ului. Parinții mei erau budisti devotați, așa cum sunt marea majoritatea a oamenilor din Myanmar. La 18 ani, am fost trimis la o mănăstire budistă pentru a deveni călugar novice. În Myanmar, mulți părinti încearca să-și trimită fii într-o mănăstire budistă, considerând că e o mare onoare în a servi în felul acesta.
Când am implinit 19 ani și 3 luni (în 1977), am devenit călugăr obișnuit. Călugărul senior de la mănăstirea mea mi-a dat un nou nume budist, acesta fiind obiceiul în țara noastră. El era cel mai faimos călugăr budist din tot Myanmar-ul. Toată lumea știa cine era, fiind onorat pe scară largă de către oameni și respectat ca un mare învatator. Din pacate, în 1983 el muri brusc, fiind implicat într-un accident de mașină mortal. Moartea lui a șocat pe toată lumea. La momentul acela eram călugăr deja de șase ani.
Am încercat din greu să fiu cel mai bun călugăr și să urmez toate preceptele budismului. La un moment dat, m-am mutat într-un cimitir unde am trait și am meditat continuu. Unii călugări care doresc să cunoască adevărurile lui Buddha fac lucruri ca mine. Unii se duc în adâncul pădurilor și duc o viață solitară. Am incercat să mă detasez de gândurile mele egoiste și de dorințe, pentru a scapa de boală și suferință și pentru a mă elibera de ciclul acestei lumi. Cât am stat la cimitir, nu mi-a fost frica deloc de fantome. Atunci când am încercat să ating pacea interioară, un țânțar a aterizat pe brațul meu și, în loc să-l alung, l-am lăsat să mă piste. Și asta pentru că învățăturile noastre budiste ne spun că nu trebuie să facem rău niciunei ființe.
Putin timp după piscătul țânțarului, m-am îmbolnăvit foarte grav. M-am dus la spital pentru tratament, iar medicii mi-au spus că am atât febră galbenă cât și malarie. Am stat o lună în spital, timp în care nu numai că nu m-am făcut mai bine, dar mi-era din ce în ce mai rău. Medicii mi-au dat drumul, spunându-mi că nu aveam nicio șansă de supraviețuire.
După ce am fost externat din spital, m-am întors la mănăstire, unde alți călugări au avut grijă de mine. Mi-era atât de rău, încât, la un moment dat am intrat într-o stare de inconștiență. Am aflat mai târziu că de fapt murisem timp de trei zile. Inima mea încetase să mai bată, iar trupul meu fusese pregătit pentru incinerare, pentru a fi supus unui ritual de purificare conform tradițiilor budiste.
Deși cei din jurul meu spuneau că sunt mort, totuși mintea și spiritul meu erau conștiente.

Să vă povestesc acum experiența mea dincolo de moarte. Am simțirt deodată un vânt foarte puternic și când privi în jur văzui un loc pustiu, fără persoane. Am mers un timp, până când am văzut un râu. De partea cealaltă a râului se afla un lac oribil de foc, asemenea iadului. În budism nu avem conceptul de iad. La început am fost confuz și nu am știut că era un iad până când l-am văzut pe Yama, regele iadului (n.t. Yama este numele atribuit regelui Infernului, în numeroase culturi din Asia). El avea un trup și o față de leu, dar picioarele erau asemenea unui naga (spirit de sarpe). Pe cap avea o serie de coarne. Îmi era extrem de frică. Tremurând, am întrebat cum îl cheamă. El a răspuns, “Eu sunt regele iadului, Distrugatorul”.
Regele iadului mi-a spus să se uite în iazul de foc. M-am uitat și am văzut mai mulți călugări budiști. M-am uitat mai îndeaproape și am văzut capul ras al unui om. Când m-am uitat la fața omului am văzut că era călugărul meu senior, cel care a murit într-un accident de mașină în 1983. L-am întrebat: “De ce se află el în acest lac de foc? El a fost un învățător foarte bun.” Regele iadului a răspuns: “Da, a fost un învățător bun, dar nu credea în Iisus Hristos. De aceea, el este în iad.”.
Mi s-a spus să mă uit la o altă persoană care se afla în foc. Am văzut un barbat cu părul foarte lung înfășurat pe partea stangă a capului său. L-am întrebat pe acel rege al iadului “Cine este acest om?” El a răspuns: “Aceasta este cel căruia voi vă închinați: Gautama Buddha”. Am fost foarte deranjat să-l văd pe Gautama în iad. Am protestat: “Gautama a fost un om bun și a avut un caracter moral desăvârșit. De ce suferă el în acest lac de foc?” Regele iadului mi-a răspuns: “Nu contează cât de bun a fost. El este în acest loc pentru că nu a crezut în Dumnezeul cel veșnic.”
Am vîzut apoi un alt om care purta o uniforma de soldat. El avea o rană mare pe piept. L-am întrebat: “Cine este acest om?” din nou acel rege al iadului mi-a răspuns: “Acesta este Aung San, liderul revoluționar din Myanmar. El este aici pentru că a persecutat și a ucis crestini, dar mai ales pentru că nu credea în Iisus Hristos.”
Epilog
Imediat am inceput sp le spun călugărilor și oamenilor lucrurile pe care le-am văzut și auzit. Toți au fost uimiti. Le-am spus despre cine se afla în iazul de foc, și le-am spus că numai crestinii dețin adevărul și că stramoșii noștri ne-au înselat de mii de ani! Le-am spus că tot ce credem noi este o minciună. Oamenii au fost uimiti pentru că stiau ce fel de calugar am fost, plin de râvna pentru învătăturile lui Buddha.

Am ingrosat ce mi s-a parut mie interesant!
La noi,in crestinism cei care sunt chemati trebuie sa fuga de acasa,dar si atunci sunt urmariti,amenintati si stresati iar parintii lor se dau de ceasul mortii ca"viata pt fiul/fiica lor s-a ispravit"!
Doar o constatare!