ce inseamna sa fii homosexual

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sicsic

Firească sau nefirească, naturală sau nenaturală, normală sau anormală homosexualitatea există nu doar ca abstracţiune sau ca obiect de discuţii pe bloguri sau pe forumuri. În lume sunt cel puţin 140 milioane de oameni care trăiesc cu ea (socotind un minim de 2% din cei peste 7 miliarde de oameni) şi cel mai probabil este să fie peste 300 milioane. Dacă mai adăugăm lor şi bisexualii se ajunge aproape de o jumătate de miliard. Nu-i a glumă!

Face parte din tactica homosexualilor de a umfla cifrele. In realitate, oricine priveste in cercul sau social realizeaza ca homosexualitatea este departe de a afecta 20 % din populatie, cat sugerati dv aruncand pe masa cifra de 300 de milioane. Vreti sa spuneti ca o cincime dintre prietenii mei sunt homo ? Imi face impresia ca ii luati pe crestini drept cretini incapabili de o simpla observatie.

O alta tactica a homosexualilor, din acelasi registru cu cea mai sus, este de a arata ca multi oameni celebri au fost homosexuali de-a lungul timpului. Ei nu au, de multe ori, nicio dovada. Cazul Michelangelo este cel mai tipic.

"Tratarea" homosexualităţii prin căsătorie s-a dovedit greşită.

Asta da, e corect. De fapt, nici nu ar trebui sa incerce pana nu se vindeca mai intai, fiindca altfel rezultatul este ca zdrobesc inca un suflet, pe langa al lor.

Încercările de tratare medicală, psihologică sau religioasă a homosexualităţii, în sensul că din homosexual cineva să devină heterosexual, au dus la lamentabile eşecuri în schimb efectele adverse sunt importante, mergând până la depresii severe urmate de suicid.

Cum ati ajuns la aceasta concluzie ? In realitate, homosexualitatea este o afectiune vindecabila. Iata marturia unui psihiatru catolic care are sute de vindecari la activ: http://www.catholicnewsagency.com/re...l-attractions/

Numai cine nu vrea să vadă realitatea, cine mai crede în teorii conspiraţioniste (conform cu care imensa majoritate a psihologilor, psihiatrilor pediatrilor etc. ar fi intimidată de către activiştii gay pentru ca să le susţină punctele de vedere)

Exact asta se intampla. Lobbyul homosexualilor este impresionant. Un exemplu recent: in mai multe tari deodata s-a incercat legiferarea "casatoriei" homosexuale. Tari care nu au legatura una cu alta. De exemplu, in Franta in acelasi timp cu Columbia. Domnule, sau doamna, sau cum sa spun: suntem credinciosi, nu creduli. Nu credem in coincidente. Ca medic, pot sa va spun ca terorismul grupusculelor homosexuale este cat se poate de real. Presupunand prin absurd ca ai curajul (putini il mai au) de a sustine intr-o lucrare de nivel stiintific ca homosexualitatea este o afectiune, iti risti reputatia. Daca sustii ca, spre exemplu, cleptomania este o afectiune, nu are absolut nimeni nimic cu tine. Daca sustii ca zoofilia este o afectiune, nu are nimeni nimic cu tine. Daca sustii ca pederastia este o afectiune, ai putea sa scapi, desi deja unii vor ridica o spranceana. Daca ajungi la a sustine ca homosexualitatea este o boala, e bine sa nu scrii chestia asta. Daca o scrii, e bine sa nu semnezi. Daca o semnezi, e bine sa nu te miri.

Biserica Catolică nu a căzut în capcana bisericilor neo-protestante nord-americane şi recunoaşte caractereul înăscut, definitiv şi incurabil al homosexualităţii.

Aceeasi traista cu povesti de pana acum. Cautati sa va duceti propaganda in alta parte, aici mai sunt si catolici care stiu cum sta treaba.

Conduita recomandată de către Biserica Catolică este abstinenţa perpetuă, de-a lungul întregii vieţi. Pentru ea este uşor să recomande abstinenţa pentru că o impune şi preoţilor săi. În ce măsură este respectată această prescriere chiar şi de către preoţi se cunoaşte.

Da, spre exemplu eu o cunosc. Este respectata in covarsitoare majoritate. Foarte putini sunt preotii care apostaziaza. Aici am experienta directa, eu cunoscand in jur de 50 de preoti catolici dintre care niciunul apostat.

De altfel, tacit, ea recunoaşte cel puţin parţial lipsa de realism atunci când recomandă pastorilor să fie înţelegători faţă de homosexualii care greşesc.

Domnule, pastorii nu au nimic contra pacatosilor, fie ei si homosexuali. Au au contra pacatului. Iar pacatul sodomiei se consuma cand are loc actul homosexual. Cu observatia ca el este, cam ca orice pacat, pregatit mai intai in gand.

Bisericile ortodoxe, spre deosebire de cea catolică, mai realiste, nu numai că nu impun celibatul preoţilor ci, dimpotrivă, hirotonesc preoţii abia după ce se căsătoresc. Pentru a feri călugării şi călugăriţele de ispite sunt separaţi, adeseori semi-izolaţi de lume etc.

E si asta de luat in cont printre cauzele semi-izolarii de lume a calugarilor si maicilor. Trebuie cu totii sa fugim de ocaziile de a pacatui. Dar, v-a trecut prin gand ca mai sunt si alte cauze, mai importante ? Ca semi-izolarea de lume ar putea fi insasi chemarea calugarului ?

Este oare realistă impunerea abstinenţei în cazul homosexualilor, când ei nu beneficiază de condiţiile privilegiate, din acest punct de vedere, pe care le au monahii ci trăiesc între oameni şi ispitele sunt la tot pasul

Dar la heterosexuali, cum e ? Ei nu traiesc in ispite exact la fel de mari, sau chiar mai mari, marea majoritate a reclamelor porcesti care ma agreseaza avand heterosexualii ca tinta ?

[Patrie si Credinta]

Pt pacea tuturor, Domnului sa ne rugam..


In privinta dumneavoastra, Robert, cu calm si iubire se rezolva totul.

[sicsic]

Prins cu alte treburi, în această perioadă a săbătorilor, am întârziat răspunsul. Totuşi, zic eu, mai bine mai târziu decât niciodată.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Face parte din tactica homosexualilor …

Sugerarea că aş fi homosexual nu-şi are rostul. Nu sunt. Pentru a susţine drepturile civile ale homosexualilor şi a lupta împotriva nedreptei lor discriminări nu-i obligatoriu să fii homosexual.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Face parte din tactica homosexualilor de a umfla cifrele.

Asta este o prejudecată prostească, cu nimic justificată. Generalizările de acest fel nu fac nimănui cinste.
Dacă era să umflu cifrele mergeam direct la celebrul raport Kinsey, din 1948, conform cu care 37% din bărbaţii din USA, cu peste 18 ani, au avut cel puţin un contact homosexual care a mers până la orgasm. O făceam însă ignorând că nu orice bărbat care a avut acte homosexuale este homosexual sau bisexual, că raportul Kinsey a avut unele greşeli în ceea ce priveşte eşantionarea etc.

În prealabil postat de sicsic

În lume sunt cel puţin 140 milioane de oameni care trăiesc cu ea (socotind un minim de 2% din cei peste 7 miliarde de oameni) şi cel mai probabil este să fie peste 300 milioane.

Ca “o simpla observatie”, 300 milioane reprezintă doar 4,29% din 7 miliarde, nicidecum 20%. Sunt convins că aţi făcut o simplă greşeală de aritmetică, neintenţionată. Dacă nu eraţi stăpânit de prejudecăţi vi se părea în neregulă nu doar procentul ci şi felul în care aţi ajuns la el. Apreciez că prejudecata că homosexualii falsifică statisticile v-a împiedicat să vă verificaţi calculul.
Datele statistice indică procentul homosexualilor, în ansamblul populaţiei, ca fiind 2-6%. N-am mers spre maximul dat de statistici ci, iniţial am folosit minimul, 2%, iar ulterior media lor, cca. 4%, rotunjit la 300 milioane.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Imi face impresia ca ii luati pe crestini drept cretini incapabili de o simpla observatie.

Dacă n-a fost vorba de o eroare atunci când ziceaţi de 20% ci o umflare deliberată a datelor atunci dvs îi luaţi pe “crestini drept cretini incapabili”. Mă îndoiesc însă de asta. Sunt convins că toţi cei care v-au citit comentariu au putut face “simpla observaţie” că neintenţionat aţi luat-o pe alături de aritmetică.
Iată însă că aici iar avem de a face cu o altă prejudecată, întru nimic justificată dar deseori prezentă, în diverse forme, că homosexualii i-ar desconsidera pe heterosexuali, fie ei creştini, de alte religii sau atei. Am mai întâlnit această prejudecată şi sub această formă agresivă, că homosexualii ar avea ceva aparte cu creştinii şi că i-ar desconsidera pe ei în mod special.
Uneori această susţinere nu este izvorâtă dintr-o prejudecată ci este făcută cu intenţia de a manipula, spre a creşte gradul de homofobie. Evident, nici unei persoane sau unei categorii de persoane, în speţă creştinii, nu-i place să fie tratată drept proastă sau incapabilă şi tot atât de evident este că ar acţiona măsuri de respingere. Pe aceasta se bazează cei care se pretează la astfel de manipulări ordinare. Sper că nu a fost şi de această dată o astfel de încercare de manipulare.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

O alta tactica a homosexualilor, din acelasi registru cu cea mai sus, este de a arata ca multi oameni celebri au fost homosexuali de-a lungul timpului.

Altă generalizare nefondată, “din acelasi registru cu cea mai sus”, care ascunde în ea o prejudecată.
Este bine să lămuresc ce-i şi cu listele de personalităţi ale istoriei, ştiinţei, artei, culturii etc. care au fost homosexuali sau bisexuali. Întocmirea lor porneşte de la unele susţineri homofobe: homosexualii sunt bolnavi psihici, anormali, n-au făcut nimic bun etc. şi, în urma acestor susţineri, se vrea concluzia că trebuie negate drepturile homosexualilor. Prin “inventarierea” marilor personalităţi din istorie, cultură, ştiinţă etc. despre care există dovezi certe sau motive rezonabile pentru a se putea spune că au fost homosexuali sau bisexuali s-a putut pune capăt acuzelor nefondate.
S-a ajuns atunci la reversul susţinerilor. Ca şi aici, se acuză că se “arata ca multi oameni celebri au fost homosexuali de-a lungul timpului”. Ce să-i facem! Se adaptează şi detractorii drepturilor homosexualilor, şi emulii lor, ba chiar şi oameni de bună credinţă ajung să-i urmeze, induşi în eroare fiind. Dacă nu-i listă, n-au fost! Dacă-i listă, nu-i bine că s-a făcut.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ei nu au, de multe ori, nicio dovada. Cazul Michelangelo este cel mai tipic.

Strict vorbind, despre nici o personalitate din trecut nu se poate spune cu certitudine că a fost homosexual, bisexual sau heterosexual. Se pot invoca doar dovezi indirecte şi se pot face doar presupuneri rezonabile. Dovezi directe, din timpurile în care comportamentul homosexual era sever sancţionat, nici nu pot să fie. În unele epoci, dacă ar fi existat dovezi directe aveau grijă creştinii contemporani lor ca “deviantul” să fie ars pe rug, spânzurat etc. Pretenţia dovezilor, în această conjunctură şi pe acest forum creştin, mi se pare nepotrivită.
În cazul lui Michelangelo, ca dovezi indirecte, în măsura în care ele au putut scăpa cenzurii şi autocenzurii fără să-i pună în pericol viaţa sau libertatea, există poeziile lui homoerotice, adnotări pe unele desene şi notiţe cu caracter autobiografic precum şi felul în care a reprezentat bărbaţii şi femeile în sculpturile, picturile şi desenele lui. (Că tot vorbeam de cenzură, timp de 200 de ani poeziile homoerotice ale lui Michelangelo au fost publicate cenzurate, cu schimbarea genului pronumelor din masculin în feminin. Abia târziu, prin confruntarea cu manuscrisele, s-au editat în forma lor originală.) Lor li se adaugă relatările contemporanilor despre iubirile lui homosexuale. Toate acestea, luate împreună, creează portretul unui homosexual sau bisexual. Pentru detalii, pe care nu vă cer să le acceptaţi fără o prealabilă verificare, vedeţi aici.
Menţionez că despre Michelangelo s-a spus că a fost homosexual şi în timpurile moderne, cu mult înainte de a fi revendicat de către homosexuali. De exemplu a spus-o despre el Freud într-o scrisoare adresată mamei unui homosexual american.

[sicsic]

În prealabil postat de sicsic

Încercările de tratare medicală, psihologică sau religioasă a homosexualităţii, în sensul că din homosexual cineva să devină heterosexual, au dus la lamentabile eşecuri în schimb efectele adverse sunt importante, mergând până la depresii severe urmate de suicid.

La concluzia asta am ajuns citind grămezi de cărţi, broşuri, articole din reviste ştiinţifice, luări de poziţii etc. în domeniul homosexualităţii sau domenii conexe lui. Mult mai multe decât v-aţi putea aştepta. Nu cred că mi-a scăpat ceva cu adevărat relevant în acest domeniu.

Am citit cu interes articolul indicat (scris în anul 1996 şi astfel cu informaţii perimate) şi altele materiale aparţinând aceluiaşi autor, Richard Fitzgibbons, în special o scrisoare deschisă adresată episcopilor nord-americani.

O analiză detaliată a ceea ce am citit excede interesul de aici dar punctez ceea ce este de interes direct. Pentru restul, în măsura timpului disponibil şi dacă nu voi fi banat pe acest forum, voi face un alt comentariu.

- Autorul, medic psihiatru, arată explicit că medicina tradiţională nu are soluţii pentru a rezolva nici măcar problema comportamentului homosexual, dară-mi-te problema mult mai dificilă a orientării homosexuale. Citez: “failure of traditional therapy to resolve homosexual behavior”. Până aici îmi dă dreptate în ceea ce susţineam privind “încercările de tratare medicală, psihologică … a homosexualităţii”.

- El nu-mi dă dreptate în ceea ce priveşte tratarea religioasă a homosexualităţii şi, mai mult, pretinde că el însuşi face minuni, este drept fără a folosi acest termen dar în mod indubitabil este vorba de minuni acolo unde apar vindecări miraculoase, pe care medicina nu le poate face, dar pe care le face credinţa în Dumnezeu.

- Pretenţii de vindecări miraculoase, prin credinţă, în istorie, au avut mulţi dar puţini au rezistat unei minime verificări, cei mai mulţi dovedindu-se pur şi simplu a fi escroci. De obicei bisericile privesc cu reticenţă pe făcătorii de minuni şi adesea fac propriile verificări pentru validarea sau invalidarea lor. În cazul homosexualităţii, din motive cel puţin obscure ca să nu spun mai rău de aşa, se pare că bisericile creştine nu doar că nu fac verificări ci chiar încurajează pe aceşti pretinşi făcători de minuni. Neoficial, prin unii membrii ai lor, chiar trec, ecumenic (!), peste diferenţele dogmatice şi sunt gata să recunoască ereticilor puterea dumnezeiască de a face minuni.

- Verificările se impun cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, ştiinţa s-a dovedit neputincioasă (aşa cum explicit recunoaşte Richard Fitzgibbons) şi, pe de altă parte, unele pretinse minuni ale vindecării homosexualităţii prin credinţă s-au dovedit a fi mincinoase. Voi da un singur exemplu, celebru, care face în aceste zile deliciul presei:

Timp de vreo 20 de ani Anne şi John Paulk au jucat comedia ex-gay, susţinând că au fost vindecaţi, prin credinţă, de homosexualitate şi că formează un cuplu căsătorit şi fericit. John Paulk a fost timp de 6 ani preşedintele celei mai vocale organizaţii de pretinşi foşti gay, Exodus Internaţional. Împreună au fost ani de-a rândul icon-urile mişcărilor anti-gay, protagoniştii unor filme documentare care promovau idea posibilităţii terapiei de conversie, autori şi personaje ale unor cărţi în acest domeniu, în anul 1998 au fost în centrul unei campanii de presă desfăşurată în marile cotidiene din USA (finanţată de un grup de 18 organizaţii religioase), au participat la numeroase conferinţe, interviuri etc. etc. În anul 2000 John Paulk, aflat la o conferinţă religioasă în alt oraş decât cel de domiciliu, a fost recunoscut într-un bar gay, în timp ce acosta un bărbat. Recunoaşterea a fost posibilă în urma notorietăţii căpătate prin intensa lui mediatizare. Atunci a negat că ar fi în continuare homosexual. În anul 2012 o anchetă jurnalistică a dovedit că el era despărţit de Anne şi că trăia cu un bărbat. În aceste zile în presă apar declaraţiile lui : “Nu cred că terapia reparatorie schimbă orientarea sexuală, de fapt, ea face un mare rău pentru mulți oameni"; “Timp de mulți ani am rănit-o pe soția mea, din cauza mea homosexualităţii mele, deși neintenționat”. În ceea ce o priveşte pe Anne s-a dovedit că ea n-a fost niciodată lesbiană, ea fiind activistă anti-gay cu mult înainte de căsătorie şi într-una din declaraţiile ei din acea perioadă spunea că a încă din adolescenţă a avut atracţii sexuale faţă de bărbaţi. Nu s-a putut niciodată face dovada că ar fi avut vreo legătură homosexuală de vreun fel. Anne Paulk chiar şi după despărţirea de John, minţind, tot mai poza în soţia fericită. Pentru detalii suplimentare puteţi căuta numele lui John Paulk pe net.

- Richard Fitzgibbons, în scrisoarea către episcopi, aduce în sprijinul poziţiei sale un studiu efectuat în anul 2001 de către Robert Spitzer. Studiul acestuia, bazat doar pe intervievarea prin telefon a 200 de persoane indicate de către cei care susţineau că le-au tratat, a ajuns la concluzia că terapia de conversie de la orientarea homosexuală la cea heterosexuală poate da rezultate. La 11 ani după publicarea articolului autorul l-a retractat dând dreptate criticilor care subliniau carenţele studiului tocmai în temeiul faptului că el n-a verificat realitatea declaraţiilor. (Căutaţi numele lui Robert Spitzer pe net pentru detalii.)

- Poziţia quasitotalităţii specialiştilor care afirmă imposibilitatea conversie de la homosexualitate la heterosexualitate (lor adăugându-li-se şi Richard Fitzgibbons în ceea ce priveşte terapiile clasice), exemplul dat de cazul Anne şi John Paulk (el nefiind deloc singular), retractarea făcută de către Robert Spitzer, declaraţia lui Alan Chambers (actualul preşedinte al Exodus International) că 99.9% dintre cei care au urmat terapiile de conversie nu au simţit nici o schimbare a orientării sexuale şi şi-a cerut scuze pentru sloganul organizaţiei sale “Schimbarea este posibilă” etc. impune ca susţinătorii tezei posibilităţii conversiei, chiar şi prin intermediul minunilor, să facă dovada acestei conversii prin teste obiective nu prin anecdote.

- Atunci când Freund, în 1960, pentru prima dată a dovedit ineficienţa terapiilor clasice în modificarea orientării sexuale a folosit un aparat, falometru, care determina reacţiile la stimuli erogeni dincolo de subiectivismul declaraţiilor sau chiar declaraţiile mincinoase. Subiectul terapiei uneori spunea una iar aparatul alta. Urmărirea în timp a subiecţilor şi constatarea că ei continuau să aibă comportament homosexual a dovedit că aparatul avea dreptate şi că ei fie se autoamăgeau, fie pur şi simplu minţeau. Studiile ulterioare, când au folosit metode obiective de verificare a declaraţiilor, au confirmat rezultatele lui Freund.

- Posibilitatea de a se face teste obiective există şi chiar este mai perfecţionată decât acum 40-50 de ani. Pe lângă falometre există detectoarele de minciuni, perfecţionate în ultimul timp, precum şi metode de scanare a activităţii creierului în prezenţa stimulilor erogeni. Există de asemenea posibilitatea elaborării unor teste psihologice în măsură să elimine în cea mai mare parte încercările de inducere în eroare. În scrisoarea deschisă adresată episcopilor însuşi Richard Fitzgibbons subînţelege existenţa acestei posibilităţi atunci când el propune facerea unui screening printre preoţii catolici pentru a depista pe homosexuali, efebofili şi pedofili. Niciodată pretinşii vindecători n-au acceptat verificarea cu teste care să elimine subiectivismul declaraţiilor, impostura sau pur şi simplu minciuna. În lipsa verificărilor obiective, anecdotele spuse de către “vindecători” şi “vindecaţi” precum şi reclama făcută terapiei de conversie rămân în aceaşi categorie cu reclamele la crătiţi făcute în emisiunile de teleshoping, dacă nu cumva jignesc reclamele la crătiţi prin această alăturare.

- Nu se poate pune problema ca adversarii terapiei de reconversie să dovedească mai mult decât o fac, prin evidenţierea unor cazuri în care s-a pretins că ea a reuşit şi care s-au dovedit minciuni, imposturi eautoam[giri temporare etc. Nu li se poate cere lor să analizeze toate cazurile povestite pe diverse siteuri, articole, broşuri sau de către diverşi vindecători atâta timp cât subiecţii nu se supun testelor, ba mai mult ei rămân sau sunt lăsaţi deseori în anonimat, aşa cum face şi Richard Fitzgibbons cu cazurile pe care le relatează.

- Au trecut 40 de ani de când homosexualitatea a fost scoasă dintre boli şi pretinşi vindecători şi făcători de minuni, produc tragedii şi contribuie la menţinerea homofobiei (prin aruncarea calomniei “Puteţi să vă schimbaţi dar nu vreţi” în obrazul homosexualilor, cu corolarul “Nu cereţI dreptul de a trăi ca homosexuali, de a vă căsători etc.”). Sau produc dovezi ştiinţifice obiective ale posibilităţii terapiei de conversie sau sunt obligaţi să practice această terapie în afara profesiilor de psihologi sau de psihiatri etc. Începutul a fost făcut cu excluderea lui Lesley Pilkington din British Association for Counselling and Psychotherapy (pentru detalii căutaţi numele acesteia pe net). Cei 40 de ani ai rătăcirii prin deşert s-au scurs şi în cazul terapiei homosexualităţii. Dacă bisericile vreau să şi-i asume în lipsa validării ştiinţifice sunt libere s-o facă şi, alături de exorcişti, o să aibă şi specialişti în tratarea homosexualităţii.

Dore cu titlu de nedumeriri personale: Bisericile ortodoxe nu mai neagă ereticilor posibilitatea de a face minuni şi nu mai pune rezultatele lor pe seama puterilor diavoleşti?

[sicsic]

În prealabil postat de sicsic

Numai cine nu vrea să vadă realitatea, cine mai crede în teorii conspiraţioniste (conform cu care imensa majoritate a psihologilor, psihiatrilor pediatrilor etc. ar fi intimidată de către activiştii gay pentru ca să le susţină punctele de vedere)

Cred că vorbim de lucruri distincte. Una este “lobbyul homosexualilor” şi alta este comunitatea ştiinţifică şi profesională sau pur şi simplu un segment important din populaţie, mai ales din cea instruită. Ultimele includ mult mai mult decât “lobbyul homosexualilor”, în ele intrând practic toţi cei care, ca şi mine, sunt convinşi că toţi oamenii sunt egali şi că drepturile civile ale homosexualilor nu pot fi negate la infinit, că homofobia este intolerabilă chiar dacă ea este argumentată prin libertatea de conştiinţă sau de expresie (la fel cum intolerabil este antisemitismul, rasismul etc.), că discriminarea homosexualilor trebuie sancţionată, că minciunile şi dezinformările în legătură cu homosexualitatea (între ele fiind şi terapia de conversie) trebuie să primească prompt răspunsuri adecvate etc. Această comunitate este cu adevărat importantă, atât numeric cât şi, mai ales, calitativ.

Este cu totul lipsit de temei să pui pe seama “terorismului grupusculelor homosexuale” reacţia de respingere a oricărei atitudini negative la adresa homosexualilor pe care o manifestă o parte semnificativă a societăţii. Homosexualii sunt distribuiţi proporţional în toate mediile şi ei nu pot constitui mai mult de 2-6% cât au în ansamblul societăţii. Ori, aceşti 2-6 % dintre medici, psihologi, psihiatrii etc. nu pot impune celorlalţi 94-98% o anumită conduită. Ţine, cum spuneam, de domeniul teoriilor conspiraţioniste susţinerea contrarie.

Din 1974 încoace, când s-a supus unui referendum printre totalitatea membrilor Asociaţiei Psihologilor Americani (APA) rezoluţia din 1973 a conducerii APA care elimina homosexualitatea dintre bolile psihice, nu s-au adus nici un fel de argumente noi pentru care această decizie ar trebui să fie revizuită. Asta nu-i împiedică pe unii să scrie că homosexualitatea este o boală sau o tulburare. Unele din argumentele vechi (aproape toate de sorginte psihanalitică), cu diferenţe doar de verbaj şi nu de esenţă, care prin etiologia pretinsă încadrează homosexualitatatea printre boli, s-au reiterat mereu de către pretinşii vindecători ai homosexualităţii şi pe aceste etiologii se bazează pretenţiile lor. Ele au fost respinse încă dinainte de 1973 iar reiterarea lor nu poate modifica lucrurlile.

Definiţia bolilor psihice respinge de plano orice tentativă de a menţine homosexualitatea printre ele. Această definiţie, adoptată odată cu scoaterea homosexualităţii dintre bolile psihice, nu a fost niciciodată contestată de către susţinătorii tezei că homosexualitatea este o boală. De aceea ei au încercat şi încearcă încă, cu disperare, să facă dovada că homosexualitatea este asociată cu diverse manifestări patologice.

În prealabil postat de sicsic

Biserica Catolică nu a căzut în capcana bisericilor neo-protestante nord-americane şi recunoaşte caractereul înăscut, definitiv şi incurabil al homosexualităţii.

Dacă nu vă satisfac textele oficiale ale Bisericii Catolice nu-i treaba mea. Nu ştiu de unde aveţi traista cu poveşti dar simpla contestare, cu vădită iritare pentru că nu aveţi argumente, nu-şi are rostul. Acuzaţii de manipulare, de sub pana cuiva care chiar asta face în timp ce scrie, nu sunt onorante.

Vă recomand să citiţi “Congregaţia pentru doctrina credinţei - Persona humana. Declaraţie privind anumite aspecte asupra eticii sexuale, 1975. Vedeţi capitolul VIII. Dacă este cazul vă traduc.

De asemenea vă recomand să citiţi Catehismul Bisericii Catolice, 1994. Vedeţi art. 2358.

În prealabil postat de sicsic

Conduita recomandată de către Biserica Catolică este abstinenţa perpetuă, de-a lungul întregii vieţi. Pentru ea este uşor să recomande abstinenţa pentru că o impune şi preoţilor săi. În ce măsură este respectată această prescriere chiar şi de către preoţi se cunoaşte.

Probabil că aşa este, foarte puţini preoti catolici apostaziază în această perioadă. Mulţi au apostaziat dintre greco-catolici, desigur, din punctul de vedere al catolicilor, atunci când au trecut la ortodoxie, în anii care au urmat ajungerii comuniştilor la putere. Din punctul de vedere al ortodoşilor a fost apostaziere trecerea unor preoţi ortodocşi la religia catolică, sub forma greco-catolică, petrecută după Revoluţie. Prea se aruncă vorbe şi acuze de apostazie, dinspre credincioşi, cler, monahi. Este plin internetul, inclusiv forumul acesta, de astfel de lucruri. Nu discutăm însă despre apostazie aici, asta dacă nu cumva n-oi şti eu ce este apostazia (renunţare formală la o religie).

Căderea în păcatul desfrânării nu este apostazie chiar dacă este săvârşită de către un preot. Cât priveşte păcatul desfrânării, arareori este cunoscut de către alţii decât făptuitori şi duhovnicii lor. N-am auzit de vreun preot că ar fi strigat în gura mare că s-a desfrânat. Prezumţia de nevinovăţie există şi în cazul celor 50 preoţi catolici pe care îi cunoaşteţi.

Dovezi ale desfrânării unor preoţi catolici, căci despre ei vorbeam, au fost prezentate de alţii şi ele nu sunt deloc puţine. La unele din ele face referire şi Richard Fitzgibbons în scrisoarea către episcopi.

În prealabil postat de sicsic

De altfel, tacit, ea recunoaşte cel puţin parţial lipsa de realism atunci când recomandă pastorilor să fie înţelegători faţă de homosexualii care greşesc.

Deturnaţi sensul celor spuse de mine. Mă refeream, în concret, la textul din Persona Humana, cap. VIII.

În domeniul pastoral, homosexualii trebuie să fie cu siguranță trataţi cu înțelegere și susținuţi în speranța de a depăși dificultățile lor personale și incapacitatea lor de a se potrivi în societate. Vinovăția lor va fi judecată cu prudență.

Pentru ca să nu fie urmă de îndoială precizez că vinovăţia la care se referă textul citat este cea de a săvârşi acte homosexuale pentru că în privinţa atracţiei homosexuale nici nu se poate discuta despre vinovăţie.

În prealabil postat de sicsic

Bisericile ortodoxe, spre deosebire de cea catolică, mai realiste, nu numai că nu impun celibatul preoţilor ci, dimpotrivă, hirotonesc preoţii abia după ce se căsătoresc. Pentru a feri călugării şi călugăriţele de ispite sunt separaţi, adeseori semi-izolaţi de lume etc.

Constat că impunerea căsătoriei preoţilor înainte de hirotonire este eludată de răspuns. Şi eludarea este un răspuns.

Care cauze mai importante ar fi pentru separarea pe sexe a călugărilor şi călugăriţelor? Oricât mi-am chinuit mintea pentru a găsi alte argumente nu am reuşit să găsesc.

În ceea ce priveşte semi-izolarea călugărilor, desigur, se poate discuta şi se pot aduce şi alte argumente pentru ea. Cel pe care l-am invocat, ferirea de ispite, rămâne însă în prim plan.

În prealabil postat de sicsic

Este oare realistă impunerea abstinenţei în cazul homosexualilor, când ei nu beneficiază de condiţiile privilegiate, din acest punct de vedere, pe care le au monahii ci trăiesc între oameni şi ispitele sunt la tot pasul

Apreciez răspunsul de aici drept o eschivare, prin malformarea problemei. Bisericile nu impun heterosexualilor abstinenţă de-a lungul întregii vieţi aşa cum le impun homosexualilor. În asta constă diferenţa. Simularea că nu se înţelege diferenţa este o eschivare care vorbeşte de la sine.

Monahii şi, la catolici, preoţii aleg ei calea abstinenţei, urmându-şi vocaţia, nu le-o impune nimeni. Nu oricine are vocaţia celibatului. Restul heterosexualilor au deschisă calea căsătoriei. Dacă refuză să se căsătorească o fac pentru că, în esenţă, aşa aleg ei.

Invocatele reclame ating, în egală măsură, atât pe heterosexuali cât şi pe homosexuli. A vorbi însă de reclame în acest contex apreciez că este un mod de a deturna atenţia de la realele ispite pe care le întâlneşte fiecare.

[AlinB]

În prealabil postat de sicsic

Cred că vorbim de lucruri distincte. Una este “lobbyul homosexualilor” şi alta este comunitatea ştiinţifică şi profesională

Nu e nici prima nici ultima data in istorie cand prestigiul stiintific este folosit ca unealta politica.

sau pur şi simplu un segment important din populaţie, mai ales din cea instruită.

Argument stupid din gama: ai nostri educati in spirit pro-homosexuali sunt instruiti, voi sunteti cei prosti.

Ultimele includ mult mai mult decât “lobbyul homosexualilor”, în ele intrând practic toţi cei care, ca şi mine, sunt convinşi că toţi oamenii sunt egali şi că drepturile civile ale homosexualilor nu pot fi negate la infinit,

Dar drepturile pedofililor?
Practic se pot argumenta pe cam acelasi tipar ca cel de mai sus (si mai jos).

că homofobia este intolerabilă chiar dacă ea este argumentată prin libertatea de conştiinţă sau de expresie (la fel cum intolerabil este antisemitismul, rasismul etc.),

Doua prostii intr-o singura afirmatie.

1. confuzia clasica si voita din propaganda homosexuala, a opozitiei fata de "normalizarea" comportamentului homosexual si toata propaganda care insoteste acest proces si homosexuali ca persoana.

2. confuzia (iarasi voita, manipulatoare) intre obiectiile sus mentionate si antisemitism, rasism.
Intrebare: intoleranta fata de pedofilie nu o asociati cu antisemitismul si rasismul?

Este cu totul lipsit de temei să pui pe seama “terorismului grupusculelor homosexuale” reacţia de respingere a oricărei atitudini negative la adresa homosexualilor pe care o manifestă o parte semnificativă a societăţii.

terorismul social homosexual a devenit din pacate o realitate, realitate cu care nu este de acord o "parte semnificativa a societatii"

Homosexualii sunt distribuiţi proporţional în toate mediile şi ei nu pot constitui mai mult de 2-6% cât au în ansamblul societăţii. Ori, aceşti 2-6 % dintre medici, psihologi, psihiatrii etc. nu pot impune celorlalţi 94-98% o anumită conduită. Ţine, cum spuneam, de domeniul teoriilor conspiraţioniste susţinerea contrarie.

Teoretic nici n-ar trebui sa incerce, dar din pacate o fac, beneficiind de sustinere politica si financiara, in stilul reeducarii comuniste, incepand cu copii de gradinita si mai departe.

[sicsic]

În prealabil postat de sicsic

Una este “lobbyul homosexualilor” şi alta este comunitatea ştiinţifică şi profesională

Într-o problemă de ştiinţifică, cine are autoritatea? Oare nu oamenii de ştiinţă din domeniul respectiv şi profesioniştii? Ne întoarcem iar la vremea când un colectiv de cardinali l-a obligat pe Galileo Galilei să abjure?

Deviaţi discuţia spre politic şi nu este cazul. Se discuta strict despre ceea ce se întâmplă cu "imensa majoritate a psihologilor, psihiatrilor pediatrilor etc.".

În prealabil postat de sicsic

sau pur şi simplu un segment important din populaţie, mai ales din cea instruită.

Este un lucru stabilit de multă vreme că inerţia mentalităţilor este direct proporţională cu gradul de instruire. Atitudinea faţă de homosexuali este între mentalităţi. Ea îşi are rădăcinile în învăţătura bisericii, repetată timp de secole, şi de aici a trecut în tradiţie şi în morală.

Lumea greacă şi romană a fost tolerantă faţă de homosexuali. Creştinismul, pe măsură ce s-a impus ca religie de stat, a adus după el şi intoleranţa faţă de homosexuali, impunând pedepse grave, care mergeau până la condamnarea la moarte. În Fraţa ultima execuţie a homosexualilor a fost în 1750, când doi homosexuali au fost arşi pe rug.

În definitiv acum, mai puţin la noi şi mai mult în alte părţi ale lumii, se luptă două mentalităţi: o mentalitate conservatoare, bazată pe religie şi pe tradiţie, şi o mentalitate progresistă, bazată pe ştiinţă şi pe egalitate în drepturi. Mentalitatea conservatoare, mai degrabă sau mai târziu, va trebui să se simtă depăşită şi învinsă. Este doar problemă de timp. Din nefericire în acest timp, graţie conservatorismului unora şi ca o ultimă satisfacţie a lor, suferă oameni. Cu cât timpul până la recunoaşterea deplină a drepturilor civile este mai mare cu atât mai mult şi mai mulţi vor suferi. Atâta satisfacţie le rămâne conservatorilor de astăzi.

În prealabil postat de sicsic

Ultimele includ mult mai mult decât “lobbyul homosexualilor”, în ele intrând practic toţi cei care, ca şi mine, sunt convinşi că toţi oamenii sunt egali şi că drepturile civile ale homosexualilor nu pot fi negate la infinit

Argument fals, din recuzita celor care se opun acordării drepturilor civile pentru homosexuali. Nu pot crede că nu cunoşti diferenţa esenţială dintre pedofili şi homosexuali. Sunt convins că ştii că ea este exact aceaşi ca şi între pedofili şi heterosexuali.

În cazul homosexualior şi în cazul heterosexualilor discutăm de persoane mature care consimt să se iubească, să se căsătorească, să încheie uniuni civile, să trăiască în concubinaj, să întreţină relaţii sexuale etc.

În cazul pedofililor nu mai discutăm de consimţământ din partea copiilor sau, dacă el există, este viciat din cauza imaturităţii copiilor şi ca atare legal este considerat inexistent.

Pedofilia pate fi comparată cu violul pentru că nici într-un caz, nici în celălalt nu există consimţământ pentru întreţinerea relaţiilor sexuale.

Dincolo de aspectul legal, şi în esenţă fiind la baza lui, stă faptul că de cele mai multe ori (dacă nu cumva în totalitatea cazurilor) copilul care este victima pedofililor suferă atât fizic cât şi psihic. Nu aşa stau lucrurile în cazul homosexualilor.

În prealabil postat de sicsic

că homofobia este intolerabilă chiar dacă ea este argumentată prin libertatea de conştiinţă sau de expresie (la fel cum intolerabil este antisemitismul, rasismul etc.),

Cine şi cum defineşte normalitatea? Pe ce baze?

Pe baze statistice, că majoritatea este heterosexuală, se defineşte minoritatea homosexuală că ar fi anormală? Cei cu ochii verzi sunt minoritari, cei cu părul creţ (la noi) sunt minoritari etc. Sunt toate categoriile de minoritari anormale? Evident şi fără dubiu că sunt normale chiar dacă sunt categorii minoritare. Aşişderea, şi homosexualitatea este normală deşi se întâlneşte la doar 2-6% din populaţie.

Defineşti normalitatea, aşa cum fac unii, ca naturală (întâlnită în natură) şi anormalitatea ca fiind nenaturală? Homosexualitatea este întâlnită la peste 1500 de specii şi, ca urmare, este naturală. Atunci când natura a înzestrat un om sau un animal cu homosexualitate mai poţi spune că homosexualitatea ar fi anormală? Categoric, nu!

Apreciez că este o prostie să spui că homosexualitatea nu este normală.

În prealabil postat de sicsic

că homofobia este intolerabilă chiar dacă ea este argumentată prin libertatea de conştiinţă sau de expresie (la fel cum intolerabil este antisemitismul, rasismul etc.),

Despre pedofilie am vorbit şi evident că ea nu poate fi asociată cu discriminările. Mă surprinde că nu asociaţi şi viloul cu discriminările pentru că violul face parte din aceaşi categorie legală cu pedofilia.

Nu este de loc nici confuzie, nici manipulare atunci când se face comparaţia între homofobie şi antisemitism, rasism etc. Atât în cazul homofobiei cât şi în cazul antimemitismului sau rasismului avem de a face cu discriminări nejustificate. De menţionat că numeric principalele victime ale inchiziţiei nu au fost vrăjitoarele ci evreii şi homosexualii.

În prealabil postat de sicsic

Este cu totul lipsit de temei să pui pe seama “terorismului grupusculelor homosexuale” reacţia de respingere a oricărei atitudini negative la adresa homosexualilor pe care o manifestă o parte semnificativă a societăţii.

Nu ştiu ce numiţi "terorism social homosexual ". Am dat căutare pe net după această sintagmă şi nu există nimic. La fel stau lucrurile şi cu sintagma "terorism social".

Dincolo de inexistenţa sintagmei, eliminând din ea "social" şi înţelegând-o ca referindu-se la terorismul exercitat de homosexuali, mă văd îndrituit să spun că acesta nu există. Terorismul implică mijloace violente sau ameninţarea cu violenţa. Nimic în ceea ce priveşte clamarea drepturilor homosexualilor nu este violent. În lipsa violenţei sau a ameninţărilor cu folosirea violenţei aprecciez că invocarea terorismului este pur şi simplu o prostie.

Că unii, în mod subiectiv, în homofobia lor se simt terorizaţi de existenţa semenilor lor, homosexualii, sau de faptul că ei îşi cer drepturile asta nu mai este treaba nimănui. Subiectiv fiecare se poate simţi terorizat de orice: de extratereştii, de negrii din Africa, de ţânţari etc. dar mai ales de căderea drobului de sare. Subiectivismele de acest fel se tratează.

[cristina2012]

În prealabil postat de sicsic

Constat că impunerea căsătoriei preoţilor înainte de hirotonire este eludată de răspuns. Şi eludarea este un răspuns.

Umblatul dupa fete, intalnirile, curtatul nu se potriveste preotului. Cel ce vrea sa fie preot trebuie sa aibe o situatie stabila, un echilibru. Initial varsta de preotire era mai inaintata, iar pentru hirotesie (ca sa poata fi duhovnic, sa spovedeasca) mai dura inca niste ani.

Care cauze mai importante ar fi pentru separarea pe sexe a călugărilor şi călugăriţelor? Oricât mi-am chinuit mintea pentru a găsi alte argumente nu am reuşit să găsesc.

Ferirea de desfranare, atat!

În ceea ce priveşte semi-izolarea călugărilor, desigur, se poate discuta şi se pot aduce şi alte argumente pentru ea. Cel pe care l-am invocat, ferirea de ispite, rămâne însă în prim plan.

Semi-izolarea si/sau izolarea completa au drept scop principal dedicarea timpului si a energiei sufletesti Domnului... adica ferirea de imprastiere care este principalul dusman al evolutiei spirituale a calugarului. Orice gand sau actiune care il desparte pe calugar de rugaciune si de Dumnezeu este un fel de "desfranare". Calugarul a pornit pe un drum abrupt, el nu are voie sa fie atras de probleme lumesti. Pacatele trupesti sunt doar unele dintre ispite.

Bisericile nu impun heterosexualilor abstinenţă de-a lungul întregii vieţi aşa cum le impun homosexualilor. În asta constă diferenţa. Simularea că nu se înţelege diferenţa este o eschivare care vorbeşte de la sine.

Bisericile impun abstinenta de la perversiuni (sexul homosexual intra in aceasta categorie), impun relatiile numai cu sotul/sotia cu care esti cununat... daca nu mai simti atractie sexuala fata de sot/sotie, nu numai ca nu esti invoit sa cauti alt partener atragator, dar esti si obligat sa iti faci datoria conjugala fata de sot/sotie.
Problema este ca sexualitatea heterosexuala are, adica este chemata sa aibe sens duhovnicesc avand ca icoana iubirea dintre Hristos si Biserica. Sexualitatea homosexuala nu are valoare spirituala si nu are nici macar valoare biologica, de inmultire a speciei... se aseamana cu sexualitatea heterosexuala doar prin efectul de obtinere al placerii. Este ca si cum ai manca strict pentru delectarea simturilor, sa zicem ca s-ar inventa un coctail de E-uri care nu te hraneste, nu te ingrasa, ci iti ofera doar un placerea gustului oricand voiesti. Acest tip de mancare nu are valoare spirituala, asa cum actul hranirii ar trebui sa aibe, nu are valoare biologica adica nu iti ofera nutrienti, nu te ajuta sa iti sustii viata ci doar iti ofera placere... e un nonsens! Insa chemarea crestina este de fapt o chemare la sens!!!
Indicatia pe care o da Dumnezeu primilor oameni este: "Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul". Aceste cuvinte au atat un sens biologic, de inmultire numerica cat si unul spiritual, de a creste in sens duhovnicesc, de a imbogati cu sens pamantul (adica de a inmulti valoarea lucrurilor firesti), de a stapani in sens spiritual, de a fi deasupra vietuirii biologice. In aceasta prima indicatie a Domnului, actele homosexuale nu isi gasesc locul firesc. Asta nu poate decat sa ne duca cu gandul la faptul ca ele au intrat in lume odata cu pacatul, in acel moment in care pamantul a inceput sa rodeasca "spini si palamida", momentul in care tot universul a inceput sa sufere, a cunoscut boala si moartea.

[sicsic]

În prealabil postat de sicsic

Prins cu alte treburi, în această perioadă a săbătorilor, am întârziat răspunsul.

Există monopol pe sărbătorirea Paştelor? Dacă este aşa, cui să mă adresez, pe viitor, pentru o eventuală învoire? O fi la fel şi pentru Arminden sau, nefiind sărbătoare creştină, pentru el nu există monopol? Dar pentru 1 mai, modernizat, nu arhaicul Arminden?

Eu, în felul meu, le-am sărbătorit pe toate trei. Este ceva rău în asta?

În prealabil postat de sicsic

Sugerarea că aş fi homosexual nu-şi are rostul. Nu sunt. Pentru a susţine drepturile civile ale homosexualilor şi a lupta împotriva nedreptei lor discriminări nu-i obligatoriu să fii homosexual.

Mă întreb uneori, oare chiar sunt oameni care nu sunt în stare să gândească normal? Care să accepte faptul că unii oameni acţionează în deplină cunoştinţă de cauză fără a fi plătiti, fără a fi prostiţi, fără a avea interese? Că o fac din convingere şi în baza unor principii care depăşesc până şi formele externe ale religiozităţii. Principiile egalităţii în drepturi, cu aplicare în cazul homosexualilor, sunt pentru mine mai presus de formele externe ale religiozităţii, codificate în precepte morale asupra homosexualilor în cazul nostru, şi derivă direct din a doua mare poruncă christică “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei, 22:39).

În prealabil postat de sicsic

Ca “o simpla observatie”, 300 milioane reprezintă doar 4,29% din 7 miliarde, nicidecum 20%. Sunt convins că aţi făcut o simplă greşeală de aritmetică, neintenţionată…

Eu nu vă acuz că minţiţi. Minciuna este o faptă deliberată, când se cunoaşte adevărul şi se afirmă ceva contra adevărului, în deplină cunoştinţă de cauză. Admit că aveţi o percepţie eronată asupra adevărului.

Statisticile oferă întotdeauna o privire macroscopică asupra fenomenelor, faptelor etc. analizate. Este cunoscută anecdota “cu capul în congelator şi picioarele în cuptor temperatura medie este normală”. Ea ne spune de fapt că o anumită situaţie statistică nu-i obligatoriu să fie respectată local. În cazul incidenţei homosexualităţii, de exemplu, nu-i obligatoriu ca într-un grup social oarecare să avem respectată această statistică. Local (într-un grup social al unei persoane) pot apărea diverse variaţii faţă de global (pe ansamblul societăţii).

Cred, din motivele pe care le detaliez mai jos, mai mult în statistici decât în propria percepţie empirică sau a altora, cum ar fi cazul dvs. În cazul orientării sexuale, într-o societate homofobă, cum este la noi, statisticile, atunci când sunt întocmite în baza unor răspunsuri anonime, au o mult mai mare credibilitate. Când statisticile sunt întocmite pe baza conoştinţelor personale, aşa cum o faceţi, sau când cei care întocmesc statisticile pot fi suspectaţi că vor devoala orientarea sexuală a respondenţilor, ele sunt viciate pentru că toţi homosexualii care îşi ascund orientarea sexuală vor da răspunsuri false.

Într-o societate homofobă puţini homosexuali au curajul de a-şi recunoaşte public orientarea sexuală. Din cei cca. 200 homosexuali care au scris pe cel mai cunoscut şi important blog al comunităţii LGBT de la noi, DarkQ, din 2007 până în prezent, sub 10 sunt “full open”, cunoscuţi ca atare în mediul lor social (familie, prieteni, cunoscuţi). Majoritatea nu sunt cunoscuţi ca homosexuali decât în cercurile homosexualilor. Unii şi-au făcut cunoscută orientarea sexuală doar către unele rude apropiate (fraţi, părinţi etc.), alţii doar către unii prieteni apropiaţi.

Am făcut, cu această ocazie, o mică statistică. Pe cel mai cunoscut site, la noi, care facilitează cunoaşterea între ei a homosexualilor sunt înregistraţi şi au cont activ, din Bucureşti, pe grupa de vârstă 25-30 ani un număr de 2160 bărbaţi. Nu toţi sunt homosexualii dar numărul bisexualilor este mic şi nu toate conturile active sunt corecte dar numărul celor false poate fi ignorat. Nu toţi homosexualii din Bucureşti sunt înregistraţi pe acel site şi din cei care sunt înregistraţi o bună parte au conturile inactive. Ca regulă, cei care au partener stabil arareori păstrează cont activ pe acel site. Pentru că nu dispun de date statistice ale populaţiei Bucureştiului pe grupe de vârstă pornesc de la o populaţie de 2 mil. locuitori, din care jumătate bărbaţi, şi considerând că populaţia este egal distribuită pe ani între vârsta de 0 şi 75 ani rezultă că pentru o grupă de vârstă de 6 ani avem 1000000/75*6=80000 bărbaţi. (Numărul mai mic al persoanelor cu vârsta de 65-75 ani îl consider compensat de cel al persoanelor care depăşesc 75 ani şi de generaţia “decreţeilor” care are peste 30 ani.) Astfel, pentru grupa de vârstă de 25-30 ani avem un număr de 80000 bărbaţi în Bucureşti. Asta înseamnă că din bărbaţii cu vârsta între 25-30 ani cca 2,7% (=2160/80000) au conturi active pe acel site. Nu dau numele siteului pentru a nu fi acuzat de propagandă aici dar dacă vrea cineva să verifice datele mele pot să-l comunic pe privat.

Uneori orientarea sexuală a homosexulilor ajunge să fie cunoscuă public contra voinţei lor. Cunoscuţii lor puteau susţine, aşa cum o faceţi, că între cunoştinţele lor nu există homosexuali. Doar câteva exemple voi da în acest sens, bine cunoscute din media. Horaţiu Rus, medic cardiolog, căsătorit, cu copii, a ajuns să fie cunoscut ca homosexual în afara cercurilor homosexualior abia după ce a fost arestat. Teoctist Nichitean, Laurenţiu Andreescu, Capota Dragos Vasile, Valentin Boanches sunt numele unor călugări sau preoţi ortodocşi care au fost dovediţi ca homosexuali prin înregistrări video, audio etc., contra voinţei lor. Despre ei cunoştinţele ar fi putut spune, aşa cum o faceţi, ca nu cunosc homosexuali. Cazurile de coming-out forţat (când alţii fac deconspirarea orientării homosexuale) sunt rarisime pentru că majoritatea homosexualilor au în codul etic înscrisă o interdicţie în acest sens.

Nu trebuie ignorată nici segregarea pe afinităţi. În cazul dvs., concret, cunoscută fiindu-vă homofobia, eventualii homosexuali care au posibilitatea să vă ocolească o fac şi astfel ies din cercul social al prietenilor. Invers, între cunoştinţele unui homosexual intră mult mai mulţi homosexuali decât între ale unui homofob.

În prealabil postat de sicsic

Strict vorbind, despre nici o personalitate din trecut nu se poate spune cu certitudine că a fost homosexual, bisexual sau heterosexual.

Fals. Nu-i bagă pe toţi la homosexuali. Acolo unde există dubii nu sunt incluşi în liste. Despre Michelangelo ştim că a fost homosexual. Că nu există probe directe este un fapt, şi am detaliat motivul lipsei acestora, dar probe indirecte există atât de multe încât ele înlătură orice dubiu.

În prealabil postat de sicsic

În cazul lui Michelangelo, ca dovezi indirecte, (...) Pentru detalii, pe care nu vă cer să le acceptaţi fără o prealabilă verificare, vedeţi aici.

Tocmai pentru că mă aşteptam la o reacţie adversă am avertizat “Pentru detalii, pe care nu vă cer să le acceptaţi fără o prealabilă verificare”. Mi-aţi confirmat nu doar că nu sunteţi în stare să acceptaţi pertinenţa unor susţineri venite dinspre comunitatea LGBT ci că nu sunteţi dispus nici măcar să acceptaţi să cunoaşteţi aceste susţineri. Ori, această atitudine defineşte o gândire mărginită, închistată în nişte idei preconcepute, şi care refuză să ia măcar cunoştinţă de faptele care i-ar zdruncina aceaste idei.

Îmi iau conoştinţele din variate locuri, de la siteul Vaticanului până la siteurile comunităţii LGBT. De la Biblie, Pidalion şi scrieri patristice, trecând prin exegezele biblice făcute de noile şcoli neo-protestante, până la cărţile de propagandă atee. Baza cunoştinţelor mele este raţională şi, prin formaţie profesională, nu iau nimic din idei, fapte, raţionamente etc., fără să le triez prin propria gândire, în baza propriilor cunoştinţe şi a propriei conştinţe.

Aşa se face că ne deosebim atât de mult şi în atât de multe direcţii.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sicsic

Prins cu alte treburi, în această perioadă a săbătorilor, am întârziat răspunsul.

La ce "sarbatori" va referiti dv ? La sarbatoarea Pastilor noului legamant, adica sarboatoarea lui Cristos triumfator ? Aceasta este pentru cei care Il urmeaza. Dimpotriva, cei care fac apologia pacatului nu Il urmeaza. Banuiesc ca dv va referiti la Sarbatoarea Iepurasilor, eventual a Iepurasilor Roz. Este o cu totul alta sarbatoare, chiar daca ea coincide cu a noastra.

Sugerarea că aş fi homosexual nu-şi are rostul. Nu sunt. Pentru a susţine drepturile civile ale homosexualilor şi a lupta împotriva nedreptei lor discriminări nu-i obligatoriu să fii homosexual.

Nu e chiar obligatoriu. Poti fi si in solda lor. Sau pur si simplu prostit de ei. Analog, este in principiu posibil ca cineva sa sustina liberalizarea prostitutiei chiar daca nu merge la prostituate. Cu atat mai trista este situatia lui. Cine sustine un rau din interes e pe undeva de inteles. Cine sustine un rau din pura convingere e un caz incomparabil mai trist.

Ca “o simpla observatie”, 300 milioane reprezintă doar 4,29% din 7 miliarde, nicidecum 20%. Sunt convins că aţi făcut o simplă greşeală de aritmetică, neintenţionată. Dacă nu eraţi stăpânit de prejudecăţi vi se părea în neregulă nu doar procentul ci şi felul în care aţi ajuns la el. Apreciez că prejudecata că homosexualii falsifică statisticile v-a împiedicat să vă verificaţi calculul.
Datele statistice indică procentul homosexualilor, în ansamblul populaţiei, ca fiind 2-6%. N-am mers spre maximul dat de statistici ci, iniţial am folosit minimul, 2%, iar ulterior media lor, cca. 4%, rotunjit la 300 milioane.

Admit eroarea aritmetica. Si cu ce schimba asta fondul problemei ? Dv spuneti, in fond, ca 4,29 % din cercul meu social sunt homosexuali. Iar eu va acuz ca mintiti. Sau ca vehiculati statistici mincinoase, ceea ce e acelasi lucru. Invit si pe alti colegi de forum sa se pronunte in ceea ce priveste cercurile lor sociale. Este, oare, cineva de aici care a observat ca peste 4% dintre cunostintele lor sunt homosexuali ?

Am mai întâlnit această prejudecată şi sub această formă agresivă, că homosexualii ar avea ceva aparte cu creştinii şi că i-ar desconsidera pe ei în mod special.

Dar nu este nicio prejudecata aici, ci este vorba de observatii repetate. Agresarea crestinilor, a crestinismului, a Bisericilor crestine de catre homosexuali este practica curenta. Dati o goagla cu cuvantul cheie "femen" si va lamuriti. Ultima victima este arhiepiscopul primat al Belgiei, pe care aceste bande de lesbiene nerusinate l-au intrerupt din conferinta, l-au stropit si au defilat cu sloganul "stop homophoby". Alternativ, participati la marsurile homosexualilor si constatati acolo blasfemiile anticrestine.

Strict vorbind, despre nici o personalitate din trecut nu se poate spune cu certitudine că a fost homosexual, bisexual sau heterosexual.

Problema nu este ca homosexualii ar da liste care sa includa "nume de personalitati despre care nu putem spune cu certitudine ca a fost homosexual, bisexual sau heterosexual". Nu. Ei ii baga pe toti la homosexuali. Michelangelo e bagat la "homosexuali", nu la "nu stim daca".

În cazul lui Michelangelo, ca dovezi indirecte, (...) Pentru detalii, pe care nu vă cer să le acceptaţi fără o prealabilă verificare, vedeţi aici.

Sit de propaganda homosexuala. Astea va sunt sursele ?