De ce urmaresc oamenii filme de groaza?

[Yasmina]

În prealabil postat de florin.oltean75

Ca nu li se potriveste aceasta abordare - vizionarea clara a cruzimilor de pe pamant si din iad.

Pentru acestia trebuie gasite alte solutii de patrundere a eului ("rastignire", cufundare in sine) - in principiu in natura adoratiei dar pot fi si cai ale linistirii.


Horrorul pe unii ii umileste si ii face sa se apropie cu mare forta de Dumnezeu, pe altii ii poate dezechilibra serios dpdv psihic.

Nu toti avem aceeasi constitutie launtrica.

Am citit mai demult o povestioara educativa in Patericul Egiptean, in care doi calugari ai pustiei se pocaiesc intr-un mod diametral opus: unul vede cu ochii mintii bucuriile paradisiace, iar celalalt grozaviile iadului.

Multumesc pt raspuns,frate!
Chiar daca era mai mult decat evident,aveam nevoie de confirmari :)

Am o rugaminte totusi,daca gasesti pe undeva istorioara respectiva din Pateric ,s-o postezi sa fie citita!
Multumesc!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Yasmina

Multumesc pt raspuns,frate!
Chiar daca era mai mult decat evident,aveam nevoie de confirmari :)

Am o rugaminte totusi,daca gasesti pe undeva istorioara respectiva din Pateric ,s-o postezi sa fie citita!
Multumesc!

Doi frati dintr-o manastire, fiind foarte suparati si biruiti de razboiul si pofta curviei, neputand sa mai sufere acel foc si razboi in trupul lor, s-au sfatuit impreuna si iesind din manastire, s-au dus la tara la un sat, si s-au insurat si traiau cu sotiile lor aproape unul de altul.

Iar dupa catava vreme, a inceput amandorura a le veni uraciune, simtire, cunostinta, cainta si umilinta in inimi.

Si asa au inceput iar amandoi a se sfatui, zicand : frate, ce-am castigat si ce folos am dobandit noi, ca ne-am supus spurcatei pofte si patimi trupesti, lepadand sfantul cin ingeresc si venind in aceasta spurcata viata dupa care vom merge in muncile cele vesnice ?

Deci, frate, sa lasam sotiile si sa mergem iarasi in pustie, sa ne pocaim. Iar Dumnezeu vazand cainta si pocainta noastra, isi va face mila de noi si ne va ierta, precum si pe alti multi pacatosi cati s-au pocait, i-a iertat si i-a miluit.

Acestea sfatuindu-se ei si invoindu-se si asa tainuindu-se de sotii, le-au lasat si au venit in pustie la manastirea din care iesisera si cazand cu umilinta la picioarele parintelui lor, l-au rugat sa-i primeasca, marturisindu-si caderea si pacatul lor.

Iar parintele vazand cainta si umilinta lor, facandu-i-se mila de dansii, i-a primit si le-a dat canon de pocainta si de iertare. A poruncit iconomului sau sa-i puna la inchisoare un an deplin neiesiti, la locuri deosebite unul de altul si sa le dea mancare si bautura paine si apa amandorura intocmai.

Iar daca s-a plinit anul inchisorii si al canonului lor, a poruncit parintele si i-a scos de la inchisoare.

Si unul era galben la fata si uscat ca chipul mortului iar celalalt era vesel si luminat la fata ca si cum ar fi fost la o mare desfatare de care lucru foarte se minunau fratii, stiind ca paine si apa li se daduse amandorura la fel.

Si l-au intrebat pe cel galben si uscat la fata sa spuna cum traia si ce facea si ce ganduri il luptau pe el sezand la inchisoare.

Iar el le-a spus, zicand : eu, fratilor, alte ganduri nu aveam, decat ca gandeam la rautatile faptelor pe care le-am facut si la vesnicele munci si de frica aceea mi s-a lipit trupul de oase.

Dupa aceea l-au intrebat si pe celalalt zicand : iar tu ce gandeai sezand la inchisoare ?

Raspuns-a lor acela zicand : eu nu gandeam altceva, fara numai multumeam si slaveam pe Dumnezeu ca m-a miluit si m-a scos din viata cea spurcata si m-a izbavit din robia lumeasca si de muncile cele vesnice si iar m-a adus in viata si cinul ingeresc.

Si au cunoscut parintii ca amandoi au facut intocmai pocainta lor catre Dumnezeu si asa s-au mantuit.