O mica intrebare ...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Skizzer

Hristos a Inviat ...

Adevarat a inviat !

Am o intrebare : Se poate savarsi pacat fara a fi constient de ceea ce faci ?

Nu, nu se poate.

Exemplu : Un om bolnav psihic face ceva rau ... Se considera pacat ? Avand in vedere ca el nu stie ce face

Nu se considera pacat fapta savarsita de cineva lipsit de discernamant, asemenea oameni fiind in situatia copiilor. De accea, teologia scolastica ii numeste adesea pe nebuni: "inocenti", termen sugestiv pentru nevinovatia lor.

sau

Un somnambul face ceva rau ....se considera pacat ?

Nu, situatia se reduce la cea de mai sus. Caracterul permanent sau tranzitoriu al lipsei de discernamant nu are importanta: ceea ce are importanta este lipsa de discernamant in momentul adeziunii vointei la fapta.

Pe de alta parte, trebuie observat ca:
-uneori poate exista vinovatie in atingerea a insasi starii lipsei de discernamant. Spre exemplu, betivul care, fiind in betie acuta sau in sevraj grav (delirium tremens) omoara pe cineva nu este vinovat de pacatul omorului, ci de pacatul betiei.
-starea de lipsa de discernamant poate veni ca urmare a unei suferinte spirituale. Nebunul care pune foc poate fi (frecvent) unealta a diavolului, ajungand in aceasta stare ca urmare a pacatelor anterioare nebuniei sale.

Rareori virtutea si eroarea sunt rezultatul unei "iubiri la prima vedere" dintre om si Dumnezeu, respectiv diavol. Cel mai adesea trecerea cuiva in solda Regelui Cristos sau a Printului Lumii Acesteia este un fenomen de durata. Unui urcus spiritual, facut pas cu pas, cu caderi si ridicari pe modelul "doi pasi inainte, un pas inapoi" ii corespunde un lent coboras in lumea unde nu exista decat lumina parelnica. Azi intinzi un deget diavolului, maine un al doilea, crezand ca il conduci ca sa treci puntea, pana ce te ia de manuta si incepe el sa te conduca fara sa iti dai seama, ajungand in cele din urma sa iti afecteze toate facultatile sufletului.

Ati vazut, pe Animal Planet, vreun atac al Anacondei ? Invariabil, metoda e aceeasi. Incepe cu un moment in care viitoarea victima sufera de nebagare de seama, nevazand cata sarpele la panda, desi e foarte vizibil. Doar culoarea il ajuta sa fie confundat cu mediul inconjurator. Cu "lumea". Cu "anturajul". Apoi are loc un atac care poate fi fulgerator. Dar victima, in principiu, inca poate scapa. Daca si-ar folosi aripile cu care a fost inzestrata ca sa zboare, ori daca si-ar folosi ghearele care au fost create ca sa se apere. Muscatura are un efect de slabire. Privirea monstrului are un efect paralizant. Daca victima fuge, nimic nu e pierdut. Dar nu fuge, este o etapa in care victimei pare sa ii placa jocul: ceea ce inainte o speria si ii provoca groaza, acum nu o mai sperie. Urmeaza etapa de sugrumare, care se desfasoara neasteptat de lent: dupa ce se formeaza primul inel, victima degeaba se mai zbate. Urmeaza al doilea, eventual al treilea. Monstrul deschide gura si isi schimba conformatia capului adaptandu-se victimei. Poate la fel de bine sa inghita o pasare colibri ca si un aligator care se credea regele baltii. Niciodata inghitirea nu incepe de la coada victimei, ci invariabil de la cap. Sarpele stie mai bine decat noi ca important e sa inghita capul, ca restul va veni ca de la sine. Si chiar asta se intampla pana cand victima e inghitita cu totul, lucru care poate dura un timp neasteptat de lung. Urmeaza o lenta digestie in intunericul vintrelor monstrului.

De cate ori am fost la zoo, am vazut serpi complet imobili. Credeam ca dorm, apoi am avut banuiala ca sunt morti. Chiar eram revoltat, zicandu-mi ca "astia ne baga serpi impaiati ca la muzeu, zicand ca sunt gradina zoo". Pana intr-o zi, cand am avut norocul sa fiu acolo la momentul cand ingrijitorul a bagat un porumbel. Viu, bineinteles, sarpele nu mai e interesat de porumbei dupa ce acestia mor. Porumbelul parea fericit ca a scapat din legatura paznicului si nu avea nici cea mai mica grija. In prima jumatate de ora nu s-a intamplat nimic, decat ca porumbelul zbura de colo-colo, in timp ce sarpele tot nemiscat era, in jurul unui fel de trunchi de copac uscat. Pe urma, am vazut ceva incredibil: porumbelul s-a asezat singur chiar pe sarpe. Isi inchipuia, pe semne, ca e o craca de copac, cu care si semana, de altfel. Am spus: "macar acum, sarpele va reactiona !". Dar nu, graba e o caracteristica a victimelor, sarpele nu dadea nici cel mai mic semn ca s-ar grabi. Astepta un moment de scadere a vigilentei. Si a muscat mai repede decat a putut porumbelul zbura.

[Skizzer]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Adevarat a inviat !



Nu, nu se poate.



Nu se considera pacat fapta savarsita de cineva lipsit de discernamant, asemenea oameni fiind in situatia copiilor. De accea, teologia scolastica ii numeste adesea pe nebuni: "inocenti", termen sugestiv pentru nevinovatia lor.

sau



Nu, situatia se reduce la cea de mai sus. Caracterul permanent sau tranzitoriu al lipsei de discernamant nu are importanta: ceea ce are importanta este lipsa de discernamant in momentul adeziunii vointei la fapta.

Pe de alta parte, trebuie observat ca:
-uneori poate exista vinovatie in atingerea a insasi starii lipsei de discernamant. Spre exemplu, betivul care, fiind in betie acuta sau in sevraj grav (delirium tremens) omoara pe cineva nu este vinovat de pacatul omorului, ci de pacatul betiei.
-starea de lipsa de discernamant poate veni ca urmare a unei suferinte spirituale. Nebunul care pune foc poate fi (frecvent) unealta a diavolului, ajungand in aceasta stare ca urmare a pacatelor anterioare nebuniei sale.

Asa m-am gandit si eu ...cum sa poti face pacat fara sa fii constient ...O sa merg la biserica sa intreb ...

Cum ai zis tu la betiv e cu totul altceva ... deoarece vinul e dat de Dumnezeu iar betia de Diavol , daca ai reusit sa te imbeti deja ai facut pacat...

[AlinB]

În prealabil postat de Skizzer

Asa m-am gandit si eu ...cum sa poti face pacat fara sa fii constient ...O sa merg la biserica sa intreb ...

Nu trebuie sa iei neaparat de bun ce zice dl. Mihnea, ca este catolic si la ei unele lucruri sunt mai cu dus-intors.

De ex. pentru el, daca fumezi si te imbolnavesti din cauza asta si mori, n-ai facut nici un pacat (el este fumator).

Catolicii au o interpretare cam legalista vizavi de pacat.
Nu privesc pacatul si sub consecintele lui harice.

Un om nebun poate ucide, legea il absolva, dar nu inseamna ca nu are pacat, ca fiind nebun este automat un sfant, plin de har sau macar un fel de inocent.

Desigur, moral-legalist vorbind, poate avea circumstante atenunante, vizavi de cauzele nebuniei, poate s-a nascut asa (circumstante atenunante) sau poate a devenit din cauza unei vieti pacatoase (este pe deplin responsabil pentru consecintele ultime ale decaderii morale).

Biserica are rugaciuni de iertare inclusiv pentru pacatele facute fara a fi in cunostinta de cauza, deci haric, si ele au impact asupra vietii spirituale, si ele trebuiesc iertate.


Si inca un aspect: exista un gen de lasitate interioara prin care unii oameni arunca vinovatia in spatele incontientei, grabei, circumstantelor, cand de fapt aveau toate resursele necesare pentru a adopta o alta decizie, una morala.

Desigur, este posibil sa nu reuseasca de fiecare data, dar trebuie sa-si asume greseala si exersandu-si "muschiul moral" va ajunge cu timpul sa ia decizii din ce in ce mai bune.
Nu si daca nu-si asuma vina aruncand-o in carca altora, a unor slabiciuni personale vazute ca fiind mai presus de orice control, a lipsei de constientizare, etc.

Cum ai zis tu la betiv e cu totul altceva ... deoarece vinul e dat de Dumnezeu iar betia de Diavol , daca ai reusit sa te imbeti deja ai facut pacat...

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

-uneori poate exista vinovatie in atingerea a insasi starii lipsei de discernamant. Spre exemplu, betivul care, fiind in betie acuta sau in sevraj grav (delirium tremens) omoara pe cineva nu este vinovat de pacatul omorului, ci de pacatul betiei.

Da, iarasi o greseala penibila, adica se pare ca in varianta romano-catolica esti vinovat strict pentru pacatul in sine, nu si pentru consecintele lui ultime.

Daca omori pe cineva la betie, nu esti vinovat pentru ucidere, doar pentru betie.
E ridicol.

[Skizzer]

În prealabil postat de AlinB

Nu trebuie sa iei neaparat de bun ce zice dl. Mihnea, ca este catolic si la ei unele lucruri sunt mai cu dus-intors.

De ex. pentru el, daca fumezi si te imbolnavesti din cauza asta si mori, n-ai facut nici un pacat (el este fumator).

Catolicii au o interpretare cam legalista vizavi de pacat.
Nu privesc pacatul si sub consecintele lui harice.

Un om nebun poate ucide, legea il absolva, dar nu inseamna ca nu are pacat, ca fiind nebun este automat un sfant, plin de har sau macar un fel de inocent.

Desigur, moral-legalist vorbind, poate avea circumstante atenunante, vizavi de cauzele nebuniei, poate s-a nascut asa (circumstante atenunante) sau poate a devenit din cauza unei vieti pacatoase (este pe deplin responsabil pentru consecintele ultime ale decaderii morale).

Biserica are rugaciuni de iertare inclusiv pentru pacatele facute fara a fi in cunostinta de cauza, deci haric, si ele au impact asupra vietii spirituale, si ele trebuiesc iertate.


Si inca un aspect: exista un gen de lasitate interioara prin care unii oameni arunca vinovatia in spatele incontientei, grabei, circumstantelor, cand de fapt aveau toate resursele necesare pentru a adopta o alta decizie, una morala.

Desigur, este posibil sa nu reuseasca de fiecare data, dar trebuie sa-si asume greseala si exersandu-si "muschiul moral" va ajunge cu timpul sa ia decizii din ce in ce mai bune.
Nu si daca nu-si asuma vina aruncand-o in carca altora, a unor slabiciuni personale vazute ca fiind mai presus de orice control, a lipsei de constientizare, etc.





Da, iarasi o greseala penibila, adica se pare ca in varianta romano-catolica esti vinovat strict pentru pacatul in sine, nu si pentru consecintele lui ultime.

Daca omori pe cineva la betie, nu esti vinovat pentru ucidere, doar pentru betie.
E ridicol.

Am fost ieri la biserica si am intrebat . Parintele mi-a spus ca se considera pacat dar vinovatia pentru el este mai mica .. Cu alte cuvinte trebuie spovedit

[DragosP]

Dacă ţi-ar fi căzut sub ochi una din rugăciunile de seară, cea către Sfântului Duh, care zice " Pacatele mele cele de voie si cele fara de voie, cele stiute si cele nestiute, care sunt din tinerete si din obiceiul cel rau si care sunt din voia cea sloboda si din lene" ti-ar fi fost poate mai clar.

[Skizzer]

În prealabil postat de DragosP

Dacă ţi-ar fi căzut sub ochi una din rugăciunile de seară, cea către Sfântului Duh, care zice " Pacatele mele cele de voie si cele fara de voie, cele stiute si cele nestiute, care sunt din tinerete si din obiceiul cel rau si care sunt din voia cea sloboda si din lene" ti-ar fi fost poate mai clar.

Multumesc pentru citat ... :)

Doamne Ajuta.

[AlinB]

În prealabil postat de Skizzer

Multumesc pentru citat ... :)

Doamne Ajuta.

Nu te lenevi sa consulti, zilnic, originalul (rugaciunile de dimineata si de seara), pentru ca lamurirea teoretica nu e doar suficienta, trebuie si practica, iar asta inseamna si rugaciunile personale, nu doar spovedania.