Lupta cu pacatele straine

[Ekaterina]

În prealabil postat de antoniap

Exista situatii cand aproapele nostru greseste din cauza noastra. Poate ca uneori suntem prea mandri ori prea egoisti, prea zgarciti ori prea lacomi, prea lenesi ori prea invidiosi, prea maniosi ori prea indiferenti. Poate ca il smintim cu vorba noastra ori cu exemplul personal, cu tinuta ori cu privirea.

Va propun sa ne gandim la situatii in care ne putem face partasi la pacate straine. Si acestea sunt mentionate in Indreptarul de spovedanie, deci trebuie marturisite.

Eu am convingerea ca daca noi am trai cu adevarat crestineste, daca am avea dragoste, multi din jurul nostru s-ar apropia de Dumnezeu. Uneori constientizam cand gresim fata de aproapele si il determinam astfel sa savarseasca pacate, iar alteori nu intelegem si nu constientizam cum l-am influentat pe cel de langa noi sa savarseasca pacatul.

In indreptarul de spovedanie lucrurile sunt prezentate clar, incat nu se lasa loc de interpretari. De exemplu daca sfatuiesti pe cineva sa avorteze, sau sa se razbune, te faci partas la acele pacate, chiar daca nu le savarsesti tu.

[costel]

În prealabil postat de Ekaterina

Eu am convingerea ca daca noi am trai cu adevarat crestineste, daca am avea dragoste, multi din jurul nostru s-ar apropia de Dumnezeu.

Nu doar s-ar apropia, s-ar mantui dupa cuvintele Sfantului Serafim de Sarov: "Dobandeste pacea si mii de oameni din jurul tau se vor mantui!"

În prealabil postat de Ekaterina

Eu am convingerea ca daca noi am trai cu adevarat crestineste, daca am avea dragoste, multi din jurul nostru s-ar apropia de Dumnezeu. Uneori constientizam cand gresim fata de aproapele si il determinam astfel sa savarseasca pacate, iar alteori nu intelegem si nu constientizam cum l-am influentat pe cel de langa noi sa savarseasca pacatul.

In indreptarul de spovedanie lucrurile sunt prezentate clar, incat nu se lasa loc de interpretari. De exemplu daca sfatuiesti pe cineva sa avorteze, sau sa se razbune, te faci partas la acele pacate, chiar daca nu le savarsesti tu.

Grija fata de starea duhovniceasca a aproapelui presupune noblete spirituala. Iar nobletea obliga. Daca un titlu nobiliar trebuia onorat prin fapte corespunzatoare, la fel si nobletea duhovniceasca presupune fapte demne de numele de crestin. Un exemplu:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_D...eta_Fiodorovna

Dumnezeu sa ne ajute sa ne vedem pacatele personale si pacatele straine.

[anita]

În prealabil postat de antoniap

Grija fata de starea duhovniceasca a aproapelui presupune noblete spirituala. Iar nobletea obliga. Daca un titlu nobiliar trebuia onorat prin fapte corespunzatoare, la fel si nobletea duhovniceasca presupune fapte demne de numele de crestin. Un exemplu:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_D...eta_Fiodorovna

Dumnezeu sa ne ajute sa ne vedem pacatele personale si pacatele straine.

Antonia ,in primul rand trebuie sa ne ingrijim de pacatele noastre
Am citit de curand "Ne vorbeste parintele Porfirie"
El spune ca atunci cand se coboara harul lui Dumnezeu peste noi nu mai pacatuim
Daca nu pacatuim noi nici aproapele nu pacatuieste
Ceea ce inseamna ingaduinta si iubire fata de cel de langa noi
Iar pt pacatele lor sa ne mahnim

În prealabil postat de anita

Antonia ,in primul rand trebuie sa ne ingrijim de pacatele noastre
Am citit de curand "Ne vorbeste parintele Porfirie"
El spune ca atunci cand se coboara harul lui Dumnezeu peste noi nu mai pacatuim
Daca nu pacatuim noi nici aproapele nu pacatuieste
Ceea ce inseamna ingaduinta si iubire fata de cel de langa noi
Iar pt pacatele lor sa ne mahnim

Sa ne rugam sa putem fi aproapelui nostru un exemplu demn de urmat! Numai mila lui Dumnezeu ne poate ajuta.

[cristiboss56]

În prealabil postat de antoniap

Sa ne rugam sa putem fi aproapelui nostru un exemplu demn de urmat! Numai mila lui Dumnezeu ne poate ajuta.

Atentie mare aici la "slava desarta "!

În prealabil postat de cristiboss56

Atentie mare aici la "slava desarta "!

E foarte important ca parintii, de exemplu, sa reuseasca sa fie modele pentru copiii lor. Dar acest lucru e un dar de la Dumnezeu pe care trebuie sa-l cerem. Caci raspundem pentru pacatele noastre si pentru ale apropiatilor nostri pe care i-am influentat negativ cu vorba sau cu fapta.

Pericolul slavei desarte poate usor sa se strecoare. E un pacat finut si nu-l vedem. De obicei, credem ca numai altii il au... Sfantul Serafim de Sarov s-a nevoit o viata in pustie si apoi, cu porunca de Sus a iesit si a vorbit oamenilor.

Eu mai am de luptat, intr-adevar, cu slava desarta. Trebuie sa-mi cer iertare de la Dumnezeu sa am indraznit sa scriu atat de mult si sa aplic atat de putin. Dumnezeu ma va pedepsi mai mult decat pe cei care nu au stiut. Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale Tuturor Sfintilor. miluieste-ma pe mine, păcatoasa.

[cristiboss56]

În prealabil postat de antoniap

Pericolul slavei desarte poate usor sa se strecoare. E un pacat finut si nu-l vedem. De obicei, credem ca numai altii il au...
Eu mai am de luptat, intr-adevar, cu slava desarta. .

Un "pacat finut" care loveste cand nu te astepti , tocmai atunci cand crezi ca esti in "ascensiune" si cam pe toate cele rele le-ai biruit , dar mare inselare , caci tocmai aceasta slava prin dusul ei rece ne readuce cu picioarele pe pamant , ne trezeste la realitate si ne arata cat de mici suntem si "neajutorati ". . . !
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ekaterina

Eu am convingerea ca daca noi am trai cu adevarat crestineste, daca am avea dragoste, multi din jurul nostru s-ar apropia de Dumnezeu. Uneori constientizam cand gresim fata de aproapele si il determinam astfel sa savarseasca pacate, iar alteori nu intelegem si nu constientizam cum l-am influentat pe cel de langa noi sa savarseasca pacatul.

In indreptarul de spovedanie lucrurile sunt prezentate clar, incat nu se lasa loc de interpretari. De exemplu daca sfatuiesti pe cineva sa avorteze, sau sa se razbune, te faci partas la acele pacate, chiar daca nu le savarsesti tu.

Toti , avem convingerea ca . . . , dar asta-i marele dezastru , ca suntem convinsi ca gresim , si o facem voit intru smintirea celuilalt !
Suntem atat de rai , incat teoretizam si pacatuim la nesfarsit , calcand in picioare toate teoriile propovaduite , copiate , citate . . . !
Devenim ispititori , ispititi la randul nostru de cel de langa noi !
Mai cred Ecaterina , ca suntem astfel si cinici in "credinta" noastra , calcand cu buna voie in picioare cea ce "propovaduim" , si mai mult de atat il calcam in picioare " cu dragoste " pe cel de langa noi . Bine , aici este vorba de capitolul mandrie si nu numai !
Felicitari antoniap pentru subiectul adus aici , dar te asigur ca la sfarsitul discutilor de pe acest thread , lumina nu va fi !
Hristos a Inviat !

În prealabil postat de cristiboss56

Toti , avem convingerea ca . . . , dar asta-i marele dezastru , ca suntem convinsi ca gresim , si o facem voit intru smintirea celuilalt !
Suntem atat de rai , incat teoretizam si pacatuim la nesfarsit , calcand in picioare toate teoriile propovaduite , copiate , citate . . . !
Devenim ispititori , ispititi la randul nostru de cel de langa noi !
Mai cred Ecaterina , ca suntem astfel si cinici in "credinta" noastra , calcand cu buna voie in picioare cea ce "propovaduim" , si mai mult de atat il calcam in picioare " cu dragoste " pe cel de langa noi . Bine , aici este vorba de capitolul mandrie si nu numai !
Felicitari antoniap pentru subiectul adus aici , dar te asigur ca la sfarsitul discutilor de pe acest thread , lumina nu va fi !
Hristos a Inviat !

Pentru ce ma feliciti, Cristi? Am infiintat acest topic analizand in primul rand greselile mele in relatia cu ceilalti. Dar stiu ca Hristos S-a rastignit si pentru mine si pentru noi toti. De aceea ne ingaduie timp de pocainta.

Sa nu deznadajduim. Putem fi mai buni cu ajutorul lui Dumnezeu. Constientizarea pacatelor straine este o problema destul de delicata, indiferent ce roluri ne asumam in societate. Putem sa ne pocaim pentru pacatele pe care deja le-am constientizat. Dumnezeu sa ne ajute sa fim cat mai curati sufleteste.