Apostolul Pavel

În prealabil postat de cezar_ioan

Acum însă spun: mesajul paulin se zdrenţuieşte în timp, în sufletele creştinilor, de prea multă folosire şi împrumuturi. Se zdrenţuieşte, îmbogăţindu-se necontenit, cu fiecare purtător care îi foloseşte puterea lăuntrică şi îl dă mai departe.Fiecare exegeză, fiecare tâlcuire zdrenţuieşte Scriptura, îmbogăţind-o. Oamenii, prin tensiunea pe care o pun între Cuvânt şi vieţile lor personale, pe măsură ce viaţa lumii se depărtează tot mai mult de Cruce, purtînd amprenta sutelor de generaţii, subţiază şi tocesc fibra mesajului dintâi, aşa cum fusese el răsucit în textura relaţiei dintre inimile apostolilor şi Inima Domnului.

Cu toate acestea, iar aici e miracolul, cămaşa aceasta tot mai zdrenţuită a milosteniei pauline ţine mereu de cald! E suficientă o singură atingere a firului ei, fie şi pe un colţ de umăr, că iată, sufletul credinciosului se încălzeşte în întregime, ca şi cum cămaşa ar fi fost croită special pentru el, ca şi cum a primit-o nou-nouţă şi impecabil croită anume doar pentru el.Cum e posibil aşa ceva, eu nu ştiu. Chiar şi îngerul din acceleratul vieţii noastre se miră de acest
fapt!..., zice textul.Presupun că scânteia din afară, scânteia cuvântului Apostolului, aprinde singură un foc interior care este întotdeauna pe măsura potrivită fiecărui creştin.

Am sa ma gandesc foarte serios daca aceste ganduri nu mi-ar fi bune drept epitaf.Probabil as muri fericit si impacat cu mine insumi.O sa iti scriu si eu ceva,ca un dar pentru cele scrise mai sus,aveam tristul sentiment ca nimeni poate nu va fi framantat de aceasta problema dar acum sunt linistit,nu sunt singurul nebun :)