Ce intelegeti prin "Tine mintea in iad si nu deznadajdui"?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de alexdu

Hristos a inviat!

Ce intelegeti prin "Tine mintea in iad si nu deznadajdui" si cum sa aplicam in viata de zi cu zi?

Va multumesc!

Cu geniul ei sintetic, limba latina denumeste aceasta regula de intelepciune: "Memento mori". Suntem in perioada de proba, trimisi in delegatie si alergam intre doua gari: una de plecare si una de sosire. Dupa delegatie, seful ne va chema cu raportul. In functie de ce am facut, primim postul definitiv sau ni se spune ca nu se reinnoieste contractul. Marea majoritate a oamenilor nu vor fi invitati la banchetul de bun venit. Cu toate ca, paradoxal, este relativ usor sa fii invitat si, in principiu, oricine poate primi invitatia. Trebuie doar sa nu faci cateva lucruri si sa faci alte cateva (inca si mai putine) lucruri: cererile sefului sunt MULT mai mici decat ale sefilor din viata noastra provizorie.

Explicatia acestui paradox este tocmai aceea ca lumea uita ca suntem in perioada de proba. Unii, precum ateistii, nici nu realizeaza pe ce lume se afla. Altii, precum (neo)protestantii adepti ai ereziei de ultima ora "once saved, always saved", au impresia ca deja au obtinut contractul definitiv si locul lor la banchet este asigurat. Mai sunt multi din Bisericile traditionale (catolica, ortodoxa, anglicana, etc) care fie nu iau in serios lucrurile, fie le amana pe ultimul moment, zicand ca vor face toata treaba din delegatie in ultima zi, interpretand nebuneste "parabola Ceasurilor" pe care ne-a spus-o Seful in vremea cand a stabilit reprezentanta Sa de aici. Mai sunt, in toate alcatuirile ecleziale, nebunii din specia iubiristilor, care au impresia ca un sef bun este unul care ii angajeaza pe toti si nu da afara pe nimeni.

Asadar, principiul are doua parti oximoronice:
1) Tine mintea la iad: gandeste-te ca dupa moarte vine judecata, gandeste-te ca cei mai multi merg in iadul pe care si l-au pregatit o viata! Acolo sunt deja multi din familia ta, acolo vor merge majoritatea colegilor tai de servici! Gandeste-te ca poate chiar maine vei fi si tu acolo, esti deja pe buza acelui loc si Sarsaila, pe care l-ai hranit de atatea ori cu relele tale, ranjeste si isi freaca mainile bucurandu-se de apropiata lui prada !

si

2) Nu deznadajdui. Este atat de usor, de fapt, sa te salvezi! O teribila suferinta a celor din iad este cand se gandesc cat de usor le-ar fi fost sa nu se afle acolo. Si invers, o mare bucurie a celor din rai este cand se gandesc cat de mare rasplata le-a dat Dumnezeu pentru cat de putin efort au facut un viata.

Chiar si daca ai cazut, om mandru si slab, nu deznadajdui! Pentru tine si pentru altii ca tine S-a intrupat Domnul si S-a facut om, jertfindu-Se ca un Miel fara suspin. El, prin Sacrificul redemptor, ti-a dat tot ce este necesar ca sa te salvezi. Dar, mai ales, dupa ce ai facut o nebunie, pacatuind, nu o mai fa si pe a doua, crezand ca te poti salva altfel decat prin cele doua mijloace pe care El ti le-a pus la indemana: Sfanta Biserica si Sfintele Sacramente!